La Urecheşti, fermierii au apucat melcii de coarne

Într-o perioadă în care crescătorilor de cornute mari le merge din ce în ce mai prost, în satele româneşti au început să apară tot mai multe ferme de "cornute mici", aşa cum cum le

Într-o perioadă în care crescătorilor de cornute mari le merge din ce în ce mai prost, în satele româneşti au început să apară tot mai multe ferme de "cornute mici", aşa cum cum le place fermierilor să-şi alinte melcii

Imaginează-ţi ce discută babele dintr-un sat oltenesc, când află că un nebun şi-a făcut fermă de melci fix lângă gardul lu' lelea Dumitra. Cam în ce spital de nebuni îl trimiteau ele pe fermier, făcându-şi cruce şi cu stânga, şi cu dreapta. Dar nu numai babele-s ale dracului.

Şi bărbaţii se uită hâtru la omul cu melcii, exact ca unul care n-are de treabă şi cobesc, zicând că nu-şi va scoate pârleala niciodată. "Mi-a zis şi mie vecinii, că are unul melci în grădină", spune cu baticul la gură lelea Dumitra. "Pe mine nu mă deranjează, atâta timp cât nu mă trezesc cu melcii lui în gospodărie la mine. Să şi-i ţină acasă!"

Ideea e cât se poate de simplă. Pentru că există foarte mulţi mâncători de melci, au apărut şi oameni care să-i crească. Când au auzit ei, ţăranii, că un kilogram de melci se vinde cu 4-5 euro au zis că asta e soluţia să iasă din sărăcie. Unora le-a ieşit, altora... nu prea. La Iaşi, anul trecut, fermierilor de prin Chicerea sau Tomeşti le-au îngheţat melcii de frig.

Primăvara s-au trezit că prin salata "made in Italy" pe care o plantaseră printre straturi, abia dacă mai trăia vreo moluscă anemică. Altor fermieri, ca celor de prin Timişoara, unde iarna a fost mai blândă, le-a mers destul de bine şi de pe un hectar de pământ "plantat" cu melci au câştigat şi 40.000 de euro. De unde această pornire a românilor de a renunţa la creşterea vitelor, a oilor sau a porcilor şi a ieşi cu melcii la păscut? Ion Andreescu, un reprezentant al Oficiului pentru Consiliere Agricolă spune că din dorinţa de a munci puţin şi a face bani mulţi.

Melcul românesc lasă dâre de bani

Primele ferme de moluşte din România, au apărut prin 2003. Asta înseamnă că există şi români care deja şi-au amortizat investiţia, iar astăzi sunt pe profit. Nu e mare sfârâială să ai o fermă de melci, pentru că nu te poţi îmbogăţi peste noapte. Trebuie să citeşti un pic de documentaţie despre înfiinţarea şi întreţinerea fermei, să respecţi cam tot ce zice acolo, şi dacă totul iese ca la carte, banii pe care i-ai băgat anul ăsta, îi scoţi anul viitor.

De la al doilea an înainte, poţi câştiga între 15.000 şi chiar 100.000 de euro, în funcţie de cât pământ ai. În localitatea gorjeană Urecheşti există trei ferme mari. Una de cornute care dau lapte, deţinută de un inginer mecanic, şi alte două de cornute mai mici şi mai moi, care încă nu dau nimic. Familia Vlădoiu este prima din Urecheşti care s-a apucat de businessul cu "băloşii".

Au urmărit o emisiune la televizor, unde era prezentată o fermă de melci şi s-au gândit că ar fi timpul să intre şi ei în afaceri. Nu ca să trăiască din asta, pentru că Vlădoii au servicii la oraş, plătite bine, ci ca să mai aibă un venit suplimentar. Terenul pe care s-au hotărât ei să-l populeze cu cochilii are 2.500 de metri pătraţi. Iniţial, au vrut să acceseze un fond SAPARD, care să le returneze jumătate din investiţie. Când au aflat însă câtă hârţogăraie au de întocmit, controale, bani cheltuiţi pe proiect etc., etc., au decis să facă un împrumut la o bancă de nevoi personale. Investiţia necesară se ridica la 15.000 de euro.

Din aceşti bani au cumpărat puietul de la un distribuitor din Timişoara, o plasă neagră şi deasă numită helitex, ca să nu fugă melcii pe la vecini, instalaţia de apă şi plantele pentru hrana melcilor. În această toamnă vor face prima vânzare, iar Vlădoii speră să aibă o producţie de circa trei tone, producţie care le va aduce peste 12.000 de euro.

Cornutele băloase, mai profitabile decât cele bălţate

Cătălin Vlădoiu este student la Informatică la o facultate din Cluj. L-am găsit acasă, printre straturile de melci. E mândru de ideea de afaceri pe care a avut-o tatăl lui şi, cât timp stă în vacanţa de vară, se ocupă el de fermă. "Nu e cine ştie ce muncă la crescătorie, însă melcii sunt destul de pretenţioşi.

Canicula din această vară i-a făcut să stea mai mult în cochilie şi nu prea au mâncat", spune Cătălin. Pentru un crescător de melci, iarna este cea mai dificilă perioadă. Moluştele trebuie acoperite cu pături, trebuie hrănite pe perioada hibernării, iar dacă ai trecut de anotimpul rece fără prea multe pierderi, poţi fi sigur că îţi vei scoate banii.

Înainte de a se apuca de crescut melci, familia Vlădoiu a crescut vaci. Au cumpărat patru vaci bălţate de prin Ardeal, vaci care dădeau peste 25 de litri de lapte pe zi. Le-au ţinut o vreme, însă afacerea s-a dovedit a nu fi foarte profitabilă. Preţul laptelui este foarte mic, vacile trebuie păscute pe câmp, trebuiau mulse, iar brânza şi smântâna pe care o vindeau Vlădoii în piaţă nu le aduceau un câştig suficient cât să îşi dezvolte ferma. Aşa că le-au dus la abator şi le-au vândut şi s-au apucat de melci.

Vecinii nu i-au considerat nebuni numai pentru că "au stricat" 2.500 de metri pătraţi de pământ cu melci, ci şi pentru că în spatele casei au săpat o groapă mare în care şi-au făcut crescătorie de crapi. Cu salariile, cu melcii, cu crapii, gâştele şi găinile pe care le mai au în curte familia Vlădoiu şi-a asigurat un buget anual frumuşel.

Unui alt localnic din Urecheşti, Gigel, care lucrează la o exploatare minieră din apropiere i s-a părut o idee bună să crească melci şi s-a apucat şi el de afacere. Documentaţia a luat-o de la vecinul Vlădoiu, puieţii de la aceeaşi firmă din Timişoara şi la anul vor vinde şi ei prima producţie. Astfel, Urecheştiul a devenit un sat cu doi fermieri de melci care vor să demonstreze vecinilor că se pot face bani frumoşi din această activitate.

Fermierul tradiţional îl ia în râs pe cel modernist

Marcel Oproiu nu s-a lăsat impresionat de posibilitatea de se îmbogăţi de pe urma unei ferme moderne de creştere a melcilor. El creşte vaci, porci, oi şi capre de prin anii 90 şi astăzi, deşi susţine că nu câştigă mai nimic, tot asta face. Oproiu a cumpărat teren cât să îşi construiască mai multe stadioane de fotbal. Peste 25 de hectare, cu grajduri, păşune sau teren agricol.

Fostele clădiri ale CAP-ului au fost cumpărate de el prin 1995, când a investit 100.000 de dolari. "Nici acum nu mi-am recuperat banii pe care i-am investit", susţine Oproiu, fără să mă convingă prea tare că spune adevărul. Cum să nu câştigi bani cu căruţa când ai 250 de porci, vreo 10 vaci şi peste 120 de capre? Başca terenurile care valorează astăzi peste 300.000 de euro? Am primit şi explicaţia: "Păi dacă aş fi avut bani, crezi că umblam cu un hârb de maşină de 1.000 de euro?".

Fermierul spune că animele lui consumă mai mult decât produc, drept care merge în pierdere. Sunt încăpăţânat, pentru că vreau să rămân propriul meu stăpân şi să nu muncesc la patron", spune Oproiu. Kilogramul de porc viu nu depăşeşte 2,50, iar cel de vacă 3,50.

Pentru laptele de vacă, Oproiu a primit o ofertă de tot râsul: 50 de bani pe kilogram, cu condiţia ca marfa să fie transportată tot de el, circa 30 de kilometri. "Păi dacă eu le livram 100 de litri de lapte pe zi, câştigam 50 de lei, din care numai benzina mă costa 12 lei. E bătaie de joc", se plânge Oproiu.

Când l-am întrebat ce părere are despre afacerea cu melci, a început să râdă. "Când vreodată ţăranul nostru a stat să păzească melcii pe pământul moştenit de la străbunii lui? Un cioban care toată viaţa a tras de ţâţa oii, n-o să se apuce de mâncat melci de pe plantaţie, dom'le!", îmi explică răspicat bărbatul. "Asta e o nebunie pe care o fac doar cei care nu vor să muncească".

Cert este că pe 2.500 de metri pătraţi plantaţi cu orice altceva în afară de melci nu ai cum să scoţi un profit de 12.000 de euro. Iar Marcel Oproiu, cu toate caprele, vacile şi porcii lui, se plânge că abia îşi acoperă cheltuielile. Dragoş Nica, reprezentantul firmei de la Timişoara care aprovizionează cu puiet, asigură documentaţia necesară şi distribuţia melcilor în străinătate pentru majoritatea fermelor de melci din ţară, este optimist în ceea ce priveşte această afacere.

Numărul tot mai mare al celor care-şi înfiinţează astfel de ferme în România te face să crezi că în curând terenurile ţăranilor deschişi spre nou vor colcăi de acele animale mute, probabil gustoase, dar atât de pretenţioase. "Românul are atotştiinţa în sânge. El crede că le poate face şi desface pe toate de unul singur şi de aia mulţi fermieri au dat faliment după primul an", crede Nica.

Ca orice afacere, ferma de melci are riscurile ei şi dacă nu eşti pasionat, dacă nu te documentezi înainte şi nu studiezi piaţa, mai bine nu te-apuci. Pentru că exact când eşti sigur că ai dat lovitura cu ferma de moluşte, melcul ţuşti!

Preţul melcilor se stabileşte la bursa din Paris

-Specia de melc românesc, adică Helix Prohelix, se adaptează cel mai uşor la condiţiile climaterice din România şi poate fi crescut în ferme. Mai sunt crescători de Helix Aspersa, o specie mediteraneeană care nu prea a făcut pui pe meleagurile mioritice. Distribuitorii din Timişoara recomandă înfiinţarea fermelor cu melci româneşti.

-Pentru a popula o suprafaţă de teren de 2.500 de metri pătraţi cu melci, investiţia iniţială se ridică la 15.000 de euro. Banii sunt destinaţi achiziţionării de puiet, consultanţă, îngrădirea straturilor cu tablă, plasă specială şi sistem de udare.

-Investiţia iniţială este recuperată după circa un an, iar începând cu cea de-a doua producţie, melcii de pe cei 2.500 de metri pătraţi de teren pot aduce un profit de 15.000 de euro anual.

-Straturile de teren vor fi cultivate cu o salată specială (sămânţa este adusă din Italia), iar în rest melcii se mai hrănesc cu floarea-soarelui, dovlecei sau chiar lapte praf. Straturile trebuie udate destul de des, iar pe aleeile dintre ele nu trebuie să existe niciun fir de vegetaţie, pentru că melcul, deşi un animal leneş, are un mare chef de ducă şi poate evada din cultură.

-Principalii dăunători sunt cocostârcii şi cârtiţele, însă cel mai aprig duşman este frigul. Straturile se îngrădesc cu tablă care se bagă în pământ cel puţin 40 de centimetri pentru a nu intra cârtiţa la melci. Apoi se face un gard de plasă helitex, o plasă specială pentru ca moluştele să nu poată evada. Toamna se vinde recolta pe un an de zile, la un preţ de 4-5 euro pe kilogram. La Paris există o bursă a melcilor unde se stabileşte preţul zilnic al unui kilogram.