Multi romani cu studii superioare prefera sa plece in strainatate ca necalificati

Ministerul Muncii nu s-a aratat interesat sa faca publice normele minimale din legislatia tarilor in care Romania exporta masiv forta de munca

Romanii care au studii superioare si vor sa se angajeze legal in strainatate pe masura calificarii lor au parte de un adevarat cosmar. Nu pentru ca nu s-ar gasi locuri de munca disponibile. Echivalarea studiilor inseamna insa o lupta cu birocratia ce poate sa dureze cativa ani. In acest timp, angajatorul strain renunta sa mai astepte romanul si gaseste un salariat calificat de alta nationalitate. Pentru a te angaja ca asistenta medicala, doctor, inginer etc. in Grecia, Italia sau Spania, trebuie sa obtii din Romania o autentificare, care sa demonstreze ca diploma din tara este valida. Teoretic, pretentia ar putea parea absurda - orice diploma eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii reprezinta, juridic, o recunoastere a studiilor. Cum insa in ultimii ani programele de invatamant, legislatia in domeniu, ba chiar si denumirea ministerului s-au schimbat de o multime de ori, autoritatile celor trei state cer aceasta autentificare ca o masura de protectie impotriva impostorilor. In Romania exista un Centru National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor, care functioneaza in subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii. Centrul n-are decat 3 angajati cu drept de autentificare a diplomelor, iar anual la centru se primesc zeci de mii de cereri. Pentru a face o triere a cererilor, angajatii centrului au nascocit o norma bizara: alaturat cererii de autentificare a diplomei trebuie anexat si un precontract, care sa demonstreze ca ti-ai gasit un loc de munca in strainatate. Gaselnita este de neacceptat pentru romanii care isi gasesc locuri de munca pe Internet sau prin cunostinte. Pentru a-ti semna un precontract, angajatorul din strainatate are nevoie de diploma, iar pentru a obtine diploma, centrul cere dovada precontractului. Sefa Centrului de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor, Daniela Gardea, tine mortis la norma si spune ca aceasta este singura solutie care poate mentine in limite normale activitatea centrului. "Anul trecut am avut 20.000 de cereri de autentificare a diplomelor numai pentru asistente medicale in Italia sau Spania. Am eliberat cateva mii, dar, efectiv, n-au plecat decat cel mult 200. Majoritatea celor care cer autentificarea diplomelor, in special in sectorul asistentelor medicale, nu au un contract ferm de munca. Abia dupa ce obtin stampila de la noi, incep sa caute. Or, daca trece o perioada mai lunga de timp pana la plecarea din tara si se schimba, Doamne fereste, denumirea ministerului sau mai stiu eu ce, diplomele trebuie autentificate din nou. In plus, nu in toate tarile se cere aceasta autentificare. Sunt oameni care declara ca pleaca in Franta, de exemplu, si au nevoie de autentificare. Nu este adevarat, in Franta nu se cere asa ceva. De aceea vrem sa vedem precontractele. N-avem puterea sa autentificam toate diplomele din tara, ne-am transforma intr-un minister de stampilat, cu zeci de angajati", sustine Daniela Gardea. Argumentele par logice, dar nu usureaza cu nimic calvarul romanilor cu studii superioare care vor sa se angajeze in strainatate. Ministerul Muncii, cel care ar fi cel mai in masura sa ghideze oamenii publicand informatii minimale despre legislatia in tarile in care exportam cea mai mare parte a fortei de munca, pare total indiferent fata de acest subiect. De cele mai multe ori, oamenii apeleaza la notari pentru traducerea si autentificarea diplomelor. Si, daca nu vor sa plece in Grecia, Italia sau Spania, nu gresesc. Multi notari insa ii refuza si ii trimit catre Centrul de Echivalare a Diplomelor, unde isi pierd o gramada de timp pana afla ca au gresit adresantul. Pentru a ocoli birocratia de la Centru, firmele de intermediere a fortei de munca in strainatate au gasit o alta solutie, in special in sectorul inginerilor constructori. Ii angajeaza cu contract de munca la o firma cu capital mixt, cu sediul in Romania, si ii detaseaza apoi in strainatate. Formalitatile dureaza insa cel putin sase luni si costa minimum 500 de USD. Oamenii trebuie sa se prezinte la sediul firmei de intermediere cu un dosar care sa contina copii legalizate dupa buletin, pasaport, date din Evidenta populatiei, cazier, analize medicale. Aceste acte merg in Italia, la birouri de avocatura cu licenta pe probleme de munca. In Italia, actele se legalizeaza din nou si se intorc in Romania. Dupa primirea lor, romanul care vrea sa plece in strainatate trebuie sa se angajeze la firma cu capital mixt din Romania, conform noului Cod al Muncii. Firma respectiva trebuie sa incheie o conventie cu Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca si, in paralel, cu autoritatile din Italia, inclusiv sa obtina acordul sindicatelor din zona pentru detasarea unui angajat strain. De cele mai multe ori, oamenii trebuie sa ia bani cu imprumut pentru a achita cheltuielile legate de tot acest proces greoi, formalitatile se pot intinde si pe parcursul unui an, asa ca romanii cu studii superioare renunta la diplomele lor si prefera sa plece in strainatate ca simpli ospatari, portari sau chiar menajere.