Presedintele chinez - primire calduroasa la Parlament

In dimineata asta, Nea Nicu Vacaroiu se simte cu vreo patruzeci de ani mai tanar. Mai precis, ca pe vremea soldatiei, cand ii daduse intendenta o casca de infanterist mai stramta cu trei numere decat

In dimineata asta, Nea Nicu Vacaroiu se simte cu vreo patruzeci de ani mai tanar. Mai precis, ca pe vremea soldatiei, cand ii daduse intendenta o casca de infanterist mai stramta cu trei numere decat capul, pe care trebuise s-o poarte pan' la liberare. De altfel, in ziua liberarii, de bucurie c-a scapat de casca, Nea Nicu a inceput sa practice hobby-ul care, peste ani, l-a facut celebru... Acum, intors la birou din "delegatia permanenta" de la Arges - "Mama, plec intr-o delegatie permanenta de vreo doua saptamani in teritoriu, ca e cu alegerile astea", ii spusese sotiei la plecare - isi simte creierii ca dupa sase ore de instructie cu scafarlia acoperita de "a dreacu' casca aia, c-o visez si noaptea si nu-mi trece nici cu un chil da ciorba si doua borcane de cornisori bulgaresti". Si mai e si povestea cu chinezu' asta care si-a gasit sa vie tocma' acu' din China, cand la noi se voteaza primariile si tot parlamentaru-si vede de treaba lui la judet, nu-si misca tartita la Bucuresti nici daca ne-ar vizita papa si Bush impreuna... "Ba vere, ce se-ntampla... Daca vine omu', pa langa ca nu poti sa-l primesti cu masa goala, bine, nu-i vorba, ca si-a facut el plinu' la Mamaia si la Murfatlar, nici o sala goala la Parlament nu poti sa-i pui la dispozitie ca sa binganeasca pe chinezeasca lui in fata la scaunele alea. E ditamai presedintele Repechineza, ce ma-sa...", analizeaza Nea Nicu situatia la rece, dupa ce secretara ii da niste pungi cu gheata sa si le puna pe frunte si pe ceafa. O solutie ii vine in minte in timp ce ingurgiteaza un mititel bine tavalit prin mustar cu hrean. "Carevasazica, asa: bagam in sala personalu' de la bufetu' Camerei si Senatului, baietii de la sepepeu, aia care taie frunze la caini la comisii, asa... Sai' ho, sapte'j, obzejdoi, o s'ta pa's'pa... Nu-i bine, nu s-aduna destui". Pune mana pe telefon: "Alo, Nea Valerica Dorneanu? Mata esti, bre? Nu? Da' cine, sefu' de cabinet? Aha, doarme... Pai e ditamai sefu' Camerei si doarme? A, lasa, ca stiu si io ca-n general doarme pa el, care-i problema? Bine, zi ca l-a cautat mandea. Domnu' Mandea? Nu-l cunosc... Cine e la aparat? Nu conteaza, stie dumnealui...". Situatia e albastra. Cam ca petele pe care le vede Nea Nicu-n fata ochilor din cauza ca noaptea trecuta, in delegatia permanenta, trecuse pe combustibil sintetic. "N-avea mai mult de patru'j de grade, da' era din ala cu euri.. Si mai am doo ore sa rezolv problema cu ce umplem sala, ca p-orma vine presedintele ala chinez". Variantele de umplere a salii Parlamentului cu figuranti se invart o data cu biroul, in capul candva strans de o casca prea stramta. Brusc, caruselul se opreste, iar Nea Nicu, insfaca, din nou, telefonul. "Alou, Sache? Ce mai faci, ma, Sachita? Cum cu cine vorbesti? Pai, io de un' sa-stiu? Aaaa, cine sunt eu? Nicu, ma, Nicu Vacaroiu... Jigodie? De ce, ba? Cum nu te-am mai cautat? Am avut treaba, ma, nu ca m-am vazut mare si... Da' acu' sase ani, can' eram in opozitie, n-am comis-o la Gogosaru?! Cum? Noroc ca m-ai vazut tu pe strada? Da, da' orisicat, nu-s jigodia care zici tu... Deci, tot in Militari stai, da? Can' vin sa dam o tabla? Oricand, ma, oricand, pa cuvant. Da' acu' fii atent acilea la mandea: anunta tu baetii ca peste fo juma' de ora vine un grangure chinez la Parlament si e nevoie de oameni. Cati sa vie? Toti, ma, toti! Toata gasca de la Feroviaru', dupe vremuri, plus trupa de la Ciresica. Cum? Multi sta pe ajutoare sociale si pensii de mizerie? Pai le dau, cum sa nu... Zece la suta e inclusi, da... Hai, aduna-i pe toti si vedem dup-aia unde o-ncingem. Parerea mea".
Pahar-nicu Vacaroiu