Raport UE: Speranţa de viaţă a românilor este tot mai mică. Pe lângă problemele din sistemul de sănătate, consumăm mult alcool şi avem o alimentaţie nesănătoasă

În România, numărul de medici şi asistente medicale pe cap de locuitor este mult sub media UE Foto: shutterstock

Speranţa de viaţă la naştere în România, şi aşa penultima din Europa, a scăzut în medie cu 1,4 ani în timpul pandemiei de COVID-19 – dublu faţă de media europeană, de 0,7 ani, potrivit unui raport oficial privind Starea Sănătăţii în Uniunea Europeană. În acelaşi timp, avem mulţi adolescenţi obezi şi fumători, un sistem de sănătate subfinanţat cronic şi un exod medical fără precedent.

Tabloul sănătăţii din România arată că la mulţi indicatori stăm mai rău decât media ţărilor europene. Astfel, deşi speranţa de viaţă la naştere a crescut între 2000 şi 2019 de la 71,2 ani până la 75,6 ani, a rămas cu 6 ani sub media europeană. Criza sanitară provocată de pandemie a dus la un declin temporar al acestui indicator şi la noi, şi în alte ţări. În România însă, declinul a însemnat un minus de 1,4 ani, la speranţa de viaţă (74,2 ani), în timp ce în restul Europei descreşterea a fost de 0,7 ani. Ultimul raport al Comisiei Europene despre starea sănătăţii în Uniunea Europeană mai notează că, în 2020, diferenţa între sexe vizavi de speranţa de viaţă s-a adâncit, în sensul că femeile trăiesc cu 8 ani mai mult decât bărbaţii, respectiv 78,4 ani, în medie, faţă de 70,5. Decalajul este cel mai mare din UE.

„Speranţa de viaţă din România este printre cele mai scăzute din Europa, iar pandemia de COVID-19 a inversat unele dintre câştigurile înregistrate începând cu anul 2000. Pandemia a evidenţiat importanţa consolidării asistenţei medicale primare, a serviciilor de prevenţie şi a sănătăţii publice, într-un sistem de sănătate în prezent puternic dependent de îngrijirea în spitale”, arată Raportul.

Decesele de COVID-19, subraportate

Raportul precizează că numărul oficial de decese cauzate de COVID-19 subestimează impactul total al pandemiei în 2020, în ţara noastră, însă nu e un caz singular. Excesul de mortalitate între începutul lunii martie şi sfârşitul lunii decembrie 2020 (39.000 de decese) a fost mai mult decât dublu decât cel raportat al decesele cauzate de COVID-19 (16.000 de decese).

„În România, ca şi în multe alte ţări, este probabil ca numărul real de decese cauzate de COVID-19 să fie mai mare decât numărul de decese raportate, din cauza testării limitate, precum şi a problemelor legate de atribuirea cauzei decesului la începutul pandemiei. Numărul deceselor cauzate de COVID-19 nu include, de asemenea, posibilele decese indirecte – de exemplu, cele rezultate din cauza accesului redus la servicii de sănătate pentru pacienţii non-COVID-19. În plus, este posibil să fi fost mai puţine persoane care au solicitat un tratament din cauza fricii de a contracta virusul”, potrivit documentului.

Adolescenţi obezi şi fumători

Cât priveşte cauzele de deces, peste o treime au la bază bolile vasculare: în 2018, 19% din total fiind determinate de afecţiunile ischemice – mai mult decât dublu faţă de media UE –, 16% din cauza AVC-urilor, în ciuda măsurilor implementate în 2000. Pe locul al treilea în topul deceselor la români se află cancerul pulmonar, acesta fiind cel mai frecvent tip de boală oncologică, comparativ cu anul 2000. Mortalitatea din cauza altor tipuri de cancere este şi ea în creştere în ultimii ani, în special cel colorectal, potrivit aceleiaşi surse.

„România raportează un consum mai mare de alcool şi diete mai nesănătoase decât mediile UE, dar obezitatea la adulţi este cea mai scăzută din UE. Fumatul la adulţi este acum puţin mai mic decât media UE. Aceşti factori de risc sunt mai răspândiţi la bărbaţi decât la femei. Ratele supraponderale, obezitatea şi fumatul în rândul adolescenţilor sunt ridicate şi au crescut constant în ultimele două decenii”, arată Raportul.

Astfel, unu din cinci tineri de 15 ani erau, în 2018, fie obezi, fie supraponderali – uşor peste media UE, iar aproape o treime (31%) dintre tinerii de 15-16 ani declarau, în 2019, că fumaseră în luna precedentă – procent mult peste media UE, de 21%.

Decesele ar putea fi prevenite şi tratate

Cheltuielile pe cap de locuitor pentru prevenţie ne plasează pe penultimul loc în UE, se mai arată în document, la fel şi cheltuielile cu sănătatea pentru asistenţa primară. Aceşti doi indicatori ar putea explica ratele ridicate ale mortalităţii din România atât din cauze prevenibile, cât şi din cauze tratabile.

„Emigrarea personalului medical a contribuit la deficitul de forţă de muncă în sănătate în ţară, iar numărul de medici şi asistente medicale pe cap de locuitor este mult sub media UE. Acest lucru afectează negativ accesul la îngrijire şi contribuie la creşterea timpilor de aşteptare. Starea forţei de muncă din domeniul sănătăţii a fost, de asemenea, o preocupare-cheie în pregătirea pentru pandemie”, se mai arată în document.

Ar trebui să investim în prevenţie

Datele din acest raport şi unele recomandări pe care le intuim în urma descrierilor făcute nu reprezintă o surpriză pentru noi, românii, remarcă dr. Marius Geantă, preşedintele Centrului pentru Inovaţie în Medicină. „De-a lungul timpului, Comisia Europeană, prin mecanismul numit Semestrul european, care presupune formularea unor recomandări specifice de ţară inclusiv pentru domeniul sănătăţii an de an, de cel puţin opt, se exprimă pe aceleaşi subiecte şi vine cu recomandări în acelaşi spirit. Aşadar, nu este o surpriză că România este a doua din coadă, după Bulgaria, ca procent alocat sistemului de sănătate, dacă ne uităm la speranţa de viaţă, ea este una dintre cele mai mici din UE – element care s-a accentuat în contextul pandemiei –,  apoi pare că am pierdut cumva lupta cu factorii de risc”, a comentat dr. Geantă.

Pierderea acestei lupte se vede în ponderea mare pe care o au bolile cardiovasculare prevenibile şi cancerul pulmonar direct asociat cu fumatul.

„Sistemul de sănătate are o eficacitate redusă, avem o mortalitate prevenibilă aproape dublă faţă de media UE. Ar trebui să investim în prevenţie. Ceea ce pe mine mă surprinde foarte tare în realitatea imediată este că au trecut doi ani de pandemie în care am fost forţaţi să facem anumite schimbări la nivelul sistemului de sănătate: de exemplu, să introducem serviciile de telemedicină şi să ducem o mare parte din pacienţii cronici în ambulatoriu şi la medicii de familie. De voie, de nevoie, a trebuit să ne conformăm unor recomandări pe care Comisia Europeană le-a făcut de-a lungul timpului, numai că inerţia este atât de mare încât am văzut proteste inclusiv ale asociaţiilor de pacienţi care şi-ar dori cumva revenirea la vechiul model centrat pe spital”, mai spune medicul.

Reforma în Sănătate nu va mai putea fi amânată

Problema mortalităţii în exces e importantă şi va deveni şi mai importantă în perioada următoare. „Aceste decese sunt, pe de-o parte, din cauza COVID-19, pe de alta, din cauza celorlalte boli cronice pentru care nu au putut fi identificate soluţii în afara spitalului”, atrage atenţia expertul. Dacă ne dorim mai multă prevenţie, adaugă acesta, nu doar că va trebui să creştem finanţarea pentru activităţile de prespital, dar să şi dotăm pe medicii de familie şi ambulatoriile cu ceea ce este necesar în acest scop. Unii paşi au fost deja făcuţi, cum ar fi introducerea şi finanţarea aplicării riscogramei la medicii de familie. Amânarea reformei în sănătate ne va durea şi va costa mai mult, adaugă specialistul. „Cred că suntem într-o fereastră de oportunitate pe care ne-o dă pandemia, pe de o parte, pe de alta, de contextul european. Mă refer aici la planul european de cancer care are un parcurs de implementare pentru următorii 5 ani, publicat de Comisia Europeană. Vor exista şi mecanisme de a urmări implementarea lui în statele membre. Comisia a mai anunţat că-şi doreşte genul acesta de foi de parcurs şi pentru bolile cardiovasculare, diabet zaharat şi bolile cronice respiratorii, cele neurologice. Aceasta este o mare schimbare comparativ cu ce aveam înainte de pandemie. UE va juca un rol din ce în ce mai important din punctul de vedere al sănătăţii publice”, conchide expertul.