Muniţie pentru preşedinte

distincţie între votul puterii şi cel al opoziţiei. Ea va da un vot de blam întregului legislativ. A doua izbândă a lui Adrian Năstase este de a-l fi pus pe un piedestal şi mai înalt pe

distincţie între votul puterii şi cel al opoziţiei. Ea va da un vot de blam întregului legislativ. A doua izbândă a lui Adrian Năstase este de a-l fi pus pe un piedestal şi mai înalt pe Traian Băsescu. Acesta, cu credibilitatea pe care încă o are, va putea ieşi nestingherit să vorbească despre parlamentul care trebuie reformat, pentru că nu e bun de nimic, sau despre necesitatea anticipatelor, pentru că nu mai funcţionează coaliţia. Din acest punct de vedere se poate spune că a fost o zi nefastă pentru întregul eşafodaj democratic.
Dezbaterile din Camera Deputaţilor au fost cât se poate de normale pentru o structură a cărei principală caracteristică este transformarea cuvintelor în arme politice. Aşa slab cum este, parlamentul, cu cele două Camere ale sale, rămâne locul unde se descarcă energiile şi se tranşează disputele politice. Tot acolo poţi vedea cum puterea şi opoziţia ies uneori la o cafea, pentru a se lupta pe viaţă şi pe moarte cinci minute mai târziu, în dezbaterile de la microfon. Nimic din atmosfera de normalitate prezentă în aula parlamentară nu răzbate spre populaţie. În jocul mediatic, parlamentul este adesea folosit ca argument pentru lucrurile care nu merg bine şi, de aceea, este des invocat de politicieni ca ţap ispăşitor al proastelor guvernări. Totodată s-a remarcat, în timp, ca fiind curăţătoria chimică pentru mai mulţi parlamentari, ceea ce a adâncit şi mai mult impresia de structură de castă, care persistă de ani de zile în opinia publică. Indiscutabil, s-au făcut paşi importanţi, de la celebrele şedinţe cu uşile închise pentru ridicarea imunităţii la şedinţa televizată de aprobare a percheziţiei. Cu toate astea, momentul Zambaccian va redeschide dezbaterile publice despre eficienţa parlamentului şi despre nevoia reformării sale, şi, eventual, trecerea la un parlament unicameral.
Preşedintele României îşi vede rezolvată, din senin aproape, şi cealaltă problemă a sa: îndepărtarea de la putere a conservatorilor şi a maghiarilor. Prestaţia parlamentară de ieri tocmai a dat un motiv temeinic pentru o analiză de oportunitate. Este limpede că defecţiunea coaliţiei este cea care i-a salvat bibelourile lui Năstase. UDMR s-a supărat că PD nu susţine legea privind statutul minorităţilor, aşa că a arătat la scenă deschisă cât valorează o coaliţie fără un pilon. Nici conservatorii nu s-au lăsat mai prejos. Votul lor împărţit a demonstrat cât de fragil este un cvorum fără soluţii imorale. Băsescu însă nu se va uita la nuanţe şi nici nu se va speria de o perspectivă fără aliaţi. Dacă îi va pica bine, va specula sincopele coaliţiei în folosul ideii sale mai vechi: anticipatele. Nimeni nu va putea spune că nu are dreptate. În plus, preşedintele a demonstrat unei ţări întregi că nici premierul nu se simte prea bine şi are probleme de memorie.
Toţi aceşti paşi, inconştienţi sau nu, creionează imaginea unei Românii destul de sumbre: un parlament ca Marea Adunare Naţională, un guvern monocolor şi multe servicii, pentru un cârmaci destoinic. Atunci, poate Năstase îşi va reaminti de celebra replică prezidenţială din campanie: Cum se face, măi Adriane, că ţara asta a ajuns să fie condusă de doi comunişti ca noi?