Povestea trupei O-Zone, varianta romaneasca a visului american

"Vrei sa pleci dar nu ma, nu ma iei, nu ma, nu ma, nu ma iei" fredoneaza, la unison, de la inceputul verii, toata Europa. Piesa "Dragostea din tei" a trupei O-Zone este number one in topurile de

"Vrei sa pleci dar nu ma, nu ma iei, nu ma, nu ma, nu ma iei" fredoneaza, la unison, de la inceputul verii, toata Europa. Piesa "Dragostea din tei" a trupei O-Zone este number one in topurile de pretutindeni, iar in Franta se afla inca pe prima pozitie dupa 13 saptamani, surclasand nume precum Beyonce, Anastacia, Britney Spears sau Madonna. In Germania, "Dragostea din tei" este melodia preferata pe telefoanele mobile, iar pustoaice de pe intreg continentul s-au apucat sa invete romaneste ca sa inteleaga versurile celei mai in voga trupe dance a momentului. Responsabili de succes sunt Dan Balan, Radu Alexei Sarbu si Arsenie Todieras. Povestea a inceput in 1999, in Republica Moldova. Trei ani mai tarziu, Dan, liderul trupei, venea la Bucuresti, cu mama lui de mana, pentru adevarata lansare. A fost inceputul pentru ceea ce avea sa devina cea mai buna performanta inregistrata vreodata de o trupa si o piesa romaneasca. Despre cum a fost posibil ca trei tineri cu accent moldovenesc, fara impresar si fara o armata de stilisti si make-up artisti sa modifice perceptia asupra succesului si sa zapaceasca un public european suprasaturat de muzica dance, ne-a raspuns, la Chisinau, in exclusivitate, Ludmila Balan. "Tanti Ludmila", cum o alinta toata Basarabia, este mama liderului trupei O-Zone, Dan Balan, ea insasi o mare vedeta in Republica Moldova, prezentatoare de televiziune, si prima persoana care asculta piesele compuse de Dan pentru trupa pe care acesta a inventat-o.
Intre Chisinau si Moscova, Dan a ales Bucurestiul
In Republica Moldova, ca si in Bucuresti sau in restul Europei, aproape oricine a auzit despre O-Zone. La Chisinau, locul in care a luat nastere trupa, succesul ei este perceput si apreciat cu destule nuante. Nu sunt priviti neaparat cu indiferenta, ci cu o oarecare detasare. Desi trupa are destui fani si aici, iar in discoteci piesele lor scot din minti toate pustoaicele, in presa de peste Prut apar destul de rar. La televiziune, mai deloc, iar radiourile ii difuzeaza din cand in cand. "Succesul nu are prieteni", ne spune Ludmila, o femeie foarte frumoasa si una din "cele mai mandre mame din lume" dupa cum se considera. E putin rezervata, fiindca nu stie daca Dan o sa fie prea incantat de decizia ei de a ne istorisi totul in lipsa lui si a colegilor de trupa. Starurile sunt plecate in Germania, pentru inregistrari. La telefon nu raspund decat daca recunosc numarul. Impresar nu mai au, deocamdata, fiindca Corneliu, cel caruia i-au revenit o vreme atributiile de management al trupei, le-a provocat o mare dezamagire acum catva timp. Dan este cel care face totul acum: compune muzica, scrie versurile, se ocupa de promovare, de imagine, programeaza interviuri, filmari si sedinte foto. Povestea O-Zone incepe tot de la el. Acum cativa ani, intr-o alta formula decat cea actuala, O-Zone lansa primul album. Succesul a venit imediat. La fel si la cel de-al doilea album. "Pentru a cuceri Bucurestiul, insa, Dan avea nevoie de altceva", povesteste mama lui. Dupa o preselectie organizata la Opera Nationala din Chisinau, unde s-au prezentat sute de tineri, i-a gasit pe Arsenie si Radu. "Erau amandoi exact ce cauta Dan, dar de aici incepea greul, fiindca pana la momentul acela nici o alta trupa dance din Moldova nu mai fusese lansata in Romania. Mai exista alternativa lansarii in Rusia, dar Dan n-a cantat ruseste", mai adauga Ludmila. Au luat de pe internet adresele celor mai importante case de discuri din Romania si au venit la Bucuresti. "Am mers dintr-o casa de discuri in alta. Le-am lasat cate un demo si numarul de telefon. Desi aveam incredere in Dan, si mie si lui ni se parea aproape imposibil sa ne sune chiar cea mai importanta casa de discuri din Romania". Cei de la Phoenix ne-au descurajat de-a dreptul cand ne-au spus "Totul e ocupat aici". A fost ocupat doar o noapte. A doua zi, dimineata, au fost sunati de Dan Popi, directorul Media Services.
"O sa mori de foame cu muzica!"
Dan a crescut intr-un mediu privilegiat. Mama lui si-a dorit toata viata sa devina actrita sau macar cantareata. A ajuns sa lucreze in televiziune, iar acum canta doar ocazional. Are inregistrate cateva piese cu fiul ei. Doua dintre ele apar pe primul album, lansat de O-Zone in Republica Moldova. Mihai Balan, tatal lui Dan, a fost, in perioada 1995 - 2001, ambasadorul Republicii Moldova in Israel. Acum este directorul Directiei Consulare in Ministerul de Externe. Talentul muzical, insa, l-a mostenit de la unchiul sau, care este nimeni altul decat Ion Vanica, fostul dirijor al Corului de Copii al Radiodifuziunii Romane. Parintii si-au dorit ca Dan sa studieze Dreptul dupa terminarea Liceului Francez Gh. Asachi. Cand tatal sau a fost numit ambasador si a trebuit ca toata familia sa se mute in Israel, el s-a intors acasa pentru studiile de Drept, dar a renuntat pentru a se transfera la Colegiul de Muzica. "Tatal lui a fost cel mai nefericit om din lume cand a aflat", isi aminteste Ludmila. "I-a spus lui Dan ca o sa moara de foame cu muzica. Dan si-a vazut de ale lui, a inceput sa cante si sa compuna. El iubea, de fapt, rock-ul. A si avut doua trupe, Panteon si Inferialis. Radu, cel mai mare membru al trupei, a copilarit la Orhei. Mama lui era sefa Casei de Cultura, asa ca nu i-a fost greu sa se apuce de cantat inca de mic copil. Dupa ce a fost ales in trupa, Dan l-a luat de tot acasa, sa nu faca naveta. "Lucrau ore in sir. Stiau exact ce avea de facut fiecare". Arsenie, mezinul trupei, este nascut tot in Chisinau. E destul de retras, poate si din cauza unor necazuri pe care le-a avut de curand in familie. Mai are o sora, Alina, pe care o ia din cand in cand cu el prin turnee.
"La patru ani canta la acordeon"
Banii castigati de O-Zone in urma lansarii lor in Europa sunt un subiect sensibil pentru ei. "Presa a vehiculat sume fabuloase", spune Ludmila". "Tot ce pot sa va spun e ca O-Zone nu a castigat pana acum atat cat isi imagineaza lumea si cat ar merita pana la urma. "Cand a incheiat contractul cu casa de discuri, Dan nu avea experienta", mai spune ea. Bunica lui chiar ne amuza, fiindca, stiind ce bani castig eu din Televiziune, il intreaba mereu "Dan, dar tie macar iti platesc ceva?". Succesul lui Dan nu este deloc intamplator, crede mama lui. "De mic copil era inzestrat cu o multime de talente. Ii placeau, insa, doua lucruri cel mai mult: muzica si sportul. Canta de la doi ani. La patru ani a invatat sa cante la acordeon, iar la sase ani scria poezii, valsuri, balade, imnuri si piese rock. La 9 ani a inceput sa scrie povesti. Le are si acum. Eroul lui era Timofte. Tot el a avut grija si de sora mai mica. Atunci cand avea lectii de acordeon, o lua pe Sanda cu el, fiindca nu avea cu cine sa o lase. Deci nu a fost deloc un copil rasfatat. Iar faptul ca eu am lucrat in Televiziune, in mod paradoxal, nu l-a ajutat deloc, dimpotriva. Aici, lucrurile sunt altfel decat la Bucuresti. Eu sunt cea mai fericita pentru tot ce i se intampla acum si pentru faptul ca a fost rasplatit pentru toata munca. Italienii i-au spus "esti straniu de modest. Esti pe locul intai si nu esti fericit". Mi-a spus pe urma ca nu are de ce sa fie fericit, ci doar bucuros. Pentru ca asta nu este tot ceea ce isi doreste el. Dan isi doreste de fapt altceva. Nici macar nu a vrut sa intre in topurile europene cu acest proiect, ci cu un altul, pe care il pregateste acum. Mai multe n-am cum sa va dezvalui. Au fost nevoiti sa grabeasca lansarea in Europa din cauza incidentului cu Haiducii" (n.n. - cei care si-au atribuit, in Italia, piesa "Dragostea din tei"). In putinele zile libere pe care le mai au, Dan, Radu si Arsenie revin la Chisinau. Rareori sunt vazuti pe strada si aproape nimeni nu stie ca mai au vreo treaba cu locul de unde a pornit nebunia O-Zone care a lasat Europa fara aer.