PROFESORII LA TABLA - Pasareasa pedagogica

Ne miram de ce elevii fug de la ore, studentii se plang de "lehamite intelectuala", iar profesorii tineri cad ca mustele la examenele de titularizare sau definitivat. E suficient sa parcurgem

Ne miram de ce elevii fug de la ore, studentii se plang de "lehamite intelectuala", iar profesorii tineri cad ca mustele la examenele de titularizare sau definitivat. E suficient sa parcurgem manualele de specialitate, articolele, cursurile, studiile, tratatele de pedagogie pline de barbarisme (provenite din limbile unor tari... hipercivilizate), de expresii bombastice, de incuscriri trasnite si chiar pleonasme cu care dascalii de pedagogie, cercetatorii institutelor de profil, striviti de tratatele straine pe care le compileaza, ministrii universitari intoxicati de stadiile de studiu in strainatate, le arunca ca pe niste confeti in articole, interviuri, conferinte, sedinte, intalniri profesionale, congrese etc. pentru a-si demonstra eruditia si spori prestigiul. In fata unor texte trebuie sa "cugeti adanc" pentru a te salva din abisurile pascaliene ale unor imbarligari de cuvinte care te obliga sa alergi disperat la dictionare pentru a le descifra tainele semantice. Am ciugulit la intamplare din paginile pedagogilor romani in voga cateva "stafide" graitoare: lobby informational, schowbizz didactic, plaja curriculara, cultura organizationala, predictibilitate sistemica, competenta obiectuala, oferta curriculara, operationalitate metodica, persuasiune provensiva, penetratie punctuala, procesare pedagogica subliminara, informatizare subjacenta, blocaje reflexogene, entropie cognitiva, cosmetizare pedagogica epidermatica etc. etc. etc. Desigur, nu vom fi asa de caraghiosi incat sa respingem neologismele necesare, asa cum au facut-o in secolul al XIX-lea "neaosistii" si "puristii" lingvistici, inlocuind "cravata" cu "gat-legaul" si batista cu "nas-sufletele". Dar toate ciripiturile pedagogice pe care nici cele mai internationaliste si snobe zburatoare nu le-ar intelege n-au ce cauta chiar in tratatele de "Tinuta academica" si trebuie sa le demascam cu toate riscurile. Pentru a-mi linisti constiinta si a nu gresi, m-am consultat cu cativa cunoscuti pedagogi straini care mi-erau amici. In unanimitate, am primit raspunsul ca in pedagogia teoretica de azi, la fel ca-n critica literara si eseistica filozofica, cea mai spectaculoasa revolutie s-a facut in limbajul de specialitate, din ce in ce mai sofisticat, confuz si ermetic. Marile esente au ramas aproape invariabile si ar trebui stabilit si in pedagogie un consens in privinta gasirii unui limbaj universal, accesibil pe masura tendintelor de globalizare in domeniul standardelor, administratiei si managementului si compatibil cu simplificarea si unificarea modalitatilor de comunicare.
Prof. dr. Tudor OPRIS