Ministerul Saraciei

Cand a luat Romania la guvernare, PSD-ul s-a intristat rau. 43 la suta din populatie traia sub pragul saraciei, ofta ministrul Muncii si Solidaritatii Sociale. Dar nu ca sa se planga a facut dl.

Cand a luat Romania la guvernare, PSD-ul s-a intristat rau. 43 la suta din populatie traia sub pragul saraciei, ofta ministrul Muncii si Solidaritatii Sociale. Dar nu ca sa se planga a facut dl. Marian Sarbu acest anunt, ci ca sa ne spuna ca partidul are solutii, iar una dintre ele este Legea venitului minim garantat, care se va aplica de la 1 ianuarie 2002. Numai ca seful MMSS a cazut in capcana propriilor cifre; 43 la suta din populatie era sub pragul saraciei si in toamna lui '96, cand PDSR-ul pleca de la guvernare, cu mentiunea ca 7 la suta se afla si sub pragul de subzistenta. Dar cel mai descurajant este ca legea-panaceu nu difera esential de cea care se aplica acum sase ani fara sa fi scos pe cineva din foame. Este vorba mai mult de onomastica legislativa. Practic, Legea venitului minim garantat este vechea Lege a ajutorului social, lansata de PDSR in august 1995, altoita cu o "cuponiada a caldurii", initiata de Ciorbea in 1997. E drept ca, in ultimii ani, ajutoarele sociale s-au administrat cu lingurita. Multe primarii ajunsesera chiar sa nu le mai dea nici daca omul facea dovada ca are burta lipita de spate. Prin comparatie, Legea venitului minim garantat va transforma primariile in cele mai mari institutii de caritate din tara. Dar nu pentru ca ar fi mai buna decat legea pe care o abroga, ci fiindca guvernul va baga mana adanc in bugetul central pentru ca autoritatile locale sa aiba din ce plati ajutoarele sociale. In total, anul viitor vor fi puse la bataie 5.700 miliarde de lei, adica aproximativ 0,4 la suta din PIB - de unde si curajul de a scrie in titlul noii legi cuvantul "garantat". Cu asa o suma se putea infiinta si un "Minister al Saraciei", care sa faca acelasi lucru, adica sa ia de la saraci si sa dea la saraci. Strategia de lupta a PSD-ului cu saracia iti strecoara in suflet teama ca ce a fost se va mai intampla. In ciuda eforturilor guvernului de a arata ca vine cu lucruri noi, 2002 va fi identic cu 1995, cand PDSR-ul a pus la bataie o caruta de miliarde, scoase din bugetul statului pentru promovarea Legii ajutorului social. Ca si atunci, amaratii se vor bucura degeaba. Ajutorul social promis pentru la anu' este acelasi de acum sase ani: 1.575.000 lei, cat va primi "garantat" o familie de trei persoane, inseamna fix ajutorul de 113.000 lei, cat se dadea in anul preelectoral '95. Adica aproximativ 50 de dolari. Evident ca disperatii de viata, amaratii care traiesc din alocatiile copiilor, o sa simta acut nevoia sa puna mana pe stampila de vot inca din 2002, cand mila PSD va fi pogorat asupra lor. Dar era de asteptat ca partidul sa gandeasca mai relaxat, nu sa risipeasca un munte de bani, stiind din experienta guvernarii precedente ca nu va avea nici un efect pozitiv. Din contra, ii va saraci pe toti. La sfarsitul lui 1996, Camera Deputatilor a marit la un milion de lei amenda pentru cersetorie, care devenise deja un fenomen. Un studiu realizat in vara de catre Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii arata ca in Romania salariul mediu pe economie abia daca asigura banii pentru subzistenta, iar cel minim nu acopera nici macar o treime din necesarul de trai. Si atunci, de unde convingerea ministrului Sarbu ca prin Legea venitului minim garantat saracia va scadea cu 15 procente? Sau de unde ideea introducerii a 72 de ore de munca in folosul comunitatii? Pentru un om care mananca din ajutorul social, asta inseamna munca de exterminare. Peste 45.000 de oameni cu mana intinsa este o imagine neobisnuita chiar si pentru Bucurestii lui 2001, in care cersetorii se pierd in peisaj la gramada cu cainii de pripas. Iar acestia sunt numai reprezentantii saracilor din sectorul II al Capitalei, care pe 1 ianuarie vor veni la primarie sa ceara pentru familiile lor ajutorul garantat. Din calculele primarului, ca sa-i omeneasca pe toti, anul viitor ar fi nevoie de aproximativ 10 milioane de dolari. Suma este ametitoare, tinand cont ca va fi inghitita de o singura felie din cele sase ale Bucurestilor, cu 400.000 de locuitori. Dar si intr-o comuna din Brasov, primarul si-a facut socoteala ca trebuie sa dea peste o jumatate de milion de dolari pe luna, desi are 4.000 de sateni cu totul. Fiecare cu calculele lui, care pana la urma nici nu prea mai conteaza. Din moment ce statul deschide punga, de ce sa mai duci grija banilor? Vor fi doar ceva probleme tehnice. La sectorul II, aceiasi oameni care dadeau 170 de ajutoare sociale pe luna, adica vreo cinci functionari, trebuie sa le imparta acum la peste 45.000. Ca sa evite un asediu al saracilor, ar trebui sa faca anchetele sociale cerute de lege in cateva secunde. Sunt doua posibilitati: ori se va ajunge ca in '95-'96, cand veneau gorobetii cu Mercedesurile sa-si ridice ajutorul social de la primarie si nu-i intreba nimeni de vorba, ori se vor crea cateva mii de locuri de munca prin administratiile locale - caz in care guvernul va putea spune ca Legea venitului minim garantat chiar da o paine la oameni. Asta cat timp vor fi pompati bani de la buget, altfel iar o sa ne trezim cu primari "stomatologi" cautand prin gura saracului sa n-aiba vreun molar de argint nedeclarat.