Gestul de demnitate al liderului țărănist Ion Mihalache, condamnat la temniță grea pe viață. L-a dat afară din celulă pe patriarhul Marina, care-i ceruse să trădeze
0Episodul a fost consemnat în volumul „Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian“ apărut la Fundaţia Academia Civică.
Ion Mihalache, ministru în mai multe guverne ţărăniste, a fost arestat la 14 iulie 1947 împreună cu alţi lideri ţărănişti în „Înscenarea de la Tămădău“. Liderii țărăniști se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite la ordinele lui Iuliu Maniu, care dorea să informeze străinătatea despre situaţia grea din ţară.
A urmat un simulacru de proces, iar Mihalache a fost condamnat la „temniţă grea pe viaţă”.
După mai mulți ani de pedeapsă, asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a semna o declaraţie de negare a propriilor crezuri politice şi de acceptare a colaborării cu regimul.
Corneliu Coposu, care la rândul său şi-a pierdut aproape două decenii în temniţele comuniste, a povestit despre un astfel de episod, cei doi reușind să comunice printr-un alfabet de bătăi în peretele celulelor.
Coposu a povestit despre cum patriarhul țării de la acea vreme, Justinian Marina, a fost la el în celulă, încercând să-l convingă să dea o declaraţie de blamare a lui Maniu.
„Am auzit din celula mea cum a strigat: A fost nenorocitul de patriarh Justinian Marina la mine, să mă convingă să mă desolidarizez de Maniu. L-am dat afară! Urma deschiderea celulei, bătaia administrată de gealat, şi totul reintra în linişte şi în normal, încă o dată a protestat, de data aceasta vizitatorul care a încercat să-l convingă pe Mihalache să dea o declaraţie salvatoare pentru el a fost Ghelmegeanu. Refuzul şi strigătele lui au fost imediat potolite prin bătaia administrată de gardieni. A avut o comportare foarte demnă până în ultimul moment al vieţii. În ultima fază nu se mai putea mişca decât cu foarte mare greutate; după aceea a paralizat şi, în scurtă vreme, s-a prăpădit“. Episodul a fost consemnat în volumul „Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian“ apărut la Fundaţia Academia Civică, 2014.
Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat, acolo unde a fost supus unui regim de detenţie inuman, extrem de dur cu „bătăi sistematice”, măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistenţe medicale şi a medicamentelor, condiţii de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii.
„Ca şi ceilalţi deţinuţi decedaţi, a fost aruncat în pielea goală, într-un cimitir mlăştinos, aşa încât osemintele sale nu vor fi niciodată recuperate”, a mai povestit Corneliu Coposu.