O actriţă orgolioasă

Vin de pe scenă, mi-a spus, scuzându-se. Am jucat în “Nunta de argint”. Să ştii că am foarte puţină vreme pentru d-ta; la opt şi jumătate joc la microfon şi trebue să mă grăbesc, -

Vin de pe scenă, mi-a spus, scuzându-se. Am jucat în “Nunta de argint”. Să ştii că am foarte puţină vreme pentru d-ta; la opt şi jumătate joc la microfon şi trebue să mă grăbesc, - mi-a zis cu vocea-i joasă şi gravă.

 - Atunci, cât timp îmi acordaţi?

 - Câteva minute; acum până plec. Aşa e toată viaţa noastră. O goană. Nu ne mai ajunge timpul. Care e prima întrebare ce vrei să mi-o pui? Desigur, cum am intrat în teatru şi ce semne de talent am dat de mică copilă?

 - Exact.

 - Să ştii că m’au mai întrebat şi alţii şi devine banal.

 - Nu face nimic. O mai spunem încă odată, într’un alt fel. Lucrurile acestea sunt totdeauna interesante.
Doamna Bulandra zâmbeşte frumos, cu ochii puţin ironici.

 - Am să-ţi răspund că niciodată nu m’am gândit cu prea mare pasiune la teatru şi că nu mă pot lăuda că aşi fi făcut prea mare dovadă de un neobişnuit talent. Să nu-ţi închipui d-ta că n-am avut neplăceri. Chiar la început, pe când căutam să intru în teatru şi dădusem un soiu de examen, am primit prima lovitură. (…) Un coleg, mi se pare Niculescu, mă întâmpină cu o gentileţă. “D-ta nu te interesezi ce eliminări s’au făcut?” mă întreabă.

“Nu mă interesează”, îi răspund eu. “Apoi şi dumneata eşti eliminată”, mi-a servit cu mare plăcere colegul. Îţi închipui dumneata ce trăsnet a fost asta pentru mine? Eu, care întotdeauna în şcoală fusesem lăudată, care trecusem examenele cu elogii şi distincţii, acuma să fiu “dată afară” pur şi simplu? Eu? Mă trezeam uneori din somn, cu o senzaţie de durere sufocantă. “- Ce este?” mă întrebam. “Dată afară!” – îmi amintea orgoliul meu călcat în picioare. Şi nu-mi mai puteam reveni din această uimire şi înjosire”.

 “- Şi cum s’a terminat cu acest prim eşec?” “-Evident, am fost reintegrată”.
(Fragment dintr-un interviu cu actriţa Lucia Sturdza Bulandra, realizat de Valer Donea, în 1936, pentru “Adevărul literar şi artistic”).