Liberare din cazarma olimpica

Performanta se obtine cu suferinta, disciplina, lacrimi si sange, cugeta campionii privitului la televizor, in timp ce, la o bere cu amicii, se lasa cuprinsi de emotie numarand medaliile

Performanta se obtine cu suferinta, disciplina, lacrimi si sange, cugeta campionii privitului la televizor, in timp ce, la o bere cu amicii, se lasa cuprinsi de emotie numarand medaliile obtinute de sportivii romani pe arenele internationale. Bineinteles, nu e valabil pentru toate ramurile sportive, ca de exemplu fotbalul, unde nu se concepe asemenea austeritate, dar, e adevarat, nici rezultate nu sunt. In schimb, la gimnastica, acolo unde, de zeci de ani, Romania rade cam toate titlurile puse in joc, e de la sine inteles sacrificiul pe care trebuie sa-l faca fetele pentru a ajunge in varful ierarhiei mondiale. Nimeni nu se gandeste cat de dificil si de lung a fost drumul inceput la sase ani de o echipa de fetite ca sa ajunga, in final, sa urce cei trei pasi pana pe ultima treapta a podiumului. De multe ori atat dureaza si gloria, cat se canta imnul, si apoi inca treizeci de secunde la stiri, cat le ia sa ingaime cateva cuvinte drept raspuns la celebra intrebare "Ce ai simtit in acele clipe in care drapelul national era inaltat pe cel mai inalt catarg?". Alt rol nu li se incredinteaza campioanelor noastre. In cel mai bun caz puteau spera sa mai fie cinci minute in centrul atentiei, peste patru ani, la alta olimpiada. Pana atunci, inapoi in cazarma pentru cantonament cu un regim de viata pe care si soldatii in pregatire pentru misiuni NATO l-ar refuza, ca fiind prea dur in raport cu solda primita. Dar acest mecanism de obtinere a medaliilor pe banda rulanta, din care publicului nu-i erau aratate decat scenele fericite de final, era condamnat cu mult inainte sa se ajunga la decizia de desfiintare a lotului feminin de gimnastica. Semnele au aparut cu ani in urma, dar s-a preferat sa se faca repede liniste, pentru a nu se vedea fata intunecata a succesului. Scandalul Oana Petrovschi s-a stins cu bani cand in instanta se facusera dezvaluiri mai mult decat stanjenitoare privind tratamentul aplicat sportivelor si sistemul de plati impus de antrenori pentru selectia in echipa. Trei campioane, Lavinia Milosovici, Corina Ungureanu si Claudia Presecan, au fost puse la zid pentru ca, dupa retragerea din viata sportiva, au pozat nud intr-o obscura revista japoneza. Au facut-o pentru niste mii de dolari, o suma ca vai de ea in Occident, dar care poate parea mare atunci cand nu mai ai din ce trai. Dar, sub protectia rezultatelor, sistemul a mers orbeste inainte, fara sa se schimbe nimic. A venit momentul in care o iesire la discoteca a distrus cea mai performanta ramura din sportul romanesc. Daca multipla campioana Catalina Ponor s-ar fi uitat la Buggs Bunny si apoi ar fi stins lumina la ora 20, rezultatul ar fi fost acelasi, mai devreme sau mai tarziu. Cei doi antrenori, Octavian Belu si Mariana Bitang, stiau si ei ca sfarsitul e aproape. Societatea romaneasca s-a schimbat si sistemul de performanta comunist din gimnastica feminina nu avea cum sa supravietuiasca multa vreme. Nu mai poti sa inchizi niste copii intr-un tarc, fie el si sportiv, spunandu-le ca vor ajunge campioni peste zece ani de regim greu. A mers pana in '89, intr-o societate inchisa, unde sportivii erau printre putinii care puteau gusta din bunatatile de dincolo de granita. A mai tinut in tranzitie cand saracia indemna multe familii sa-si inroleze copiii in regimentele sportive pentru ca, oricum, primeau o masa mai buna ca acasa si puteau spera si la ceva bani, in caz ca unul dintr-o suta obtinea un titlu. Acum, saracia nu a fost eradicata, dar au aparut mai multe sanse. Si in cele mai sarace sate se stiu drumurile spre locurile de munca din Uniunea Europeana. Romania nu mai e inconjurata cu sarma ghimpata si nu mai e nevoie sa trudesti ani in sir in antrenamente istovitoare pentru a te urca in autocar ca sa speri la o viata mai buna. In ziua de azi, campionii sunt manati de propria lor motivatie interioara, si nu de biciul antrenorilor de cazarma. Pentru multi, banii sunt un motiv suficient de puternic pentru a continua, dar sunt altii care isi platesc antrenorii prin contract pentru a cunoste gloria sportiva. Alaturi de vedetele de cinema, campionii din sport sunt idolii mondiali. Ei atrag investitii in cariera lor si aduc beneficii uriase firmelor la ale caror campanii publicitare participa. La noi, activistii din federatii isi iau inca angajamentul ca vor obtine atatea si atatea medalii si stabilesc prin plan cate titluri balcanice, europene si mondiale vor aduce in vitrina. Cu asemenea viziune, vom mai vedea medalii doar cand le vom culege din praf pe cele vechi, daca nu cumva, intre timp, functionarii sportului nu se vor apuca sa alerge suta sub 10 secunde si sa execute flick-flack-uri de nota zece la barna.