O noapte printre producatorii agricoli "refugiati" in pietele bucurestene

Pietele din Bucuresti: Berceni, Crangasi, Drumul Taberei, Bucur Obor, Matache, Colentina etc, reprezinta locurile lor de munca. Se trezesc cu noaptea-n cap, pun marfa in portbagajul masinii si pornesc

Pietele din Bucuresti: Berceni, Crangasi, Drumul Taberei, Bucur Obor, Matache, Colentina etc, reprezinta locurile lor de munca. Se trezesc cu noaptea-n cap, pun marfa in portbagajul masinii si pornesc la treaba. Pietarii n-au viata usoara, dar s-au obisnuit. Mananca si dorm acolo, langa legumele si fructele lor, incercand sa-si castige cinstit existenta. Daca nu pot plati o taraba asaza morcovii si pepenii direct pe trotuar, la scarile de intrare ale blocurilor ori in fata magazinelor. Cei care au reusit sa inchirieze o taraba sunt fericiti. ii gasesti acolo, dimineata devreme. Soare, ploaie, caldura sufocanta sau zapada, ei asteapta rabdatori in fata legumelor sau a fructelor. Taranii care vand produse agroalimentare vin in Bucuresti prin luna mai si pleaca tarziu, prin octombrie. isi lasa casele si animalele pe mana batranilor. Uneori, atunci cand marfa e pe terminate, se intorc in gradina lor ca sa mai aduca. Traian Pop e din Pitesti si vinde de zece ani in Piata Veteranilor rosii, ardei si vinete. Merge treaba. Vrea sa-si ridice o vila mare. Are si masina, luata la mana a doua, dar buna. Pune ban pe ban, mananca rosii cu paine sau parizer ieftin. Nu prea mai are notiunea timpului. Uneori nu stie ca e duminica, marti sau iulie. "E greu sa fii pietar, mai ales iarna. Vara e bine, ca dormim aici. Eu n-am mai fost pe acasa din iunie. Marfa e de la mine din gradina. Cand se termina, pun mana pe telefon si o sun pe nevasta-mea care vine cu alte produse. Apoi ramane ea o vreme si plec eu. Ne descurcam, nu ne plangem." Traian are bataturi in palme si unghiile pline de pamant. Asa e cand muncesti, nu e nici o rusine! in Piata Drumul Taberei, oameni veniti din toate colturile tarii s-au imprietenit. Taranii din Domnesti si Otopeni se au bine cu cei din Boteni si Bolintin, iar aceia din Ciorogarla si Samurcasesti s-au imprietenit cu oltenii veniti tocmai de la Craiova. Bulgarii, vanzatori de pasta de dinti, ciorapi si papiote, se inteleg bine cu rusii, care vand piese auto, deodorante si sapunele. Se mai cearta uneori din cauza preturilor, pentru ca nici unul nu vrea sa lase de la el. Seara insa beau o bere rece, se inveselesc brusc si uita. Femeile, moarte de oboseala si cu gleznele umflate de atata stat in picioare, incropesc o salata de rosii, cu ceapa si ardei. Barbatii aprind tigari sau fac o tabla. Unii mai sentimentali si cu dor de casa incep sa cante doine de pe la ei. Asta in cazul in care nu rasuna manele de la vreun casetofon. Apoi pietarii adorm pe rand, unii pe tarabe, altii pe sacii cu vinete sau pepeni. Noaptea, tabloul e duios: baiatul de la pepeni doarme dus cu capul pe un bostan. Mai sus, pe o saltea soioasa, sforaie linistit o familie trudita formata din nevasta, barbat si un copil mic. Alaturi, un mos slab viseaza ceva, in timp ce tine mana peste ardeii lui, inghesuiti intr-o papornita. Marul lui Adam i se zbate. Daca mai apare, cumva, in miez de noapte vreun cumparator intarziat, pietarii isi intind oasele si se indeamna unul pe celalalt: "Scoal', bre, ca ai clienti! Adormisi?!"