La Fabrica de Elemente pentru Automatizari

Candidatul Ion Iliescu in contact nemijlocit cu alegatorii Ieri, in cateva unitati economice ale platformei Pipera din Bucuresti, am asistat la un exercitiu de vointa deosebit din partea

Candidatul Ion Iliescu in contact nemijlocit cu alegatorii
Ieri, in cateva unitati economice ale platformei Pipera din Bucuresti, am asistat la un exercitiu de vointa deosebit din partea presedintelui Ion Iliescu. In calitate de candidat la prezidentiale, domnia sa a incercat sa-si atraga votanti chiar si dintre aceia care incepeau dialogul cu: "Daca ar candida Ceausescu, cu el as vota!" sau "A fost rau si traiam bine: acum e bine si traim rau!". Sa recunoastem ca meritul chiar si al incercarii este laudabil. Numai ca, la aceste remarci sau alte intrebari simple ("Cand iesim la mal?"), Ion Iliescu nu a gasit raspunsuri concrete - poate ca nici nu exista - si a glisat spre explicatii ale greselilor trecutului care se incheiau cu ideea ca exista speranta.
"Nimeni dintre noi nu stia nimic in '90. Dar ne trebuia privatizare"
Cu aceasta fraza a dorit presedintele Iliescu sa convinga pe muncitorii de pe platforma Pipera ca oamenii sunt sub vremuri si ca inca invatam din greseli. Pronosticul de redresare este de doi ani pentru a ajunge la nivelul anului 1989 ("un an prost" - cum recunostea presedintele) si apoi mai depinde de cine va veni la putere.
"Sa vedeti ce rau va fi daca vine din nou aventurierul de Petre Roman"
Un discurs electoral distinct al candidatului Ion Iliescu s-a referit la lipsa de alternativa pentru actuala Putere. "Daca se schimba orientarea politica a conducerii tarii si vin cei cu mentalitati dure ale economiei de piata, viata se va deteriora si mai mult pentru dv." - le-a spus muncitorilor domnia sa, adaugand ca sperietoare si o remarca despre Opozitie: "Vor forma o clasa puternica de capitalisti bogati, aplicand principiul amagitor ca daca se imbogatesc ei se imbogateste toata lumea!". Ion Iliescu s-a limitat la doua exemple de acaparatori de terenuri si mosii, Dinu Patriciu si Radu Campeanu. Cum s-a vazut mai sus, nici Petre Roman nu are o cota mai buna. Poate pentru prima data intr-o vizita electorala, Ion Iliescu a sugerat votul in Parlament pentru PDSR, explicand oamenilor ca degeaba vrea sa faca treaba un presedinte daca Parlamentul ii este ostil, intrucat acel Parlament va promova ce legi vrea, indiferent de opinia presedintelui. El i-a indemnat pe muncitori sa voteze cu atentie pentru a nu se mai ajunge la situatia trecuta, cand "PDSR a trebuit sa colaboreze cu oameni dezechilibrati".
"FPS trebuia sa recomande, nu sa ordone"
Profitand de lipsa din suita a presedintelui FPS Emil Dima, directorii de la FEA au semnalat presedintelui o aberatie a acestui organism: impunerea organigramei unei intreprinderi, "ceea ce e mai rau decat decretul 162 al lui Ceausescu". Presedintele a raspuns ca FPS a dat ordinul pentru ca aparatele de conducere s-ar fi umflat prea mult si cheltuielile de organizare erau prea mari. "Este o prostie! Grija noastra e tocmai de a reduce cheltuielile suplimentare ca oricum nu stam bine la profit" - au replicat directorii, la care Ion Iliescu s-a vazut nevoit sa declare ca "FPS trebuia sa recomande, nu sa ordone". La alte cateva anomalii intalnite in industria electronica si in aparatul de stat, Ion Iliescu a iesit din incercuire cu urmatoarele vorbe: "Asta este bulibaseala unei economii de piata neformata!". Se poate spune ca ieri presedintele Iliescu a avut cu adevarat o zi grea.
Razvan MITROI

Luni, 30 septembrie 1996
Presedintele Iliescu isi pierde cumpatul si se dezlantuie impotriva Adevarului
In prima sa conferinta de presa din aceasta campanie, tinuta ieri la Sala Romexpo din Bucuresti, in calitate de candidat PDSR la Senat, Ion Iliescu s-a lansat intr-un dur si nejustificat atac la adresa ziarului Adevarul. Atacul presedintelui a venit nitam-nisam, tocmai dupa ce presedintele executiv al PDSR, Adrian Nastase, daduse asigurari presei ca partidul sau va purta o campanie "eleganta si civilizata". Ion Iliescu adaugase imediat: "In ceea ce ma priveste, cred ca nici nu mai e nevoie de explicatii". Mania prezidentiala s-a dezlantuit din cauza fotografiei publicate in ziarul nostru din 26 septembrie. Asa cum se poate vedea din reproducerea alaturata, nu exista nici un comentariu tendentios pe marginea imaginii, iar textul care a insotit-o este o relatare neutra a intalnirii candidatului PDSR la presedintie cu muncitorii.
Dar iata ce a simtit Ion Iliescu ca trebuie sa comunice: "Ma surprinde, la un ziar care se proclama independent, Adevarul, felul in care a publicat o fotografie de-a mea, la o fabrica de pe platforma. Este mizerabil felul in care concepe conducerea unui ziar sa prezinte, sa ilustreze, o vizita dintr-o fabrica, discutiile cu muncitorii.
R.C.: Ce anume v-a deranjat in mod concret?
Ion Iliescu: Este MI-ZE-RI-E modul in care gandeste conducerea ziarului dumneavoastra sa faca gazetarie.
R.C.: Ce v-a suparat concret?
Ion Iliescu: Este lipsa de respect fata de oameni si fata de seful statului, la urma urmei, care se afla intr-o intreprindere. Ii prezinta ca dupa un grilaj. Si, pentru mine, este o surpriza din ce in ce mai neplacuta comportamentul si maniera de a face gazetarie la dumneavoastra. E o surpriza, o involutie certa in mentalitatea si modul de a concepe si a face presa". Fotografia a fost interpretata in fel si chip de pedeseristii stransi in jurul presedintelui. Un marcant lider al partidului a incercat sa justifice incrancenarea iliesciana: "Deh, presedintele s-a cam enervat...". Se pare insa ca pe Ion Iliescu presa il enerveaza foarte des.
Rodica CIOBANU
Pentru conformitate, reproducem in pagina a IV-a fotografiile care demonstreaza ca imaginea surprinsa nu a fost una singulara, episodul discutiei prin gard durand aproximativ o jumatate de ora.

Marti, 5 noiembrie 1996
Se cauta un premier
In birourile si sediile de campanie ale partidelor se contabilizeaza inca voturi, se dau telefoane si se primesc mesaje din teritoriu. Computerele realizeaza centralizarea unor rezultate ale numaratorii paralele. Cifrele oficiale de la BEC sunt asteptate cu interes. Se aduna procentele, se vorbeste despre formule de guvernare, despre aliante si protocoale. Ceea ce lipseste pana acum din tot acest spectacol interelectoral este numele viitorului premier. E adevarat ca desemnarea lui nu se poate face decat dupa negocieri serioase, care sa inchege o ecuatie guvernamentala stabila si sa armonizeze pretentiile tuturor celor implicati. Totusi, marea carenta a campaniei electorale din Romania a fost, pentru toate formatiunile, nenominalizarea unui premier "de campanie" care sa-l insoteasca in turnee pe prezidentiabilul formatiunii cu pricina si sa sustina cu o voce autorizata programul economic. Pentru emisiunile televizate care aveau ca invitati viitorii premieri, principalele forte politice au desemnat sa participe ce au socotit ele mai reprezentativ: PDSR pe Adrian Nastase, CDR pe Radu Vasile si USD pe Adrian Severin. Toate formatiunile s-au ferit insa sa precizeze daca acelea sunt optiunile lor ferme in cazul in care vor avea de format viitorul cabinet. Dupa toata tevatura Catarama contra Radu Vasile, CDR nu a ales inca cine va fi premierul noului guvern. Deocamdata, conform unor surse din PNTCD, in competitie se afla secretarul general al partidului Radu Vasile si Ulm Spineanu, vicepresedinte al aceleasi formatiuni politice. Noul premier se va alege dupa turul 2 al prezidentialelor. Lui Radu Vasile unii din colegii sai din CDR ii reproseaza o anumita duplicitate in relatiile cu PDSR in Senat. De aceea, numirea sa in fruntea noului guvern nu este sigura. Ulm Spineanu a refuzat sa comenteze aceasta chestiune, afirmand insa ca nu este "un prim-ministru de negociat". Spineanu este unul dintre autorii programului de guvernare al CDR. Totul va depinde insa de felul in care vor decurge negocierile cu USD, principalul aliat de care va depinde esential alcatuirea unui viitor cabinet al Opozitiei (...)
Adrian URSU

Joi, 3 octombrie 1996
Dupa dezvaluirile presei
Liderii PDSR se balbaie, manipularea pe firul scurt continua
Ramane intrebarea: "De unde banii?"
Manipularea electoratului pe firul scurt continua. PDSR nu gaseste de cuviinta sa intrerupa sondajul de opinie telefonic, in care, despre unii lideri ai opozitiei se spun lucruri denigratoare. In plus, acesta ar fi, dupa cum afirma Miron Mitrea, cel mai "ieftin" sondaj comandat de partidul de guvernamant. Estimarile arata ca nota telefonica s-ar putea ridica la aproape 1 miliard de lei. In acelasi timp, unul din liderii PDSR se plange ca partidul are dificultati financiare. Adrian Nastase, presedintele executiv al partidului, se tine departe de scandal, refuzand orice comentariu. Oliviu Gherman arunca responsabilitatea asupra lui Miron Mitrea, iar acesta din urma trimite pe toata lumea la directorul departamentului "Programe" din staff-ul de campanie, Ovidiu Musetescu. Ziaristii sunt cercetati pentru patrunderea in sediul Institutului pentru Utilitati Publice si Protectie Sociala, iar sociologii privesc chestionarul pedeserist ca pe o gluma sinistra. Opozitia considera ca PDSR n-a reusit sa-si exprime prin telefon decat "panica si disperarea". Intrebat ieri, la Cluj, de redactorul Adevarului, presedintele Iliescu a afirmat: "N-am citit, nu stiu despre ce este vorba, mi-e greu sa ma pronunt". Oricum, PDSR are datoria morala - cel putin fata de propriul sau electorat - sa faca lumina in toata aceasta poveste.

Vineri, 11 octombrie 1996
In timp ce politicienii tin cu dintii de cifra locurilor de parlamentari
Autoritatile au pierdut sirul alegatorilor
De la un an la altul dispar si apar milioane de votanti
Decizia Biroului Electoral Central de a reduce cu 3 numarul fotoliilor pentru viitorul parlament a starnit numeroase controverse. Despre aceasta intentie de modificare se stia inca de la inceputul lunii septembrie, cand in presa au aparut primele informatii de acest gen. Numarul de mandate pentru parlament, adica la cati deputati si senatori are dreptul fiecare judet, se stabileste in raport cu populatia. In ultimii patru ani, populatia in unele judete a scazut. In mod firesc, urma sa scada si numarul de mandate pentru respectivele judete. Constitutia prevede insa ca numarul de deputati si senatori se stabileste prin Legea electorala, in raport cu populatia tarii. Parlamentul nu a vrut cu nici un chip sa se apropie de Legea electorala ca nu cumva sa se deschida cutia Pandorei in privinta modificarii ei. Asa ca a lasat legea in forma din '92, cu tot cu anexa ei care stabileste un anumit numar de deputati si senatori in conformitate cu populatia existenta la vremea respectiva. Pe de alta parte, Legea electorala ii impune Biroului Electoral Central sa urmareasca aplicarea corecta a legii si deci si a dispozitiilor care se refera la calculul numarului de mandate. Pus sa aleaga intre doua rele, Biroul Electoral Central considera ca l-a ales pe cel mai mic atunci cand a decis ca in judetul Cluj vor fi 10 deputati in loc de 11, iar in Gorj si Satu Mare cate 2 senatori in loc de 3. Decizia a starnit numeroase controverse si au fost formulate cateva contestatii pe aceasta tema. Ele vor fi solutionate de BEC luni dimineata. Partidele politice par a fi foarte preocupate de numarul de mandate. In schimb, de numarul de alegatori nu prea se intereseaza nimeni. Exceptie a facut PNTCD, care, pornind de la o interpretare eronata a cifrelor prezentate la turul doi de scrutin din iunie a.c., a sesizat ca numarul de alegatori fluctueaza permanent. Cercetand datele oficiale, am remarcat ca de la un scrutin la altul, numarul alegatorilor e fie mai mare, fie mai mic, cu cate un milion jumatate. Astfel, in mai '90 au fost 17,2 milioane alegatori, in decembrie '91 (la referendum) au fost 16,1 milioane, in septembrie '92 - 16,3 milioane, iar in iunie '96 - 17,7 milioane. Ieri, Adrian Duta, seful STC, a declarat ca nu stie prea sigur, dar se pare ca vor fi cam 17,3 milioane de alegatori la scrutinul din noiembrie. In timp ce populatia Romaniei scade, numarul de alegatori creste. Care sunt cauzele acestui fenomen, nimeni nu stie. "Vina" nu se poate da nici pe generatia de decretei ('65-'73), pentru ca acestia au implinit 18 ani in '91 si deci se aflau intre cei 16,3 milioane din septembrie '92. Biroul Electoral Central nu are deocamdata cifra alegatorilor. A cerut-o de la Secretariatului Tehnic Central, dar nici acest organism nu stia nimic. Listele cu alegatori trebuiau intocmite de primari, in colaborare cu serviciile de evidenta a populatiei. Presedintele BEC, Costica Ionescu, ne-a declarat ieri ca are de gand sa obtina in cateva zile cifra exacta a alegatorilor. Ea este importanta pentru ca in functie de numarul de alegatori prezenti la urne se stabileste daca alegerile au fost sau nu valabile, precum si numarul de voturi necesare unui candidat la Presedintie pentru a iesi invingator din primul tur de scrutin.
Corina DRAGOTESCU

Luni, 11 noiembrie 1996
Ion Iliescu - rictusul bolsevic
Sambata seara, la ora de varf, emisiunea de clipuri electorale a TVR ne-a oferit un spectacol inspaimantator. Minute in sir am ramas incremenit, privind in sticla televizorului. Ca om care l-am votat in '90, n-am putut sa scot un cuvant multa vreme dupa ce clipul d-lui Iliescu se terminase. Aveam impresia acuta ca se produsese o falie, o alunecare, si ca ne prabusisem prin timp undeva spre inceputul anilor '50. Asteptam parca sa aud de undeva huruitul tancurilor si mugetele soldatilor veniti din stepa kazaha sa faca ordine in Romania. Domnul (sper sa nu se simta jignit ca-l numesc asa) Ion Iliescu vorbea multimii. Vorbea e un fel de a spune. Desfigurat de furie, din brunet ajuns vinetiu la fata, zbiera pur si simplu, cu pumnul ridicat, amenintand. Daca nu ma alegeti pe mine, o sa vina regele, o sa vina mosierii, o sa vina ungurii. Va mananca dreapta. Muncitori, astia vin sa inchida combinatele, sa va lase pe drumuri. Stiu ca salariile sunt mici, dar, vorba Elenei Ceausescu, inca n-a crapat nimeni de foame. Vine si bunastarea, uite-acus. Chiriasi, o sa vi se ia casele. Tarani, o sa vi se ia pamantul, pe care vi l-a dat Iliescu. Acesta este cuvantul d-lui Iliescu catre cetatenii Romaniei anului 1996. S-a terminat cu "hai sa punem umarul cu totii", cu consensul, cu reconcilierea, cu coabitarea, cu spiritul de la Snagov, cu Toffler, cu societatea informationala, cu "sinergia faptelor", cu eleganta, cu polemica de idei. Mastile de "european", de "democrat", de "om luminat", au cazut rand pe rand, lasand sa tasneasca la suprafata rictusul bolsevic. Atentie (ca sa folosesc si eu titrajul clipului respectiv), nu comunist, nu ceausist - bolsevic. Nu numai democratizarea societatii romanesti de dupa '89, atata cata este, dar si dezghetul de la sfarsitul anilor '60, cu eliberarea detinutilor politici si relativa libertate de exprimare, au fost anulate dintr-un foc de acest discurs instigator in cea mai pura maniera stalinista al "garantului stabilitatii si pacii". Cu astfel de vorbe, dl. Iliescu se situeaza sub Ceausescu cel de la inceputul "mandatului", fiind comparabil doar cu Ana Pauker. Incep sa inteleg acum un fapt care m-a uluit la vremea respectiva, anume ca, potrivit propriei declaratii publice, dl. Iliescu si-a distrus in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 carnetul de membru al Partidului Comunist Roman... Inmarmuritoare mi s-a parut si convingerea d-lui Iliescu ca el ne-a dat totul. Posibilitatea de a vorbi liberi si tot saraci n-a fost cucerita cu pretul sangelui celor omorati in decembrie '89, ne-a dat-o cadou, daca nu stiati, dl. Iliescu. Unde era dl. Constantinescu in decembrie '89?, se rasteste dl. Iliescu. Nu stiu, dar l-as intreba si eu pe dl. Iliescu unde era in dupa-amiaza, seara si noaptea zilei de 21 decembrie. Probabil era ocupat cu arderea carnetului de partid. Mitingul lui Ceausescu se sparsese la pranz, avea tot timpul dl. Iliescu sa vina de la Casa Scanteii in centru si sa strige si el "Jos Ceausescu!". (Asa cum a facut Petre Roman, caruia am fost dispus intotdeauna sa-i iert pentru asta multe din cate am sa-i reprosez). N-a aparut dl. Iliescu nici a doua zi de dimineata, cand muncitorii Capitalei, marile platforme industriale, ii scoteau pe Ceausesti din C.C. Dl. Iliescu a aparut mai tarzior, la televizor, cand totul se sfarsise si trebuiau facute jocurile. Tot dl. Iliescu, darnic din fire, le-a dat de la el pamant taranilor, de parca Romania ar fi fost mosia lui taica-sau, cumparata cand cu vizitele acestuia la Moscova, in anii '30, pentru instructiuni. In schimb, presedintele Iliescu nu sufla un cuvintel despre alte daruri primite de romani in cei 7 ani de domnie ai lui. Firesc, presedintele Iliescu e cinstit, n-a bagat mana in buzunar nimanui, asa ca nu-l privesc: jefuirea avutiei nationale de catre mari escroci intampinati cu zambete la Cotroceni (dar presedintele Iliescu e cinstit), frangerea spinarii taranilor, care n-au cu ce sa-si plateasca cele necesare lucrarii pamantului, in schimb pretul de vanzare al produselor agricole fiindu-le impus de guvern (dar presedintele Iliescu e cinstit), saracirea si marginalizarea continua a muncitorilor, lasati sa lancezeasca pe salarii de mizerie in niste fabrici care, asa cum se prezinta acum, n-or sa fie rentabile in vecii vecilor (dar presedintele Iliescu e cinstit), degradarea continua a invatamantului romanesc, pedeserizat ca sa iasa voturi, nu oameni intregi pentru Romania de maine (dar presedintele Iliescu e cinstit), abandonarea culturii romane la cheremul unor cazaturi scelerate, adunate in asa-zisul Minister al Culturii (dar presedintele Iliescu e cinstit), cresterea mortalitatii romanilor, prin hrana proasta si putina, locuinte insalubre, frig, scumpete, boli, gunoaie, criminalitate - dar presedintele Iliescu e cinstit, asa ca se poate duce sa doarma linistit. (...)
Cristian Tudor POPESCU