Maidanezii: sterilizare sau eutanasiere

0
0

Problema câinilor fără stăpân este departe de a fi rezolvată atât timp cât autorităţile şi fundaţiile pentru protecţia animalelor nu ajung la un consens. De mai bine de 20 de ani, câinii de pe străzi au fost motiv de discuţii aprinse între administraţiile locale şi militanţii pentru drepturile animalelor.

Rubrica „Dosar" din această săptămână îşi propune să dezbată o problemă care a fost întoarsă pe toate părţile şi nu s-au găsit soluţii reale. Pe hârtie sau în sălile de conferinţe, totul este clar: „de mâine problema se rezolvă".

Este vorba de situaţia câinilor fără stăpân şi de soluţiile autorităţilor şi cele ale fundaţiilor pentru protecţia animalelor. Soluţii care se bat cap în cap. Unii oficiali vor legiferarea eutanasierii în rândul populaţiei canine, în timp ce organizaţiile neguvernamentale propun sterilizarea şi întoarcerea câinilor în stradă.

De la eutanasiere la adopţie

Disputa a ajuns la propuneri pentru un proiect de lege. Prefectul de Bucureşti, Cristian Atănăsoaiei, crede că o soluţie ar fi introducerea unei legislaţii care să permită eutanasierea câinilor lăsaţi liberi pe străzi. Primăria Capitalei ar fi de partea ONG-urilor şi ar propune sterilizarea. Dacă în Capitală suntem la nivelul de propuneri şi discuţii, la Oradea un parteneriat între Primărie şi Fundaţia SOS Dogs a dat roade. Dacă în 2003 pe străzile din Oradea erau 7.000 de câini, acum mai sunt 700.

Fenomenul a fost „lecuit" cu un program de sterilizare în masă, care a pornit de pe stradă şi continuă cu patrupedele fără drept de montă din curţile oamenilor. În paralel, fundaţia a promovat şi un program susţinut de adopţie a căţeilor aruncaţi în stradă şi preluaţi apoi în adăposturi.

Dacă la Oradea situaţia este aprope rezolvată, în Bucureşti lupta dintre autorităţi şi fundaţii pentru a reduce numărul câinilor aflaţi liberi pe străzi este în plină desfăşurare. Parlamentarii trebuie să găsească o soluţie eficientă pentru rezolvarea acestei probleme.

Să moară câinii când vor edilii?

Recensământul câinilor fără stăpân trebuie să fieo prioritate pentru autorităţi  Foto: Petrică Tănase

image

Organizaţiile neguvernamentale cer o lege pentru sterilizarea câinilor, în timp ce o parte dintre autorităţi susţin eutanasierea patrupedelor.
Prefectul Capitalei, Cristian Atănăsoaiei, este cel care propune eutanasierea câinilor pe motiv că trebuie adoptată o lege „care să protejeze oamenii, nu animalele". Iniţiativa legislativă a demnitarului este contestată atât de fundaţiile pentru protecţia animalelor, cât şi de personalităţi din societatea civilă.

Dezbaterea pe tema „legii pentru gestionarea câinilor fără stăpân" a avut loc miercurea trecută la Parlament, iar aleşii urmează să găsească o soluţie care să protejeze atât oamenii, cât şi patrupedele. În ultimii 20 de ani, situaţia câinilor fără stăpân a plasat autorităţile şi organizaţiile neguvernamentale în două tabere cu viziuni diferite.

Eutanasiere sau sterilizare? O întrebare care nu are deocamdată un răspuns oficial. Mai mult, pentru a se bate în cuie modul în care se va acţiona pentru reducerea numărului câinilor fără stăpân trebuie adoptată o lege. Şi asta nu oricum. Ea trebuie agreată atât de aleşi cât şi de societatea civilă, reprezentată de organizaţii neguvernamentale (ONG) cât şi de personalităţi care militează pentru drepturile animalelor.

Propunerile pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân au fost transmise Parlamentului încă din aprilie 2010. La începutul lui martie 2011 un proiect de lege pe această temă a fost înaintat în plen. Aleşii au hotărât ca actul legislativ să se întoarcă la comisii pentru o consultare cu societatea civilă.

Mai citiţi:

Soluţii anti-maidanezi la Iaşi: adopţii, amenzi şi sterilizare (CAMPANIE)

Cu Grivei la Parlament

La 30 martie 2011, la Camera Deputaţilor se dezbăteau cele două aspecte: eutanasiere sau sterilizare. În stradă, zeci de persoane cu zeci de căţei demonstrau în timp ce oficialii şi ONG-urile discutau pe seama legii privind gestionarea câinilor fără stăpân. În dezbaterea despre câinii maidanezi care a avut loc la Comisia pentru administraţie a Camerei Deputaţilor, prefectul capitalei, Cristian Atănăsoaiei, a susţinut că problema câinilor fără stăpân trebuie „să fie rezolvată astfel încât să fie protejaţi în primul rând oamenii".

În acest context, Atănăsoaiei a declarat că „mi se pare nedemocratic ca un grup de oameni să decidă pentru o comunitate. Când spun un grup de oameni mă refer la iubitorii animalelor. Aleşii locali sunt cei care pot, prin lege, să stabilească politicile de dezvoltare locală, pentru că ei reprezintă vocea comunităţii."

În replică, avocata Paula Iacob, cunoscută susţinătoare a drepturilor animalelor, a demontat teoria prefectului de Bucureşti. „Pe raţionamentul domnului prefect, pentru că nişte câini au muşcat oameni, ucidem toţi câinii care nu au stăpân şi nu-i întoarcem în stradă pentru că sunt unii care au muşcat. În Rusia mi se pare că cineva a cerut uciderea oamenilor străzii pentru că nu au niciun fel de rost pe lumea aceasta", a reacţionat Paula Iacob.

Conducătorul discuţiei, preşedintele  Comisiei pentru administraţie publică a Camerei Deputaţilor, Sulfina Barbu, a ales o cale de mijloc: „siguranţa cetăţenilor trebuie să fie prioritară, însă nu trebuie afectate nici drepturile animalelor. Aş vrea să nu mergem din nou pe o pistă greşită. Dacă noi milităm numai pentru sterilizare şi returnare, sărim o etapă foarte importantă: cea de adopţie. Fără a exista implicarea autorităţilor locale, fără a exista adăposturi, fără campanii intense nu vom reuşi să convingem mai mulţi cetăţeni să adopte animale".

Oprescu susţine sterilizarea

Una dintre cele mai numeroase populaţii de câini fără stăpân se află în Bucureşti. Oficial, reprezentanţii  Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor susţin că în Capitală sunt peste 50.000 de maidanezi. La bilanţul făcut la doi ani de la preluarea mandatului de primar general, Sorin Oprescu declara: „Am avut contacte şi discuţii numeroase cu reprezentanţii ONG-urilor de profil pentru a găsi soluţii în comun pentru gestionarea problemei câinilor fără stăpân.

Am încheiat parteneriate cu ONG-urile participante (Cuţu-cuţu, Caleidoscop, Doggy Dog, Vier Pfoten). Rezultatele au fost bune şi s-au materializat cu  sterilizarea a 6.500 de câini într-un an, dintre care circa 4.500 au fost adoptaţi de ONG-uri". În condiţiile în care edilul‑şef susţine sterilizarea câinilor, Primăria Capitalei informează că anul trecut, pentru câinii fără stăpân s-au cheltuit peste 800.000 de euro.

La celălalt pol se află Prefectura. Prefectul Cristian Atănăsoaiei nu susţine relocarea câinilor în stradă  după sterilizare ci propune eutanasierea sau cazarea în adăposturi. Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti a transmis un punct oficial de vedere pe această temă: „Prin propunerile prefectului Capitalei, practic, decizia de gestionare a câinilor fără stăpân rămâne la latitudinea comunităţilor locale, prin hotărârile adoptate de către consiliile locale.

Astfel, câinii pot fi crescuţi în adăposturi pe toată perioada vieţii sau eutanasiaţi. Pe de altă parte, este de aşteptat ca ONG-urile şi asociaţiile de protecţie a animalelor să creeze adăposturi şi să se implice activ, real, în acest domeniu, nu doar la TV".

image

"Mi se pare nedemocratic ca un grup de oameni să decidă pentru o comunitate. Când spun un grup de oameni mă refer la iubitorii animalelor.''
Cristian Atănăsoaiei
prefectul Capitalei

Căţel cu dosar penal

Bucureşti, 29 ianuarie 2006. Un cetăţean japonez, de 68 de ani a fost muşcat de un câine comunitar în zona Pieţei Victoria. La scurt timp, japonezul a murit. Haitele din zonă au fost capturate de municipalitate. Suspectul numărul unu era un căţel de talie medie cunoscut sub numele de Bosquito. Incidentul a fost la un pas de a isca un adevărat scandal diplomatic.

Cazul lui Bosquito a ajuns în Justiţie, iar patrupedul a fost apărat de avocatul Paula Iacob. Aceasta a demonstrat că animalul nu este vinovat, acreditând ideea că japonezul a murit în urma unui infarct. Dacă Bosquito era găsit vinovat risca să fie eutanasiat. După încheierea procesului, ONG-urile i-au găsit câinelui o familie adoptivă în Germania, unde Bosquito a ajuns celebru şi a apărut chiar în calendare.

Cazul câinilor agresivi

Mii de bucureşteni sunt muşcaţi anual de câinii comunitari  Foto: mediafax

image

Dezbaterea din Comisia pentru administraţie publică a Camerei Deputaţilor s-a desfăşurat în contextul în care, în ultimele două luni,
două persoane au murit după ce au fost muşcate de câini. Primul caz s-a înregistrat în sectorul 5, la 26 ianuarie 2011. Este vorba de o femeie de 42 de ani care a fost atacată de câini în curtea ADP Sector 5. Femeia a murit la spital. Autorităţile au susţinut atunci că se impune eutanasierea în masă a câinilor fără stăpân.

Asociaţia „Cuţu-Cuţu" a reacţionat şi a atras atenţia autorităţilor că responsabilitatea le aparţine: „S-au sterilizat foarte puţini câini, deşi puteau să fie sterilizaţi toţi în trei ani. Câinii care sunt, de exemplu, la periferie şi la gropile de gunoi, care sunt foarte mulţi, n-au beneficiat niciodată de sterilizare, pentru că nu-i ştie nimeni. Ei s-au împuiat în voie!" Un alt caz care a atras atenţia, în plină dezbatere a legii pentru gestionarea câinilor maidanezi, a fost cel al unei alte femei, de 62 de ani, din Albota, judeţul Argeş.

Aceasta a murit, la 22 martie 2011, după ce a fost muşcată pe stradă de câini. Şi în acest caz incidentul a fost pus pe seama câinilor fără stăpân. Asocia­ţia Ute Langenkamp Iubiţi Maidanezii (AULIM), din Argeş, a investigat cazul şi a adunat probe că patrupedele aveau stăpân. „Ion Dumitru, primarul comunei Alabota, a declarat că proprietara animalelor este cunoscută în sat că are mulţi câini pe care-i eliberează noaptea", au precizat reprezentanţii
AULIM.

Parlamentul European susţine sterilizarea

Disputele de la Bucureşti pe tema animalelor fără stăpân nu au lăsat fără reacţie Parlamentul European. După ce mai mulţieuroparlamentari români  au ridicat problema eutanasierii la Bruxelles, răspunsul a venit repede. „Ca reprezentanţi ai  cetăţenilor europeni şi membri în Parlamentul European, cu politeţe şi  totuşi urgent, rugăm Parlamentul Român să considere poziţia  Parlamentului European, în care se află şi reprezentanţi ai poporului  român, să voteze în spiritul european, pe baza  responsabilităţii dumneavoastră  etice, pentru unica soluţie, bazată pe strategiile Organizaţiei  Mondiale a Sănătăţii: prindere, sterilizare, returnare", se arată într-un comunicat semnat de Andreas Erler, de la Secretariatul Intergrupului pentru Protecţia şi Bunăstarea Animalelor.

Proiecte scumpe şi neeficiente

Sute de pui se nasc anual în Bucureşti   Foto: Click!

image

Programul de gestionare a câinilor fără stăpân din  Capitală a fost mereu unul haotic. A demarat timid pe finalul de mandat de primar al lui Crin Halaicu şi a atins apogeul în perioada în care Bucureştiul a fost condus de Traian Băsescu. În 2001 începea cea mai susţinută campanie de strângere a câinilor de pe străzile oraşului. A fost o isterie generală.

Angajaţii Primăriei ridicau zeci de câini de pe străzi pe care îi eutanasiau. Din exces de zel, unii angajaţi ai municipalităţii ucideau câinii pur şi simplu, fără a respecta normele veterinare. Cu toate că fundaţiile pentru protecţia animalelor nu erau de acord cu edilul-şef, Băsescu a devenit popular după acordurile semnate cu Brigitte Bardot.

În paralel cu ridicarea câinilor de pe străzi începuse şi un program de sterilizare susţinut, în principal, din fonduri proprii de fundaţia Pfier Pfoten. În mandatul lui Adriean Videanu, programele de sterilizare au scăzut în intensitate în raport cu cheltuielile pentru rezolvarea problemelor câinilor fără stăpân.
 
În 2007, Primăria Capitalei a achiziţionat un adăpost  în comuna Mihăileşti, pe care a plătit aproape 1,5 milioane euro. Pentru o minimă amenajare a spaţiului, aşa încât acesta să fie funcţional s‑au mai plătit peste 80.000 de euro.

Modelul de succes de la Oradea

Impunerea unui program susţinut de sterilizare a câinilor fără stăpân a dat roade la Oradea. Potrivit datelor oficia­le în 2003, la începerea programului, pe străzi se găseau 7.000 de câini. În 2010 mai erau 700. În urmă cu şapte ani, la Oradea, municipalitatea se asocia cu Fundaţia SOS Dogs. Primăria a pus la dispoziţie un spaţiu, iar ONG-ul a început sterilizarea.

„Am început în 2003 cu sterilizarea câinilor de pe străzi. După un an am promovat programe şi pentru sterilizarea câinilor fără montă din curţile oamenilor care erau sursă pentru înmulţirea câinilor din oraş. Preţul maxim pentru sterilizarea unui câine este 17 euro", a declarat pentru „Adevărul" Lazăr Carol, preşedintele SOS Dogs Oradea. În urma programului, Primăria Oradea a ajuns să cheltuiască numai 50.000 de lei anual pentru câinii străzii.

Potrivit lui Lazăr, programul de sterilizare s-a întins acum în tot judeţul Bihor şi se urmăreşte şi castrarea câinilor din mediul rural. Lazăr Carol susţine că pentru gestionarea problemelor câinilor străzii trebuie adoptată şi o lege care să  reglementeze sterilizarea tuturor câinilor fără drept de montă.

Din Giuleşti-Sârbi la Stockholm

Benji şi Fifi, doi dintre câinii maidanezi pe care Daniela Ristea i-a luat de pe stradă  Foto:Marian Vilău

image

În acest an, prin Asociaţia „Ham&Miau", 30 de câini comunitari vor schimba capitalismul sălbatic românesc cu cel domestic suedez.
Bucureşteanca Daniela Ristea se ocupă de peste 10 ani de maidanezi. Şi-a transformat propria curte în adăpost pentru aproape 60 de câini, cărora încearcă să le găsească un stăpân.

Din zorii omenirii, la „Colţ Alb" al lui Jack London şi până la maidanezii de azi, câinii au coabitat cu oamenii, de multe ori destinul unora împletindu-se cu destinul celorlalţi. Povestea lui Azor, „Câinele soldatului", al lui Grigore Alexandrescu stoarce şi astăzi lacrimi. Dacă secole de-a rândul patrupezii s-au bucurat de spaţii largi de vieţuire, de ceva timp saltul demografic, urbanizarea şi gradul de civilizaţie încep să complice lucrurile. Incapacitatea autorităţilor de a gestiona eficient problema câinilor comunitari a făcut ca  aceştia să se înmulţească peste măsură. Lăsaţi liberi pe străzi, câinii provoacă accidente, răspândesc boli şi muşcă oameni.

Există însă persoane care, din proprie iniţiativă, încearcă să găsească soluţii eficiente pentru a diminua numărul maidanezilor de pe străzi. Aceştia reprezintă doar câteva picături într-un ocean de indiferenţă.

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă...?

Oricine ar trece pe Calea Giuleşti, prin dreptul casei de la numărul 492, n-ar bănui că dincolo de porţile înalte din lemn vreo 58 de câini stau lungiţi la soare‑n ţarcuri sau se plimbă nestingheriţi prin curtea largă. Aici îşi are sediul Asociaţia pentru protecţia animalelor „Ham&Miau", înfiinţată acum un an. Se numeşte aşa fiindcă, pe lângă câini, mai sălăşluiesc acolo şi nouă pisici.

Daniela Ristea (42 de ani), preşedinta asociaţiei, a moştenit de la bunica din partea mamei o casă din perioada interbelică şi un teren de 1.200 metri pătraţi. De 10 ani, de când Daniela a simţit că trebuie să se ocupe de câini, curtea şi grădina n-au altă utilitate decât aceea de-a adăposti animalele. De tot atât timp, îşi canalizează toată energia pentru rezolvarea problemelor câinilor fără stăpân. S-a implicat în sterilizarea a peste 100 de maidanezi şi a salvat de pe stradă alte zeci pe care i-a dat spre adopţie sau pe care i-a găzduit în propria curte.

De regulă, patrupezii pe care îi are în grijă stau liniştiţi mâncând, moţăind sau jucându-se cât e ziua de lungă. Dacă însă baţi la poartă, se declanşează un adevărat uragan sonor. Ca o fanfară dizarmonică, zeci de hămăituri pe toate tonurile fac ţăndări liniştea din jur. Potoliţi de stăpână, cei care sunt slobozi vin gudurându-se să-ţi lingă mâna ori să ţi-o miroase cu nasurile lor umede. Se uită apoi fix în ochii tăi îndemnâdu-te să le acorzi un dram de atenţie şi afecţiune.

Din bucata mea de pâine...

La jumătatea deceniului trecut, crezând că va putea ajuta mai bine câinii fără stăpân, Daniela Ristea şi-a luat serviciu la Primăria Sectorului 6. După cinci ani de zile a ajuns la concluzia că s-a angajat degeaba în respectiva instituţie. N-a dezarmat şi nu şi-a abandonat crezul. „Se lucrează greu în primărie: dacă ceri, nu ţi se dă. Dragostea faţă de animale o am de copil, fiindcă am crescut cu câine în curte.

Am hotărât că trebuie să mă ocup de animale, când a început nebunia cu omorâtul câinilor, în 2001. Nu mi se părea normal să omori animalele, de fapt nici acum nu mi se pare, mai ales că se pregăteşte reintroducerea eutanasierii. Nu este normal, nu e civilizat, nu avem dreptul să luăm viaţa unor suflete nevinovate. În problema câinilor nu se vrea să se facă mare lucru.

De ce? Pentru că sunt o sursă de bani. Primăria Capitalei, în 2009, a avut un buget de 1,5 milioane de euro pentru a rezolva problema maidanezilor. S-a făcut ceva vizibil?", se întreabă Daniela.  Colaborând bine cu o asociaţie similară din Suedia, Daniela a trimis anul trecut cinci câini spre adopţie acolo.

Legătura cu suedezii s-a stabilit destul de greu, fiindcă între anii 2007 şi 2008 alte asociaţii de la noi le-au trimis câini bolnavi. Reticenţi, aceştia, timp de doi ani, nici n-au vrut să mai audă de câinii noştri. „În vara asta vreau să fac două-trei drumuri în Suedia cu câte 10 câini. E dorinţa mea. Acolo, ei trăiesc în locuinţe, dorm în pat, sunt plimbaţi şi iubiţi. Este alt grad de civilizaţie acolo", spune Daniela.

Adaptarea românească

Chiar dacă mai primeşte mâncare din Suedia, Daniela spune că întreţinerea patrupezilor este foarte costisitoare. Cum gunoiul nu-i este luat de gunoieri, dă 100 de lei pe lună unui cetăţean să-i ia de două ori câte 20-30 de saci. La asta se adaugă consumul de curent, gaze, apă. Cu mâncarea, cu un tratament de deparazitare internă-externă, suma se ridică la un total de 2.000 de lei pe lună pentru 50 de câini.

„Cea mai bună metodă pentru rezolvarea problemei câinilor comunitari este recensământul, microciparea şi sterilizarea făcute în paralel cu cea a câinilor cu stăpân. Baţi în poarta omului, întrebi câţi câini are şi-i microcipezi. Se spune că nu există legea sterilizării obligatorii la câinii cu stăpân. Foarte bine. Dar poţi să-i forţezi mâna proprietarului care nu are un câine cu valoare chinologică de înmulţire şi să-i pui o taxă de producător. Cine nu-şi castrează căţeaua înseamnă că produce. Eşti producător, ai taxe de producător!", explică Daniela.

„Primarul Oprescu este dezinformat..."

Când aude că statistic s-au stabilit costuri între 400-600 de lei pentru deparazitarea, vaccinarea şi sterilizarea unui câine, Daniela parcă ia foc. După socotelile ei, materialele folosite pentru sterilizarea unei femele n-ar trebui să coste mai mult de 10 euro. La asta se adaugă vaccinarea antirabică anuală care costă 2 lei. Aşadar, cu cel mult 50 de lei s-ar rezolva problema, în condiţiile în care mâna de lucru ar fi gratis, deoarece Primăria Capitalei are medici angajaţi în cadrul Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor. „Am avut o discuţie cu domnul Oprescu. Dânsul este dezinformat.

I-am spus că eu cumpăr un microcip cu 10 lei. Primăria, dacă ar cumpăra en-gross, ar scoate preţul sub 10 lei, nu? Dacă s-ar face un calcul, s-ar constata că pentru toţi câinii din Bucureşti, cu şi fără stăpân, microcipurile n-ar face mai mult de 150.000 de euro. El ştia ceva de 7.000.000 de euro. Este o diferenţă enormă între sume".

Scopul Asociaţie„Ham&Miau"

Daniela Ristea îşi doreşte să construiască pentru câini un adăpost mare (ca spaţiu, nu ca număr de câini) şi un adăpost de cai. Pentru asta are şi sprijinul suedezilor, dar, momentan, s-a blocat în sfânta birocraţie românească. Ştie precis care este menirea asociaţiei sale: „Dacă totul va funcţiona, putem ajuta persoanele care au grijă de doi-trei-cinci câini şi nu au posibilităţi financiare. Periodic le putem da câte un sac cu boabe, pastiluţe de deparazitare, vaccinuri. Îi ajutăm cu operaţii în caz de picioare rupte, de coloană, de boli. Mai nou, există această boală babesioză, care vine de la o căpuşă şi care se tratează printr-un antidot ce costă destul de mult".

Statornicul prieten al omului

De la picioarele Danielei, Spoty, un setter englezesc pictat cu maro şi alb, se întinde să lingă mâna stăpânei. Dacă a fost vreodată muşcată de câine? „Da, m-a muşcat chiar Spoty al meu! Le-am aruncat boabe şi eu, deşteapta, am băgat piciorul între boabele lor să trec de ei. Şi atunci m-a prins. Pe stradă n-am fost niciodată muşcată".

În ceea ce priveşte hărmălaia făcută de întreaga adunare canină, se înţelege bine cu vecinii cărora, având la rândul lor câini, le mai dă câte un sac cu boabe. „Şi când voi reuşi să trimit în Suedia toţi câinii pe care-i adăpostesc acum, eu tot o să am în curte 10-15 câini. Sunt prietenii mei credincioşi".

Adevărul este că, dincolo de orice microcipări, sterilizări, eutanasieri, relaţia om-câine nu va dispărea niciodată. Mai ales că, vorba lui Constantin Noica, poate cândva strămoşul câinelui de stepă s-o fi neliniştit când omul l-a luat spre domesticire, dar câte salturi pe scara evoluţiei a depăşit pentru a ajunge astăzi să fie înmormântaţi în cimitire de oameni, ca-n Anglia tuturor candorilor.

"Dragostea faţă de animale o am de copil, fiindcă am crescut cu câine în curte. Am hotărât că trebuie să mă ocup de animale, când a început nebunia cu omorâtul câinilor, în 2001.''

Daniela Ristea
preşedinte „Ham&Miau"

58 este numărul câinilor care se află în grija Asociaţiei de protecţie a animalelor „Ham&Miau".

Poveşti de adormit căţeii

Spoty (dreapta), un setter englezesc abandonat pe străzi şi adoptat de Daniela   Foto: Marian Vilău

image

Aproape fiecare câine din curtea Danielei are o poveste a lui. Strigat, un câine zugrăvit în alb-negru aleargă în trei picioare. Este Oliver şi are tăiată lăbuţa stângă din faţă. După el ţopăie, la fel de împleticit, câinele pe nume Trei. L-a lovit o maşină în Brăneşti, iar nişte prieteni, care se aflau într-o curte din apropiere, la un grătar, l-au luat şi l-au dus la medic. Din păcate, piciorul nu a mai putut fi salvat. Câinele a ajuns în adăpostul Danielei şi acum se află pe o listă de aşteptare pentru a pleca în Suedia.

Căţei norocoşi

De fapt, ea ştie povestea fiecărui câine de aici: „Unul dintre favoriţii mei este Spoty, un setter englezesc. Este dintr-o rasă pură şi rară. A fost plecat trei luni pe vapor cu fostul meu soţ. Cineva l-a abandonat la adăpostul unde eu am lucrat trei ani. Impresionat de frumuseţea lui, un îngrijitor l-a luat acasă. Dar Spoty are o personalitate foarte puternică. Dacă nu faci cum vrea el, se enervează, nu se mişcă din loc şi, dacă-l enervezi mai tare, te capsează. Odată a mârâit la nevasta îngrijitorului.

I-a dat drumul pe stradă şi am hotărât să-l iau eu acasă. Într-un final a plecat pe vapor. Aici a avut o tentativă de «sinucidere»! Există în apa oceanului nişte broscuţe cu aripi pe care a încercat să le prindă. Când le-a văzut, a vrut să le înşface, s-a aruncat peste bord, dar noroc că l-au prins la timp de lesă. În rest, era cuminte. Stătea numai lângă bucătăria vaporului, că ştia că primeşte platouri întregi de şniţele de pui şi carne de porc. A venit ghiftuit. 

În Turcia, cineva a oferit 2.000 de dolari pe el, dar soţul meu n-a vrut să-l vândă. Pe căţeluşa Chuky am cumpărat-o de la hingheri. Ori o furaseră ori, într-adevăr, o fi fost pierdută. Avea trei luni şi era exact ca acum: fără coadă. Este rasa boxer şi am dat 50 de lei pe ea. Şi câinele Goe are o poveste. Cineva mi l-a dat să-l ţin pentru că pleca preţ de trei luni în Germania.

Asta se întâmpla acum şapte-opt ani. Când s-a întors, dădea din colţ în colţ, ba că o să-i găsească stăpân, ba că-l duce la ţară. A rămas la mine. Goe a fost primul donator de sânge pentru alţi câini bolnavi de leucemie. A salvat multe vieţi, a donat litri întregi de sânge la intervale de timp. Acum nu mai donează, că e bătrân", povesteşte Daniela.  

"Goe a fost primul donator de sânge pentru alţi câini bolnavi de leucemie. A salvat multe vieţi, a donat litri întregi de sânge la intervale de timp.''
Daniela Ristea
preşedinte „Ham&Miau"

Societate


Ultimele știri
Cele mai citite