Griul totalitar

el, al locurilor. Care să fie explicaţia? Ei bine, autorităţile, sătule de griul de dinainte, au decis să spargă monotonia prin culori vii. Culori care să facă uitată o perioadă,

el, al locurilor. Care să fie explicaţia? Ei bine, autorităţile, sătule de griul de dinainte, au decis să spargă monotonia prin culori vii. Culori care să facă uitată o perioadă, încheiată, zic unii, în 1990. O perioadă de triumf al griului, a uniformizării, a tristeţii, accentuate şi de lipsa culorii. Acum au voie să-şi vopsească pereţii după pofta inimii, să iasă din rând măcar aşa, dacă nu reuşesc prin funcţionalitatea instituţiilor cu pricina. Kitsch-ul ca protest împotriva monotoniei cromatice, impusă o jumătate de secol! Priveliştea era, sigur, greu digerabilă. ţăranii mai cu dare de mână, puţini prin părţile acelea, visau să ajungă şi ei, ca măcar peretele "de la stradă" să fie colorat. Ce-ar zice despre asta etnografii noştri, apărători ai tradiţiei, ai bunului gust şi simţ ţărănesc? Până una alta, petele stridente de culoare întrerup violent pacea ochiului, învăţat cu monotonia asumată şi cultivată atâta vreme. O fi bine, o fi rău? Vom vedea.
Vom vedea şi cine va fi interesat să găsească într-un colţ de pagină o pată de culoare, în monotonia veştilor, aceleaşi, timp de săptămâni, ca şi când punctul de interes ar fi unul singur pentru toată suflarea, ca şi când altceva n-ar mai fi demn de citit. Cufundaţi în hăţişul dosarelor, termopanelor, meciurilor furate, corupţiei şi şmecheriilor, curioşi până la indecenţă să privim prin gaura cheii, că să vedem ce mai fac bogaţii, inevitabil escroci, sau săracii, inevitabil virtuoşi, aproape că nu ne mai pasă de noi înşine, de bietul suflet strivit de nevoile trupului. Dacă scrii despre altceva decât e la modă în ziua cu pricina, sondajele zic că scade audienţa. Habar n-am unde bagă şi cât de adânc sonda domnii care sondează. Cert este că nu ajunge nicicum acolo unde ar trebui. Adică în locul acela, unde ar fi să fie sediul sentimentelor, al sensibilităţii, un sediu ascuns tot mai mult sub bidineaua griului totalitar şi ţinut sub asediu de hărmălaia înconjurătoare. O pată de culoare sparge monotonia. O pată de culoare poate fi şi un strop de alb în concertul asurzitor al kitsch-ului din jur. Depinde din ce punct o privim. Bine ar fi să o privim din punctul personal de vedere. Dacă mai există.