Militaru, măcelar şi la Otopeni!

0
0
Generalul Nicolae Militaru, Generalul Iosif Rus şi Generalul Grigorie Ghiţă
Generalul Nicolae Militaru, Generalul Iosif Rus şi Generalul Grigorie Ghiţă

Abia numit ministru al Apărării de către Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru a dat ordine diabolice, cu scopul de a masacra o unitate de transmisiuni de la Câmpina. Locurile alese: Otopeni şi Boteni. Pentru cei 40 de militari omorâţi şi cei 17 răniţi, plus masacrarea unui autobuz cu civili, nimeni n-a stat măcar o zi în puşcărie!

Masacrul de la Aeroportul Otopeni, din dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, rămâne unul dintre misterele Revoluţiei, învăluite generic sub o întrebare celebră: „Cine-a tras în noi după 22?".

Prin comparaţie cu evenimente similare, care au avut loc în haosul acelor zile, toate soldate cu moartea unor oameni nevinovaţi, cazul Otopeni a avut o soartă un pic diferită. A existat o anchetă care părea că urmăreşte pedepsirea vinovaţilor. Mai mult, trei dintre personajele implicate au fost condamnate la închisoare: generalul Grigorie Ghiţă (comandantul Trupelor de Securitate), generalul Dumitru Drăghin (comandantul întregului dispozitiv de apărare al zonei Aeroportului Otopeni) şi căpitanul Ionel Zorilă (comandantul din 23 decembrie 1989 al dispozitivului format din militari ai UM 01874).

Mare păcăleală! De fapt, niciuna dintre pedepse nu a fost executată, folosindu-se „reţeta brevetată" de către condamnaţii sistemului juridic românesc: probleme grave de sănătate. Mai mult, principalul învinuit în dosarul „Otopeni", generalul Grigorie Ghiţă, a fost graţiat printr-un decret semnat de preşedintele Ion Iliescu, la 14 aprilie 2003. De ce? „Din motive umanitare şi pentru ca acest act de clemenţă să conducă la integrarea socială a celor cărora le-a fost acordat".

În plus, adevăraţii vinovaţi, cei care concepuseră macabrul „plan Otopeni" şi dăduseră ordine în acest sens au fost ocoliţi de anchetă. Nimeni nu s-a atins de generalii Nicolae Militaru şi Iosif Rus.

Militaru, „Cico", Brateş

Confuziile legate de cauzele tragediei de la Otopeni încep odată cu un comunicat extrem de succint, citit de către Teodor Brateş la Televiziunea Română. Se întâmpla în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, în jurul orei 3.00. „Se îndreaptă trei camioane de terorişti spre Otopeni", se anunţa poporului la acel moment.

Întrebat în 1994 cine-i transmisese această ştire, Brateş a recunoscut că nu avea nicio metodă să probeze veridicitatea celor anunţate. Potrivit acestuia, anunţurile făcute la TVR era „triate" de către un grup de militari, aflaţi în acel moment în sediul Televiziunii Române. Dintre aceştia, Brateş amintea două nume: contraamiralul Emil „Cico" Dumitrescu şi generalul Nicolae Militaru, care tocmai fusese numit ministru al Apărării de către Ion Iliescu.

Mai mult, acelaşi Teodor Brateş recunoştea că nici măcar nu ştia rolul ocupat în ierarhia militară de cei care-i predau mesajele. Întrebat de către membrii Comisiei „Decembrie 1989" dacă ştia că, oficial, la momentul respectiv, Nicolae Militaru era trecut în rezervă, Brateş a răspuns senin: „Era şi îmbrăcat în general şi m-a impresionat cu epoleţii săi".

În acea noapte, de 22 spre 23 decembrie 1989, ţara fusese anunţată că principalul aeroport al ţării urmează să fie atacat de terorişti. Nimeni nu ştia însă cine erau aceştia, nici cine declarase starea de alertă.

Bâlbâielile generalului Ghiţă

La doar o zi de la audierea lui Teodor Brateş, pe 23 februarie 1994, generalul Grigorie Ghiţă, comandantul Comandamentului Trupelor de Securitate, oferea primele detalii privind identitatea celor care au stat în spatele măcelului de la Otopeni. Explicaţiile oferite de Ghiţă senatorilor din Comisia „Decembrie 1989" sunt încâlcite şi stângace, concepute mai degrabă pentru a se autodezvinovăţi decât pentru a clarifica lucrurile.

În haosul din decembrie 1989, toate planurile de apărare a aeroportului, stabilite din timp, au fost date peste cap. Atacul „teroriştilor" invizibili a făcut ca operaţiunile de asigurare a pazei la Otopeni să fie transferate dinspre locotenent-colonelul Dumitru Pavelescu, şeful de Stat Major al Comandamentului Trupelor de Pază şi Ordine, către comandantul Aviaţiei Militare, generalul Iosif Rus. Acesta i-a ordonat lui generalului Grigorie Ghiţă să suplimenteze efectivele de apărare ale Aeroportului Otopeni.

Ghiţă a luat legătura imediat cu UM 0865 Câmpina, unitate de Transmisiuni aparţinând trupelor de Securitate, şi a solicitat trimiterea întăririlor. În paralel, a început o serie de discuţii telefonice cu Iosif Rus, pentru a pune la punct detaliile joncţiunii dintre trupele de la Câmpina şi cele aflate deja în zona Aeroportului Otopeni.

Momentul este cu atât mai ciudat cu cât, potrivit lui Elizabeth Spencer, autoarea lucrării „Masacrul de la Otopeni", „cele două subunităţi ale Securităţii care asiguraseră paza aeroportului până la acel moment fuseseră dezarmate, în după-amiaza zilei de 22 decembrie, din ordinul Ministrului Apărării". Aşadar, responsabilii militari de la Otopeni renunţau la unele trupe de Securitate, instruite pentru lupta antiteroristă, înlocuindu-le cu militari în termen, recrutaţi de numai trei luni!

La acel moment, căpitanul Mihai Lupoi anunţase deja la Televiziunea Română că Armata Română, căreia îi fusese subordonată şi Securitatea, trece sub conducerea generalului Nicolae Militaru.

În jurul orei 6.30, în dimineaţa de 23 decembrie 1989, dispozitivele de apărare ale Aeroportului Otopeni s-au întânit cu militarii de la UM 0865 Câmpina, unitate aparţinând trupelor de securitate. S-a declanşat un adevărat masacru, încheiat cu 40 de victime în rândul militarilor şi cu încă 8 morţi civili din autobuzul care transporta personalul aeroportului.

Condamnat, dar liber

La data de 19 februarie 2001, generalulul Grigorie Ghiţă a fost condamnat, prin Decizia penală nr. 20/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, la 6 ani de închisoare pentru ucidere din culpă. Nicio zi din pedeapsa cu detenţia nu a fost ispăşită.

Militaru a găsit ţapul ispăşitor: un fost securist

A doua zi după masacru, la 24 decembrie 1989, generalul Grigorie Ghiţă primeşte un telefon surprinzător. La celălalt capăt al firului se afla ministrul Apărării, generalul Nicolae Militaru. Brusc şi fără vreo explicaţie, acesta îi ordonă lui Ghiţă să-l aresteze pe locotenent-colonelul Dumitru Pavelescu, şeful de Stat Major al Comandamentului Trupelor de Pază şi Ordine.
„Mi-a dat telefon Militaru şi mi-a spus să-l arestez pe Pavelescu, care era şeful de Stat Major al meu. Nu mi-a spus direct niciun motiv de arestare, dar, din ce vorbea, îl găsise vinovat pentru evenimentele de la Otopeni", declara Grigorie Ghiţă în 1994.

Cu alte cuvinte, Pavelescu era considerat de noul ministru al Apărării drept autorul moral al ordinului care dusese la producerea măcelului de la aeroport. Nici până astăzi nu se cunoaşte exact dacă Dumitru Pavelescu a fost, într-adevăr, după cum prevedeau ierarhiile militare din decembrie 1989, cel care a luat decizia trimiterii trupelor de la Câmpina.

Ceea ce se ştia însă, chiar şi la acel moment, era că, înainte de a fi numit şef de Stat Major al Comandamentului Trupelor de Pază şi Ordine, Pavelescu lucrase la Direcţia a 5-a a Securităţii. Direcţia pe care Militaru, agent sovietic dovedit, o ura de moarte şi pe care încerca s-o decimeze! USLA şi Direcţia a 5-a erau ţintele favorite ale spionului protejat de URSS şi instalat la cârma oştirii române de către Ion Iliescu.

Modelul „teroriştilor"

Aşa stând lucrurile, locotenent-colonelul Pavelescu părea a fi ţapul ispăşitor ales de Militaru, adevăratul creier al masacrului de la Otopeni.În aceeaşi zi, 24 decembrie 1989, generalul Nicolae Militaru dădea un alt ordin controversat şi aparent fără sens. Cel al organizării unei reviste de front, care urma să aibă loc pe stadionul Steaua. Panul diabolic, eşuat în final, urma să ducă la uciderea tuturor membrilor USLA şi ai Direcţiei a 5-a a Securităţii.

În noaptea anterioară, prins într-un alt măcel teribil, colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al USLA, îşi pierdea viaţa, alături de şapte luptători ai săi. La fel ca şi în celelalte cazuri, victimele fuseseră atrase într-o cursă fatală, de către generalul Militaru, sub pretextul descoperirii şi anihilării „teroriştilor".

Toţi cei care se ocupaseră de conceperea, instrumentarea sau expunerea celebrului dosar „Corbii" - în care Militaru fusese dovedit, încă din 1978, drept agent al GRU (serviciul secret al Armatei sovietice) - trebuiau acum anihilaţi. Toţi, sub pretextul apărării ţării de „pericolul terorist".

Povestea unei diversiuni ratate: „teroriştii" de la Boteni

Dincolo de alte dovezi, premeditarea masacrului de la Otopeni este certificată şi de evenimentele petrecute în aceeaşi dimineaţă de 23 decembrie 1989 la unitatea militară de la Boteni (judeţul Dâmboviţa).

În acelaşi moment, pe lângă compania chemată să întărească dispozitivul de apărare al aeroportului, o a doua companie aparţinând de UM 0865 Câmpina a plecat spre unitatea de la Boteni, aflată în criză de efectiv. „Noi am solicitat să primim întăriri, iar această companie, care se afla în acel moment la Băneasa, a fost trimisă la noi", povesteşte maiorul Beniamin Opriş, aflat la acea vreme în conducerea unităţii de la Boteni.

„Se putea întâmpla la fel ca la Otopeni"

Mărturiile făcute de maiorul Opriş pentru „Adevărul" sunt esenţiale pentru elucidarea diversiunii din 23 decembrie. „Compania de la Câmpina a ajuns la noi, la Boteni, în jurul orei şase dimineaţa. La scurt timp, am primit un telefon de la Comandamentul Aviaţiei, prin care ni s-a transmis să-i arestăm pe cei care sosiseră, pentru că sunt terorişti! Mi s-a părut ciudat, pentru că tot cei care-i trimiseseră ne anunţau că sunt terorişti", declară Beniamin Opriş. Destinul a vrut ca Radu Cantuniari, comandantul regimentului de paraşutişti de la Boteni, şi maiorul Ion Stamen, cel care se afla la conducerea companiei sosite de la Câmpina, să se fi cunoscut şi înainte de 23 decembrie 1989.

„Comandantul nostru şi comandantul celor de la Câmpina făcuseră şcoala militară împreună, sau cam aşa ceva. Când îl cunoşti atât de bine pe un om, e greu să crezi că e terorist. Ne-am înţeles cu cei de la Câmpina şi, pentru a evita orice neplăcere, le-am luat armele şi le-am închis într-un fişet până s-au liniştit apele", povesteşte Beniamin Opriş.

Ce leagă cele trei tragedii din 23 decembrie 1989

Măcelul de la Otopeni (ora 6.30), doborârea elicopterului în care se aflau generalii Nuţă şi Mihalea (ora 20.00) şi masacrarea USLA-şilor lui Trosca la MApN (ora 21.30) sunt legate prin mai multe trăsături comune.

Toate cele trei crime au avut loc la 23 decembrie 1989, ziua în care Nicolae Militaru a preluat total controlul forţelor armate ale României, ca ministru al Apărării, subordonându-şi inclusiv Miliţia şi Securitatea.

În toate cele trei cazuri, victimele au fost „confundate" cu terorişti.

Generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei Militare, a fost fost intermediar la ordinul fatal dat în două dintre cazuri: Nuţă-Mihalea şi măcelul de la Otopeni.

În două dintre situaţii, cadavrele celor ucişi au fost lăsate mai multe zile în stradă: cazul Trosca-USLA-MApN şi măcelul de la Otopeni.

Toate „numele importante" prezente printre victime, fie că au fost ucise sau arestate, fuseseră legate de desconspirarea trecutului de agent sovietic al lui Militaru.

În toate tragediile şi-au pierdut viaţa victime nevinovate, aflate în zona „ţintelor".

Deşi au murit 48 de oameni la Otopeni, 8 la MApN şi 5 la prăbuşirea elicopterului lângă Alba-Iulia, cazurile nu au fost elucidate de Justiţie. Nimeni nu făcut nici măcar o zi de puşcărie pentru cei 61 de morţi şi zecile de răniţi.

Bilanţ Otopeni:
48 de morţi şi 18 răniţi
Bilanţ Trosca/MApN: 8 morţi şi 5 răniţi
Bilanţ elicopter/Nuţă: 5 morţi




CITEŞTE ŞI ALTE POVEŞTI IMPRESIONANTE ALE CELOR CARE AU MURIT ÎN TIMIŞOARA, ÎN DECEMBRIE 1989:

DECEMBRIE '89: Studentul ucis în casă de glonţul ricoşat din umărul tatălui său


REVOLUŢIE: Prăpădul făcut de armată în Calea Girocului pentru tancurile blocate de manifestanţi


DECEMBRIE `89: Cadavru ascuns în spital ca să nu fie furat de securişti şi dus la crematoriul Cenuşa

Timişoara: Campania "20 de ani de libertate", ştampila

CAMPANIE: Masacrul de pe Podul Decebal, din 17 decembrie `89, văzut după 20 de ani de libertate

REVOLUŢIE: Moartea care a venit dintr-un ARO al trupelor USLA

Decembrie 89. Asasinate în Spitalul Judeţean din Timişoara

Decembrie '89. Familia care nu mai are sărbători de iarnă de 20 de ani

DECEMBRIE `89 Măcelul căpitanului Căşeriu: Militarii au tras în plin cu muniţie de război

Decembrie '89. Tânăr erou, împuşcat în cap la Timişoara de un „terorist” lunetist

DECEMBRIE '89. Ucigaşul din Piaţa Libertăţii făcea pariuri că îşi nimereşte ţinta

Mai multe - Societate

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite