Parlamentul - masina de aplauze

Marti, 4 martie, 2003, Camera Deputatilor. Dimineata. Nu se face inviorarea, desi ea pare absolut necesara. Deputatii urmeaza sa ridice mainile de cel putin 35 de ori, ceea ce, unor oameni neobisnuiti

Marti, 4 martie, 2003, Camera Deputatilor. Dimineata. Nu se face inviorarea, desi ea pare absolut necesara. Deputatii urmeaza sa ridice mainile de cel putin 35 de ori, ceea ce, unor oameni neobisnuiti cu miscarea, le-ar crea febra musculara. Ei insa au antrenament: o data pe saptamana intra in programul de gimnastica impus de guvern. Ieri, li s-a dat sa rezolve 5 rapoarte de mediere, sa ratifice 3 tratate si sa aprobe 24 de ordonante simple si de urgenta. Toate se adopta fara discutii sau impotriviri, in viteza, printr-o resemnata ridicare a bratelor. in coada ordinii de zi, abandonate, singurele proiecte de lege care ar fi declansat ceea ce, odata, se numea dezbatere parlamentara: declararea averilor demnitarilor si statutul alesilor locali. Executivul i-a rapit insa Legislativului aceasta functie: pe cel dintai l-a bagat in pachetul de legi anticoruptie, iar pe cel de-al doilea, aflat in faza votului final, il amana din iunie 2002. Sub el continua totusi sa scrie, in batjocura, "prioritate legislativa". Transformarea Parlamentului in depozit de vechituri a inceput in urma cu vreun an, concomitent cu instapanirea Cabinetului Adrian Nastase peste intreaga administratie si rotunjirea majoritatii parlamentare prin racolari din randurile opozitiei. Suficient de puternic ca sa ia in ras orice motiune simpla sau de cenzura, guvernul a decis, atunci, la Sinaia, ca a sosit clipa sa intervina in elaborarea ordinii de zi a Camerei si Senatului. Actiunea era prezentata ca o mai buna coordonare a procesului legislativ, in care Executivul si Parlamentul urmau sa hotarasca impreuna care legi trebuie adoptate urgent; de fapt, acela care stabilea ce si cum era doar guvernul. Presedintii Camerelor, pesedisti cuminti, i-au dat ascultare, iar liderii grupurilor parlamentare ale PSD au fost invitati, in compensatie, sa participe la sedintele de la Palatul Victoria, ca nu cumva, din cauza sincopelor de comunicare, sa orienteze gresit armata de votanti. in prima etapa, Parlamentul a fost redus la senatorii si deputatii PSD, atent dirijati de vatafii partidului, ca nu cumva sa lipseasca ori sa se abata de la linie in momentele-cheie. in etapa urmatoare, dupa ce s-a asigurat ca disciplina de partid este eficienta, iar opozitia complet inofensiva, guvernul a monopolizat functia de legiferare. in loc sa trimita Parlamentului proiecte de legi pe care acesta sa le dezbata si sa le adopte, a trecut la emiterea a sute de ordonante simple si de urgenta, cu aplicare imediata. Cand senatorii si deputatii ajung sa le discute, au trecut luni sau ani de la intrarea lor in vigoare, au produs efecte economice si sociale, asa incat eventuala lor modificare devine inutila sau chiar riscanta. Ca si cum asta nu i-ar fi suficient, Cabinetul Nastase face, mai nou, din asumarea raspunderii o practica. A pornit de la o lege si a ajuns la un pachet de saptesprezece! Nici una dintre aceste 17 legi nu va avea parte de o dezbatere parlamentara, deci publica, chiar daca ele privesc punctul nevralgic al Romaniei - combaterea coruptiei. Guvernul le-a analizat, ieri, in sedinta si, fara o motiune de cenzura, le va aplica in forma data, buna sau rea. Uneori, dispretul Cabinetului fata de Parlament depaseste orice limite. Dupa ce a lasat Legea declararii averilor aproape un an in discutia Camerelor - parlamentarii PSD avand ordin sa voteze pentru dosirea declaratiilor de avere -, o scoate, acum, de pe agenda acestora si o introduce in pachetul anticoruptie, in forma transparenta, ceruta de opinia publica, de Opozitie si de Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, Parlamentul a consumat de pomana zeci de ore, PNL si PD s-au agitat de fraiere sa orneze tortul frumos, fiindca, in final, a venit guvernul si l-a luat. Cu un asemenea tratament, pare de bun simt propunerea unui liberal ca lucrarile Parlamentului sa fie suspendate. Cabinetul Nastase nu are nevoie de el, decat pentru aplauze si un simulacru de democratie. La Palatul Victoria s-au concentrat atat puterea executiva, cat si puterea legiuitoare, ba, uneori, chiar si cea judecatoreasca, lucru care nu pare sa-l deranjeze deloc pe garantul Constitutiei, presedintele Ion Iliescu. O asemenea situatie ar fi, totusi, firesc sa-i trezeasca vigilenta mai mult decat o face subtierea stratului de ozon. Ea infirma tocmai cuvintele inscriptionate pe placheta primita, recent, in dar, de la colaboratorii sai: "Aveti dreptate. Nimeni nu-i deasupra legii.