Micul pianist cu peste 40 de premii

Universitatea de Muzică şi Arte Plastice din Chişinău şi mă pregăteam pentru examenul de stat. Aşa că, nouă luni în burtă, a ascultat numai pian", râde mama băiatului. Pianină în casa

Universitatea de Muzică şi Arte Plastice din Chişinău şi mă pregăteam pentru examenul de stat. Aşa că, nouă luni în burtă, a ascultat numai pian", râde mama băiatului. Pianină în casa bunicii, pianină în propria casă, bunica şi mama profesoare de pian la Liceul de Artă "Ciprian Porumbescu" din Suceava - iată premisele debutului precoce al copilului cu nume predestinat succesului, Laur Hreniuc. "Dacă la 2-3 ani se juca cu maşinuţa pe clape, pe la 4 l-a păcălit bunica cu poveşti şi l-a învăţat primele cântecele... La 5, primul concert, într-un spectacol al liceului de artă din Suceava. N-avea emoţii deloc, nici nu conştientiza că e pe scenă... Iar la clasa I cânta la pian ca la nivelul clasei a III - a", poveşteşte mama. "Cânta studii pe temă de Paganini, cânta
Mazurka
lui Greceaninov, Sonatină de Hasslinger şi sonate de Paganini". Repertoriul bogat şi dificil pentru un copil de numai 7 ani a impresionat: în 2001, Laur Hreniuc smulgea aplauze şi bisuri la toate competiţiile în care-l înscrisese mama. Primul premiu din carieră: locul I la Concursul Internaţional de Interpretare "Miniatura Romantică" de la Galaţi. "Galaţiul mi-a purtat noroc, că de fiecare dată când am mers acolo am luat numai premiul I. şi-n clasa a III-a, la olimpiadă, tot aşa s-a întâmplat", sare puştiul cu patruzeci şi şapte de diplome la activ. Ai zice că-i un copil ca toţi alţii, că ia totul în glumă cu veselia celor 12 ani. În faţa pianului însă nu-l mai recunoşti: când furios, când blând, când trist, când dulce şi suav, mânuieşte clapele, aşa cum i-o cere partitura. şi-şi face atunci vârsta uitată...
Din 2003 încoace, Laur n-a dat nici o şansă participanţilor la Olimpiada Naţională de Muzică. Aşteaptă cea de-a patra participare olimpică şi are un atu: anul acesta, olimpiada va fi la Suceava, iar de repertoriu au avut grijă mama şi bunica:
Studiu revoluţionar
de Chopin, două studii de Carl Czerny,
Invenţiune la trei voci
, de Bach, Sonata op. 10, nr. 2, de Beethoven,
Titirezul
lui Constantin Silvestri şi-o piesă romantică de Rachmaninov". La sfârşitul clasei a IV-a, suceveanul a mai bătut un record: a concertat la Viena cu orchestra simfonică a şcolii unde "am cântat de excepţie şi-am avut şi trei bisuri". Ziua lui Laur începe cu "game şi hanoane"... "Exerciţii de încălzire pentru dezvoltarea tehnicii", explică mama. şi continuă cu recapitularea pieselor din ceilalţi ani şi cu repetarea pieselor ce alcătuiesc repertoriul actual. Urmează şapte-opt ore de şcoală, "că acum se recuperează". "Istoria îmi place foarte mult..., mă mai uit pe Discovery la
Distrugătorii de mituri
..., joc şah cu bunicu'", spune Laur. Laur vrea să urmeze Conservatorul şi, poate, o bursă în străinătate... şi până atunci îşi doreşte un pian frumos, cu coadă, că, la talentul lui, aşa se cade...