Pagina cititorului

„Elita presei scrise" Ciprian Fabian (34 de ani) este funcţionar şi îşi începe ziua la birou citind ziarul „Adevărul", iar apoi află noutăţile din timpul zilei de pe site-ul www.adevarul.ro.

Şi-a făcut abonament la ziar de mai bine de patru ani: „Citesc ziarul în fiecare zi, prima dată la birou dimineaţa, lângă ceaşca de cafea, dar şi acasă, pe internet. Pentru mine reprezintă elita presei româneşti. Nu am ce să reproşez acestui ziar".

Îi place handbalul şi baschetul şi îşi doreşte ca în „Adevărul" să apară mai multe articole anti fotbal: „Mă interesează sporturile, însă altele decât fotbalul. Pentru mine, acesta nu este un sport", mai spune tânărul funcţionar. Ciprian, un viitor tătic, ar vrea să citească mai multe articole de politică internă, dar şi externă pentru că, spune el, este bine de ştiut ce se întâmplă şi la vecinii noştri.

Tsunami la îmbrăcăminte

Ieri, la ora deschiderii primului magazin H&M din România, mai bine de 1.000 de persoane au aşteptat ore în şir la o coadă lungă de zeci de metri. Cumpărătorii au dat buzna la haine, chiar dacă magazinul nu oferea reduceri consistente. Clienţii au aşteptat în spaţii special amenajate şi au fost supravegheaţi de agenţi de pază.

Oh, Calcutta!

Calcutta a înfierbântat mereu minţile românilor. Dornici să-i descopere „esenţa", să studieze sanscrita şi filosofia sau să refacă traseul lui Mircea Eliade, puţini au reuşit să o înţeleagă şi să o iubească aşa cum e de fapt: un mix de bucurie şi durere, viaţă şi moarte, zei şi oameni, tradiţie şi modernitate.

Calcutta are o mie de feţe; fiecare diferită de cealaltă. E ca o femeie frumoasă; îşi schimbă mereu înfăţişarea, parfumul, toanele. E mereu alta, chiar dacă, la prima vedere, e la fel. Calcutta seduce şi doar arareori se lasă sedusă. Trăieşte fiecare clipă la maximum, undeva la limita dintre sacru şi profan, la graniţa dintre poveste şi realitate. „City of Joy" vibrează şi însumează toate lumile posibile.

Toate visele se îndeplinesc aici. Totul este posibil sub cerul Calcuttei. Şi totuşi, multe dintre miturile cu care credităm India, în general, şi oamenii ei sunt doar mituri. Vedem India prin prisma propriilor aşteptări. Căutăm în India „ceva" anume şi, de cele mai multe ori, nu găsim ceea ce ne dorim. Găsim însă, de fiecare dată, „altceva", doar India ştie să ofere cu vârf şi îndesat, mai mult decât suntem în stare să ducem. Strălucirea filmelor de la Bollywood nu există în viaţa de zi cu zi.

Reale sunt doar dramele, mult mai multe şi mult mai nuanţate. Tradiţia este respectată şi miturile fundamentale sunt trăite cu reverenţă şi credinţă. Privite din afară, toate ritualurile îndeplinite de aceşti oameni par secvenţe ale unui documentar, însă pentru ei sunt parte a vieţii.

Hinduşi, musulmani, jaini, creştini, parşi, budişti sau sikşi, cu toţii trăiesc aici laolaltă, păstrându-şi identitatea religioasă, culturală sau lingvistică, însă ajutându-se şi respectându-se reciproc. Calcutta e o altă lume, cu alte seturi de valori, cu alte credinţe; ilustrarea perfectă a multiculturalismului indian.

Deşi familiarizată cu oraşul, am avut şi de data aceasta sentimentul că mă aflu în faţa unui mister. Şi, cu toate că am încercat să-l pătrund zi de zi, am reuşit doar să mă adâncesc mai mult, ceea ce a făcut dureroasă despărţirea. Au rămas însă destule pentru o viitoare întâlnire. Once Calcutta, always Calcutta! Mihaela Gligor