Povestea băiatului de 12 ani, diagnosticat cu o tumoră rară a bazinului, salvat după ce i s-a montat un dispozitiv unic în lume

Mihai are un dispozitiv unic implantat în bazin

Un adolescent de 12 ani din Braşov, diagnosticat cu un cancer agresiv al oaselor, a fost operat de profesorul Gheorghe Burnei de la Spitalul Marie Curie, care a reuşit să-l salveze de la paralizie după o operaţie care a durat şase ore. În bazinul băiatului a fost montat un dispozitiv unic în lume, care-i va permite să meargă. La două săptămâni de la intervenţie, Mihai, care provine dintr-o familie cu şapte copii, învaţă să meargă din nou.

Mihai este din Făgăraş şi are 12 ani. E cel mai mic dintre cei şapte fraţi şi, de mai bine de un an, îşi împarte timpul între şcoală şi spitale. A fost diagnosticat cu o boală rară numită Sarcom Ewing, patologie care le-a dat bătăi de cap medicilor din Braşov, specialiştii în atenţia cărora a ajuns după ce au început durerile.

Îşi aminteşte că era la ora de sport atunci când a început să simtă durerile îngrozitoare. Speriaţi, părinţii au ajuns cu el în cea mai mare unitate sanitară din Braşov şi, după multe radiografii, diagnosticul nu era încă unul clar. A aflat că are cancer osos abia după ce a făcut o investigaţie radio-imagistică (RMN).

La scurt timp, medicii din Braşov au luat legătura cu Clinica de Ortopedie de la Spitalul „Marie Curie” din Capitală, condusă de profesorul Gheorghe Burnei. După ce au văzut analizele, radiografiile şi rezultatele RMN-ului, specialiştii din Bucureşti au decis să facă şi o biopsie, pentru a fi siguri că adolescentul suferă de grava patologie. Au aflat, astfel, că sarcomul Ewing i-a invadat nu doar o parte din oasele bazinului, ci inclusiv ţesuturile din jur. Şi, şi-au dat seama că singura posibilitate prin care micuţului îi pot reda o şansă la viaţă va fi o operaţie complicată, plănuită în cel mai mic detaliu.

Dispozitivul, endoproteza unică ce i-a fost montată în cele şase ore de intervenţie operatorie, a fost pus de punct la de profesorul Burnei şi colaboratorii săi de la Institutul de Mecatronică din Bucureşti. Aceştia din urmă au utilizat raze laser pentru a o elabora, după cum a declarat şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică de la Spitalul „Marie Curie”.

„Dispozitivul se va extinde pe măsură ce băiatul va creşte”, a declarat într-un interviu pentru „Adevărul”, profesorul Gheorghe Burnei, care a precizat că o astfel de intervenţie costă sute de mii de euro în străinătate.

Adevărul: În cât timp aţi pregătit intervenţia şi cum se simte acum băieţelul?

Prof. Gheorghe Burnei: Operaţia a fost pregătită din momentul în care s-a stabilit diagnosticul de certitudine, în urma unei biopsii, acum câteva luni. Copilul a fost internat iniţial la Spitalul din Braşov, unde i s-au făcut câteva investigaţii şi i s-a stabilit diagnosticul de formaţiune tumorală bazin. Însă, pentru că nu toate analizele duceau către aceeaşi concluzie, am decis să le repetăm la noi în clinică. Ulterior, într-o întâlnire multidisciplinară, am stabilit diagnosticul. Au fost de faţă oncologul, radiologul imagist, anatomo-patologul. Micuţul se simte bine, se recuperează încă.

Ce a arătat biopsia?

Că era vorba despre un Sarcom Ewing, un cancer agresiv, cu o localizare extrem de rară, situat în
situat în partea de jos a bazinului. Este o poziţionare care pune la grea încercare orice echipă operatorie din lume. A trebuit să scoatem un inel osos impregnat de cancer şi care avea expansiune tumorală în jurul său. Iar această expansiune face foarte grea disecţia pentru că în jurul ei se găsesc sute de vase care, dacă sunt lezate, pot să producă incidente grave.

Cât de mare a fost tumora pe care aţi scos-o?

Avea dimensiunea de 14 centimetri înălţime şi 13 centimetri lăţime. Era o formaţiune tumorală care era greu de scos printr-o singură incizie şi atunci am făcut trei incizii, atât prin faţă, cât şi prin lateral, dar şi prin spate.

Din câte persoane a fost formată echipa?

Au fost alături de mine încă nouă chirurgi, un anestezist, asistente medicale şi infirmiere. Însă partea bună a fost că timpul operator a fost redus aproape la minimum, totul a durat cinci ore şi jumătate, şase.

Iniţial aţi amânat intervenţia din cauza lipsei de sânge...

Da, era programată într-o marţi şi am decis să operăm vineri, pentru a avea stocul necesar. Trei litri erau obligatorii într-un astfel de caz, şi un litru de rezervă. La finalul operaţiei, medicul anestezist mi-a zis că a fost folosit doar un litru de sânge. Era mai bine să aşteptăm, ca să putem evita eventualele incidente, mai ales că vorbeam de acele ţesuturi aflate în zona tumorii.

Cum îl va ajuta proteza pe băiat?

Proteza, concepută de mine, a fost realizată de specialiştii de la Institutul de Mecatronică din Bucureşti cu mare profesionalism. Nu suntem la prima colaborare, e o proteză unică în lume. Când am conceput-o, ne-am dat seama că porţiunea neafectată de cancer trebuie folosită. Dispozitivul îi va  oferi posibilitatea ca atât cât va mai avea de crescut, să se dezvolte corect. Va avea o articulaţie stabilă pentru a putea merge. Noi îl vom ţine sub observaţie, dar rostul operaţiei a fost să îi uşurăm viaţa în aşa fel încât pacientul să fie integrat familial şi şcolar.

La ce se putea ajunge în lipsa acestei operaţii?

În maximum şase luni sau un an ar fi apărut metastazele şi imposibilitatea de a sta în picioare şi, fără tratament, se putea ajunge chiar şi la deces. Rolul operaţiei a fost de a-i asigura funcţionalitatea. Dacă scoteam strict tumora ar fi dus la un şold instabil care nu putea fi folosit.

În ce va consta recuperarea?

Chimioterapia va fi obligatorie, timp de aproximativ un an. În ceea ce priveşte partea de ortopedie, după câteva săptămâni va trebui să-şi reia mersul şi să se obişnuiască să stea în picioare. După aceea se va face o recuperare adecvată cazului, astfel încât funcţionalitatea să poată fi recuperată la maximum.

Cât costă o astfel de intervenţie în străinătate?

Costurile se ridică la sute de mii de euro.  

Câte astfel de cazuri există în România?

Afecţiunea inelului obturator este extrem de rară. Sarcomul Ewing are însă o frecvenţă mai mare. Noi am mai avut un singur caz de acest gen, dar această intervenţie a fost cea mai dificilă pe care am făcut-o în partea de jos a unui bazin. Cu toate acestea, băiatul va mai suferi mici intervenţii pentru lăţirea bazinului.