Lungul drum al magistratului de la roba la boxa

Potrivit unui centralizator intocmit de Inspectia generala si de audit intern din Ministerul Justitiei, in anii 2000 si 2001 s-au cerut 52 de avize de cercetare sau trimitere in instanta in cazul

Potrivit unui centralizator intocmit de Inspectia generala si de audit intern din Ministerul Justitiei, in anii 2000 si 2001 s-au cerut 52 de avize de cercetare sau trimitere in instanta in cazul judecatorilor, 13 in cazul procurorilor, 140 pentru notari si sase pentru executori judecatoresti. Simpla solicitare a avizului nu inseamna automat ca cel acuzat va si ajunge in fata unei instante pentru a da socoteala. Pana atunci, un intreg sistem birocratic se pune in miscare, inlauntrul caruia orice este posibil. Magistratii - judecatori si procurori -, notarii publici si executorii judecatoresti beneficiaza astfel de garantii procesuale cu mult mai mari decat un simplu cetatean. Potrivit legii, cercetarea penala a magistratilor si notarilor publici nu se poate face decat cu avizul ministrului Justitiei, masura menita a-i proteja pe acestia impotriva abuzurilor. Numai ca normele metodologice care arata cum se obtine acest aviz, emise in 1999, pe vremea ministeriatului Stoica si valabile si azi, dezvaluie un mecanism extrem de complicat, de natura a sustine zvonurile privind "negocierea avizarii sau neavizarii pe holurile ministerului". In primul rand, cererile de avizare pot fi formulate numai de procurorul general al Romaniei sau de procurorii generali ai Parchetelor de pe langa Curtile de Apel. Cererea se adreseaza Directiei generale de organizare, resurse umane si relatia cu Ministerul Public, care, in functie de statutul celui vizat - judecator, procuror sau notar - o inainteaza directiei de profil din cadrul aceluiasi minister. Aici, materialul este studiat si se formuleaza o prima propunere - de avizare sau nu - care este apoi trimisa la Inspectia generala a ministerului. Inspectia generala analizeaza materialul probator si-l audiaza pe cel incriminat. In cazul in care concluziile Inspectiei generale nu coincid cu cele ale directiilor de profil, este desemnat, ca un fel de arbitru, un alt inspector general, care trebuie sa "prezinte o opinie, pe cat posibil, concordanta cu una din cele deja exprimate". Lucrarea ajunge apoi la ministrul Justitiei, care o trimite, insotita de comunicarea de avizare sau refuz de avizare, la Directia pentru relatia cu Ministerul Public. In caz de avizare, dosarul ajunge la Parchetul competent sa-l instrumenteze. Demn de subliniat este ca toata aceasta procedura se desfasoara in birourile ministerului, in secret, pentru ca ultimul paragraf al normelor metodologice spune ca baza de date cu acest gen de lucrari poate fi exploatata si accesata doar de sase oameni: ministrul, adjunctul sau, seful Inspectiei generale si sefii celor trei directii specializate - respectiv pentru judecatori, procurori si notari. In cazul unui simplu cetatean, traseul este mult mai scurt: Politie, Parchet, instanta.