Pagina cititorului: Un sfat editorial din Galaţi
0
Abonatul nostru de astăzi este Viorel Enoae, care are 23 de ani şi este student în anul III la Facultatea de Filosofie din Galaţi. Tânărul spune că şi-a făcut abonament pentru că nu vrea să piardă subiectele importante ale zilei.
„M-am abonat pentru că-mi place ziarul şi nu vreau să ratez nimic. «Adevărul» tratează subiectele imparţial, obiectiv. Îmi place corectitudinea informaţiilor, dar şi complexitatea subiectelor abordate", spune acesta. Cât despre ce-şi doreşte de la „Adevărul", cititorul nostru are deja o părere clară:
„Aş dori să citesc mai multe subiecte despre legătura dintre religie şi politică. Sunt câteva, dar foarte puţine. Este un subiect amplu, care ar putea să fie dezbătut cu foarte mare uşurinţă". El a fost abonat şi la alte publicaţii ale trustului Adevărul Holding - „Forbes" şi „Foreign Policy" - despre care are numai cuvinte de laudă.
Editorialul cititorului: Politicul corupe Justiţia
"Politizarea e tot corupere, actul forţat prin politizare tot act de corupţie este. Şi Curtea Constituţională e politizată. Dacă intram în politică şi agoniseam trei-patru mandate parlamentare, puteam şi eu să fiu membru al Curţii Constituţionale, votând nu în cunoştinţă de cauză (n-am treabă cu Dreptul), ci „cum ar fi trebuit", doar de-aia m-a trimis partidul acolo. „Pe fond", numai legile naturii - şi cele divine, în oarecare măsură - sunt de când lumea, legile omeneşti sunt votate în Parlament. Ergo, în spatele Dreptului stă Politicul, care-i şi determină calitatea. Iar în spatele Politicului stă Economicul, care-i dă direcţia. Justiţia nu e o putere în stat, ci o mască a Economicului.
Ceea ce face ca o democraţie să fie funcţională, iar alta să nu fie este respectarea unui set de reguli - democratice, să le numim. Independenţa Justiţiei poate funcţiona doar (1) într-un stat în care cetăţenii chiar îşi respectă magistraţii. Toţi cetăţenii, nu doar „prostimea". Când însă cetăţenii politici îşi folosesc forţa constituţională chiar împotriva magistraţilor, pentru a le aminti permanent cine e stăpânul, actul de justiţie e corupt de drept şi de fapt; (2) doar unde magistraţii se respectă pe ei înşişi, refuzând „colaborarea". Niciuna dintre aceste condiţii nefiind respectată, în România, Justiţia e AntiJustiţie - samavolnicie, drept spus. Ceea ce ne derutează este că funcţionează aparent stihinic, lovind la-ntâmplare. N-are cum să fie întâmplător actul juridic, trebuie dibuită logica sa.
Sodomicul binom Putere-Justiţie uzează de passepar-tout (master key, ceva mult mai sofisticat decât bietul nostru şperaclu, mai aproape de iarba fiarelor) - plângerea penală. Cum a scos unu' capu', se alege cu o plângere penală. Dacă privim atent, cam orice se-ntâmplă-n ţara asta e penal, te paşte penalitatea de după fiecare colţ de stradă. " Inimă Rea
Se încarcă comentariile...
