Lista lui Ciorbea spitalizata

Din spitalele si policlinicile raspandite prin tara se aud urlete. Nu tipa bolnavii, desi poate ar avea motive. Vaietele sunt emise de directori, de contabili, de liderii sindicali. Reactia este

Din spitalele si policlinicile raspandite prin tara se aud urlete. Nu tipa bolnavii, desi poate ar avea motive. Vaietele sunt emise de directori, de contabili, de liderii sindicali. Reactia este fireasca. Masurile luate de autoritati ii lovesc pe conducatorii unitatilor medicale in cateva puncte extrem de sensibile. Pe de o parte, datoriile facute in 2002 nu se mai platesc automat, din fondurile colectate pentru consum in 2003. Este prima data, de la introducerea sistemului de asigurari, cand se verifica actele care justifica datoriile: foi de observatie, care sa dovedeasca administrarea unor tratamente, contractele cu furnizorii. Pana acum, se inainta un buget global si argumentul: au venit mai multi pacienti, e normal sa consumam mai mult. Si, ca sa nu fie discutii, se preciza: oricum, ne-ati dat prea putine fonduri, ne-ati "subfinantat". Cateva "iesiri", in strada, conduse de liderii Sanitas, ori in presa, conduse de directori si de profesorii universitari, erau suficiente ca sa inmoaie "finantistii". Astfel, datoriile se rostogoleau spre anul urmator, atent "corectate" cu rata inflatiei. Iesirea din acest tipar ar insemna intrarea in normalitate. Lovitura nu-i afecteaza insa numai pe directori. Mii de firme intermediare traiesc de pe urma pacientilor din spitale, fata de doar cateva sute in sistemele tarilor din jur sau cateva zeci in economiile occidentale. Proliferarea distribuitorilor arata ca e o afacere profitabila. Tocmai de aici sa lipseasca proptelele politice? Ramane de vazut daca fortele din spatele acestor firme sunt mai puternice decat constrangerile financiare, daca aceste controale vor duce la limpezirea apelor sau vor fi musamalizate. Conducatorii nu vor scapa insa de griji. Din 2003, actioneaza contractul de manager. Daca vor sa ramana in functie, managerii trebuie sa se angajeze ca vor indeplini unele criterii de performanta. La calitatea serviciilor oferite bolnavilor mai e loc de intors, dar la datorii lucrurile sunt clare. Cei care depasesc bugetul contractat, fara justificari, aduc bani de acasa. Sau daca nu au de unde, merg la puscarie. Functia insa nu e pe viata. Prestigiul, talentul, experienta din sala de chirurgie nu sunt totuna cu stiinta administrarii unei institutii. Se va da la o parte actuala "clasa conducatoare" din spitale, alcatuita fie din profesori, in centrele universitare, fie din nomenclatura judeteana, in restul clinicilor? Teoretic, ar putea sa lase loc unor manageri de profesie. Dar acestia ar recomanda solutii care pana la urma lovesc tot in actualii lideri. Mai multe medicamente ieftine, care sa ajunga la toti pacientii, in locul produselor scumpe, care ajung doar pilelor, inseamna mai putine sponsorizari din partea firmelor. Mai putine zile de spitalizare aduc economii, dar implica un efort mai mare din partea medicilor, care trebuie sa puna diagnosticul mai repede si mai precis. Si cate si mai cate. Termenul de semnare a contractelor s-a prelungit pana la sfarsitul lunii aprilie. Intre timp, nici liderii Sanitas nu dorm fara griji. Modernizarea sistemului sanitar presupune concentrarea resurselor in centre de inalta tehnologie si renuntarea la "depozitele de bolnavi". Adica la spitalele lipsite de dotari si medici de valoare, care ofera doar adapost si ceva medicamente. Aceste servicii, astazi, se asigura la domiciliu. Si la noi, inca de anul trecut, s-a permis spitalelor sa ofere o parte din tratamente acasa la bolnav. Economiile rezultate pot ramane spitalului, pentru a fi folosite la tratamentul cazurilor grave. Nici un spital n-a profitat de acest sistem. In schimb, a continuat pomparea banilor in unitati lipsite de medici si de pacienti. Pentru ca nici sistemul asigurarilor n-a eliminat spitalele proaste, prin selectie naturala, s-a trecut la inchiderea lor prin decizie administrativa. S-a alcatuit un fel de "lista lui Ciorbea" cu energofagii sanitari. Procesul a fost ceva mai democratic. Judetele au trimis propuneri, pe baza unor criterii, de altfel, corecte. Astfel, e limpede ca nu are rost sa mai tii in sistem cladiri deja pierdute in instanta, obligand statul sa plateasca despagubiri, din moment ce tot vrei sa mai reduci numarul lor. Asa ca 17 edificii se retrocedeaza proprietarilor abuziv deposedati. Urmeaza, 128 de unitati a caror renovare ar costa prea mult si care intra astfel pe "lista". Mai bine de 90 de spitale au intrat pe lista pentru a fi transformate in camine de batrani sau centre de tratament al bolilor cronice (paralizii, Alzheimer). Ar fi o solutie pentru drama unor familii care nu-si mai pot ingriji acasa rudele cu astfel de afectiuni. Ce ar avea insa de obiectat sindicatele, caci disponibilizari nu vor fi facute? Reducerea numarului de paturi in spitale si orientarea cadrelor medicale spre ambulator diminueaza forta organizatiilor sindicale, nemaivorbind de privatizare, cei trecuti in privat fiind mult mai greu de inregimentat. Din tara au venit insa doar 9 propuneri de privatizare a unor unitati sanitare. Nici macar un centru privat la patru judete! In Bucuresti, unde se asteapta ca solicitarile unor spatii pentru privatizare sa fie ceva mai mari, nu s-a putut alcatui inca o "lista neagra". Colcaiala intereselor, puterea sefilor de discipline si influentele lor politice au blocat orice decizie. Daca planul de reducere a paturilor in Capitala, unde se consuma 30 la suta din bugetul Sanatatii, esueaza, nici nu are rost sa mai asteptam rezultatele restructurarilor din provincie. Si cea de-a saptea incercare de reforma s-a nascut moarta.