Minerii ucişi au coborât sub pământ pentru totdeauna

Cei şapte mineri, care şi-au pierdut viaţa în tragicul accident de la Anina, au coborât sub pământ pentru totdeauna. Toţi locuitorii au venit, încă de dimineaţă, să plângă victimele

Cei şapte mineri, care şi-au pierdut viaţa în tragicul accident de la Anina, au coborât sub pământ pentru totdeauna. Toţi locuitorii au venit, încă de dimineaţă, să plângă victimele minei. Bătrâni care, la rândul lor, au transpirat în iadul din galerii. Copii pentru care adevărul despre moartea taţilor a rămas adânc îngropat în mina de la Anina. şi mame, care trăiesc cu speranţa că, cel puţin de astăzi înainte, copiii lor nu vor mai fi nevoiţi să intre în adâncuri.
"Un ultim omagiu din partea clasei întâi"
Timp de câteva ore, sicriele a şase dintre mineri au fost depuse la Casa de Cultură, pentru ca oamenii să le aducă un ultim omagiu. La orele prânzului a avut loc o slujbă religioasă comună pentru Ion Vasile Marc, Matei Izverean, Gheorghe Mărăşescu, Daniel Vinău, Virgil Schneider şi Dănuţ Puşcău. Rudele lui Daniel Cristian Bălan şi-au organizat înmormântarea separat, pentru că au dorit să fie îngropat alături de mama sa. Mineri îmbrăcaţi în uniforme de ceremonie, cu căşti negre şi lămpaşele aprinse şi-au vegheat colegii în timpul priveghiului. Bărbaţi în toată firea, cu lacrimi în ochi. Chiar şi colegii de şcoală ai micului orfan de tată, Octavian Vinău, au fost la capela improvizată la Casa de Cultură din Anina. "Un ultim omagiu din partea clasei a I-a B", scria pe coroana pe care micuţii au purtat-o în maşini. Văduvele şi mamele minerilor au plâns până la epuizare, cu atât mai mult, cu cât n-au dormit din ziua tragediei. Văduva lui Virgil Schneider a leşinat, spre disperarea celor opt copii care s-au speriat că rămân şi fără mamă.
Îngropaţi alături de victimele din 1920
După slujba religioasă de la Casa de Cultură, cei şase mineri au fost înmormântaţi la cimitirul Sigismund. Aceştia au fost puşi în aceeaşi groapă comună în care, în iunie 1920, au fost înmormântaţi peste 100 de mineri morţi într-un accident similar. Rămăşiţele minerilor de aproape acum un veac au fost adunate şi reîngropate alături de ultimele victime ale minelor. Din păcate, monumentul închinat jertfei din 1920 arată la fel de dezolant ca şi minele. Autorităţile spun că alături de el va fi ridicat altul nou, cu numele celor şase. Gropile lor au fost săpate de foşti colegi de mină. "Să sperăm că asta e ultima groapă pe care o sap pentru mineri", spunea Costache Buhaciuc, fost miner, actual gropar.
Minerii sunt nemulţumiţi
şi ieri, ca în toate zilele care s-au scurs de la tragedie, oamenii mocneau de nemulţumire. Aproape în fiecare familie există cel puţin o persoană afectată în vreun fel de condiţiile din mină. Mulţi dintre mineri spun că nu vor mai intra în mină şi aşteaptă o soluţie din partea autorităţilor. Acum şase ani, unul dintre locuitorii Aninei, Florin Mandache, a suferit un teribil accident: un transportator de cărbune care trebuia să fie casat i-a fracturat coloana. De atunci nu se mai poate deplasa decât în căruciorul cu rotile. La scurt timp de la accident, a primit de la procuratură o notificare: "Culpa vă revine". "Între timp, au avut loc foarte multe accidente din cauza neglijenţei conducerii, care nu a asigurat condiţiile de lucru. Tot timpul s-a muşamalizat aproape fiecare accident. Niciodată nu s-au făcut anchete, la fel ca şi în cazul meu", spune Florin Mandache.
Au trecut 200 de ani în care mina le-a fost singura sursă de existenţă. Sâmbătă, 14 ianuarie 2006, ora 5,20, şapte mineri, taţi şi fii, s-au alăturat celor aproape 2.000 de ortaci ucişi de minele din Anina.

Primele rezultate ale anchetei
Ieri, au fost date publicităţii primele rezultate ale anchetei procuraturii în cazul accidentului de la Anina. Acestea arată că cei şapte mineri au murit intoxicaţi cu monoxid de carbon din cauza aprinderii gazului metan acumulat în galerii, posibil ca urmare a scurtcircuitării unui cablu folosit la detonarea substanţelor explozibile. "Este examinată posibilitatea ca sursa de iniţiere a aprinderii gazului să o constituie producerea unui arc electric provocat de scurtcircuitarea unui cablu", a declarat prim-procurorul Teodor Iordache, de la Parchetul Tribunalului Caraş-Severin. "Minerii de la Anina susţin că explozibilul a fost găsit intact în subteran, la locul producerii accidentului. Acest lucru înseamnă că nu detonarea acestuia ar fi provocat explozia", se arată în comunicatul procuraturii.

11.000 de mineri, disponibilizaţi
Din cei 11.000 de mineri care vor pleca din minerit în acest an, 1.200 vor fi de la Huilă Petroşani. Pentru 400 dintre ei, ieri, a fost ultima zi când au intrat în mină, iar 800 vor pleca până la 1 aprilie. La sfârşitul lui 2006, în Valea Jiului vor mai lucra doar 9.000 de mineri. După nenorocirea de la Anina, minerii se bucură de plecarea din mină cu atât mai mult cu cât vor avea în buzunar 200 milioane lei, plus venituri de completare timp de 20-24 de luni. Specialiştii îndeamnă autorităţile să închidă alte două mine foarte periculoase - Petrila şi Vulcan. "Anina urmează să se închidă. Dar la fel de periculoase sunt şi minele Vulcan şi Petrila. Acestea au probleme pe care autorităţile, specialiştii şi minerii le cunosc. Petrila este adâncă de 900 de metri, iar Vulcan, de 600. Împreună dau 700.000 tone de huilă, ceea ce înseamnă o treime din cele 2,8 milioane tone. În locul lor se pot deschide noi abataje la Lupeni, Livezeni sau Lonea", susţin specialiştii. Pe de altă parte, Ion Popescu, liderul Sindicatului Meridian, susţine că metanometrele sunt frecţie la picior de lemn. "Eu întreb unde sunt banii de la Banca Mondială şi banii pentru restructurarea reală din minerit? Căci noi nu am văzut banii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, iar minerilor le ies degetele prin bocanci. Guvernul Tăriceanu a început restructurarea în '97 şi tot el trebuie să răspundă?", declară liderul Meridian.