Povara rautatii

Un vant ascutit te taia la inima, burnita marunt de doua zile, era o vreme sa nu scoti un caine din casa. Asa ca pe Bebe l-au ars in soba. Inainte, taticul i-a zdrobit oasele, l-a pisat marunt, de

Un vant ascutit te taia la inima, burnita marunt de doua zile, era o vreme sa nu scoti un caine din casa. Asa ca pe Bebe l-au ars in soba. Inainte, taticul i-a zdrobit oasele, l-a pisat marunt, de lemnul usii, pana ce pruncul a tacut de tot. Dupa asta, pacea noptii n-a mai fost tulburata decat de sfaraitul molcom al sangelui, pe carbunii incinsi. Mamica Alinei a inecat-o in fantana. S-a uitat in stanga, in dreapta, nu trecea nimeni. I-a facut vant, dupa ce a ridicat galeata pe ghizd, sa nu cumva sa scape copilul cu viata, nimerind intr-insa. A doua zi i-a parut rau. Trebuia sa mearga dupa apa tocmai in capul satului. Nela n-a avut noroc: ai ei au aruncat-o in latrina. Pana sa se sufoce, in sufletul ei mic a palpait senzatia ca se joaca sau ca-i face cineva baie. Un copil fara nume si-a chinuit putin parintii. Frate si sora, cei doi au pus mana pe lopata si l-au ingropat de viu, in gradina. Prinsi cu treaba, poate au gasit putin timp sa se amuze, privindu-l cum racaia degeaba pamantul reavan, cu mainile alea rosii, subtiri, ca un gandac pus pe spate. Dar cati n-au fost cei fara nume: dusi la gropile de gunoaie, aruncati in zapada, gatuiti cu un siret, sa nu tipe, de la lift la ghena, sufocati cu cate un ciorap indesat in gura, taiati in bucati si inveliti in ziare, sa nu se zareasca piciorusele sau capsorul prin punga de plastic, tocati in uruiala, pentru rate, dumicati marunt, ca maidanezii sa nu lase in urma oase goale. Nebunia impinge la crime atroce, dar nu poate explica toate aceste acte criminale. Numarul psihozelor este relativ constant in populatie, in timp ce cazurile in care parintii isi ucid copiii din leagan se inmultesc de la o luna la alta. Legistii sunt inclinati sa acorde unora circumstante atenuante. Pedeapsa pentru pruncucidere este mai mica decat pentru crima. Se presupune ca, "imediat dupa nastere", o femeie se poate afla intr-o stare de tulburare pricinuita de durere, hemoragie, soc. Daca se poate dovedi ca si-a ucis copilul in acele momente, scapa cu 2-7 ani de inchisoare pentru pruncucidere. Legea este imprecisa, "imediat" putand insemna fie ore, fie zile. Daca are avocati buni, care dovedesc nebunia temporara, pruncucigasa scapa usor. Majoritatea sunt insa femei de la periferia societatii, care ajung dupa gratii. Grozaviile faptuite raman in urma lor ca niste cicatrice pe fata lumii in care traim. Sa aiba si aceasta lume o parte din vina? La nastere, spun psihiatrii, mama indura o suferinta grea. Daca in plus este vorba de un copil nedorit, care aduce si necazuri pe langa durere, unele minti mai rudimentare pot identifica in micul ghem de carne dusmanul care trebuie strivit fara mila. Un astfel de resort declanseaza pornirile criminale si dupa doua, trei luni, cand se asociaza la crima si tatal victimei, sau chiar da el prima lovitura. Cum spuneam, sunt oameni pe care viata nu i-a rasfatat, sunt insi calcati la randul lor in picioare. Alungati de la o slujba mizerabila, umiliti de vreun subsef de la primarie, unde s-au dus sa ceara pomana, scuipati in ochi de vreun smenar caruia i-au iesit in fata limuzinei, ajung "acasa", intr-un bordei sapat in lut sau intr-o cosmelie din cartoane. Acolo e singurul loc unde nu l-a batjocorit inca nimeni, unde se poate simti si el tare, fara s-o ia peste bot de la un bodigard. Asa ca-i umfla botul femeii, ca sa-l stie de stapan, si-si chinuieste copiii, ca sa transfere si altora povara rautatii adunate peste zi in carca. Daca a apucat copilul sa creasca atat cat sa poata fugi, scapa cu o mana rupta. Daca e mai mic, moare. Nu de putine ori, si mama vede in noul venit o pacoste. Noi corvezi, mai multe griji, un nou stapan care ii comanda prin scancete: vreau apa, da-mi mancare! Cum de raul cel mare nu poate scapa, pune mana pe perna si il elimina pe cel mic. Aceste porniri, carora nu le putem spune nici macar animalice, caci animalele isi apara puii, ar fi putut fi infranate de ceva sau cineva? Societatea, din pacate, le-a dat imbold sa treaca la fapte. Cati ani au ucigasii? Andreea - 18 ani, Nicolae - 19, Livia - 17 ani, Lizeta - 15. Scoala de dinainte de '89, buna, rea, macar ii aduna in clase. Acolo, copiii aflau, in primul rand, ca pot fi descoperiti cand gresesc, ca pot fi pedepsiti si pentru ce au comis atunci cand nu-i vede nimeni. Invatau ca exista consecinte si autoritate. Parintii ucigasi au ajuns la varsta scolii dupa ce scoala a fost golita de autoritate. S-au dus sa injure profesoara pe principiul: ia sa vedem ce-mi face. Daca s-au mai dus, numarul analfabetilor crescand la cote alarmante. Ce i-a transmis, pe de alta parte, societatea? Ce se vedea din parcarile unde isi trecea timpul? Ca unul fura si nu pateste nimic, ca altii violeaza in grup si apoi se lauda fara frica in carciuma, ca altul bate de stinge si imparte taxa de protectie cu sergentul. Pai, daca aia n-au patit nimic, actionand in strada, eu sa nu pot omori pe cine vreau, la mine in casa? Daca scoala si legea sunt prea slabe, cine ar fi putut interveni in Lovrin, in Dumbrava, Valea Rece sau Beclean, crucile negre de pe harta crimei, ca sa opreasca pruncuciderile? Simpozionistii de Hilton si ONG-istii de profesie nu vorbesc aceeasi limba cu satenii din Dumbraveni, unde a fost gasit un prunc transat, fara picioare si bazin. Programele Phare de prevenire a abandonului se transmit la televizor, nu la fantana. Posterele scoase cu bani grei de la Comunitatea Europeana sunt puse in geamul bordeiului de tigancile analfabete, in loc de perdele. Exista o zona a societatii unde nu mai poate patrunde decat Biserica. Macar din superstitie, daca nu din credinta, criminala din Dumbrava l-ar fi ascultat pe preotul comunei, daca acesta ii propunea sa lase copilul la usa bisericii, in loc sa-l lase cainilor, pe camp...