"Face balet, în jurul meu, două-trei zile, nouă cereri de iertare, apoi vin florile!"

Cu Marina şi Victor nu ne-am văzut la TVR ca să parafrazăm titlul emisiunii ei, ci în apartamentul lor. Discuţia cu vedeta de televiziune şi cantautor s-a derulat în balcon, unde am

Cu Marina şi Victor nu ne-am văzut la TVR ca să parafrazăm titlul emisiunii ei, ci în apartamentul lor. Discuţia cu vedeta de televiziune şi cantautor s-a derulat în balcon, unde am "prizat" o gură de aer de Dorobanţi şi am admirat traficul străzii, la ora de vârf 17.00.

"Acum trei zile, Victoraş a împlinit 10 ani", spune domnul Socaciu, care ne arată buchetele de flori împrăştiate prin casă. Discuţia se mută la fiica lor, care lipseşte momentan. "Acum traversează complicata perioadă a adolescenţei, altminteri este o elevă de nota 10. Marinuş a noastră va urma o meserie umanistă şi creativă. Vrea să fie regizor de teatru, dar noi sperăm să-i treacă până la anu"". Cea mai grăitoare dovadă în sprijinul celor spuse de mamă a fost refuzul fiicei de a face fotografii. Tocmai intrată în casă, cu rolele în picioare, a salutat politicos, dar niciunul dintre părinţi n-a reuşit s-o convingă să intre în cadru. "V-am spus că o să refuze", ne-a reamintit tatăl, în timp ce fata se retrăgea în camera ei, pe role. Mai cooperant a fost Victoraş, care a tot pus "coarne" în poze: "Atât de neastâmpărat a ieşit feciorul meu, că-i întrece pe Tom Sawyer şi Hucleberry Finn. Singurii care-l liniştesc sunt părinţii mei şi computerul. Victor (tatăl) este atât de dominat de el, încât a trebuit să-i angajăm profesor de chitară. I se urca de-a dreptul în cap". Victoraş stăpâneşte bine instrumentul, într-o probă live, alături de tată. Zice că vrea să lucreze la Animal Planet. "Slavă Domnului, a depăşit etapa în care ne făcea de râs în faţa prietenilor, spunând că vrea să se facă gunoier!", a mai spus, cu umor, Marina. Mezinul este proaspăt înscris la cursuri de dans de societate, "pentru că maică-sa şi-l doreşte un bărbat cu lipici la dame". Tatăl şi fiul împărtăşesc o altă pasiune, şahul. Dintre performanţele notabile ale lui Victor Socaciu (tatăl) la acest sport, de menţionat sunt cele din adolescenţă, când a fost campion. Şi astăzi joacă zilnic, avându-l ca adversar pe socrul său. Din fericire, şi nu numai pentru hobby-ul devenit activitate curentă, între cele două familii este o distanţă de câteva străzi.

Rolurile se mai schimbă, între soţi, doar când guraliva Marina recurge la stratagema din melodia lui Victor "Când tu taci": "Folosesc tăcerea ca pe o armă. Cel mai bun exemplu, zilele trecute. Primisem un diagnostic nu foarte bun, de la medic. Discutasem cu Victor, el susţinând că sunt ipohondră, eu lamentându-mă de gravitatea verdictului. Am convenit să mă adresez unui specialist. Zis şi făcut. Când m-am întors acasă, fericită că acesta infirmase diagnosticul iniţial, Victor urmărea cu atenţie, la televizor, o emisiune politică. <> , i-am zis. <> . Ei, atâta mi-a trebuit! Aha, deci e mai important X decât soţia ta? Bine! N-o să afli niciodată ce mi-a spus doctorul! Degeaba a făcut balet, în jurul meu, două-trei zile, întrebând-o chiar şi pe mama mea (care primise indicaţii de la mine), n-a reuşit să afle nimic! Am <<încasat>> , ca urmare, vreo nouă cereri de iertare şi un buchet de flori!" Episodul a fost relatat, se-nţelege, tot de Marina. De cele ale casei se ocupă mai mult Victor, care a enumerat agale, ardeleneşte, sarcinile: "Cumpărăturile curente, achitarea tuturor facturilor, reparaţiile uşoare în casă, spălatul vaselor. Când este cazul, sunt responsabil cu câte un grătărel. Şi duc dimineaţa copilul la şcoală!". Artistul pregăteşte o continuare a albumului lansat în primăvara acestui an, un "best of", şi merge de fiecare dată când este convocat să cânte la acţiunile PSD, fiind şi vicepreşedinte al Comisiei de cultură.

Puteau economisi 10 ani

Marina şi Victor sunt căsătoriţi de 11 ani. Relaţia lor, lucru pesemne ştiut, s-a înfiripat odată cu debutul emisiunii "Ceaiul de la ora 5", în 1992. Interesantă ca o hieroglifă nedescifrată de destin este scurta lor întâlnire din vara lui '82, când el era celebru, iar ea, necunoscută. "Eu, studentă fiind, aveam o colaborare cu <> în calitate de crainică. Într-o zi, l-am zărit pe terasă pe celebrul Victor Socaciu. Idolul atâtor mii de femei stând la coadă, la cârnaţi, la un amărât de chioşc? Nu se poate, mi-am zis, şi m-am înfiinţat în faţa lui Socaciu: <> M-a măsurat (dar nu cum se uită un bărbat la o femeie, eram o puştoaică nevinovată, cu aer de tocilară) şi mi-a zis, sec: <> . Mi-a dat banii şi s-a retras din rând. În trei minute eram în faţa lui, întinzându-i mândră un carton împărătesc, pe care nea Costel, sponsorul echipei <> , pusese cei mai apetisanţi cârnaţi, ornaţi cu chifle proaspete şi muştar îmbietor. Nu râdeţi, pe atunci o mâncare bună era o raritate, un trofeu greu de obţinut! Iar vedetele erau puţine (şi mai puternice), prezenţa lor lângă omul obişnuit iscând o anume emoţie. Am simţit-o şi eu şi m-am bucurat că pot face un serviciu unui artist pe care-l admiram. Victor Socaciu mi-a spus <> , şi-a vârât restul în buzunar, şi dus a fost la masa colegilor lui, Şeicaru şi Hruşcă. Reîntorcându-mă în studio, m-am lăudat copios în faţa colegilor. Aşa s-a consumat primul nostru contact, de care, amintindu-ne cu umor, spunem, la unison: <> ".

Eroii din neamul lui Victor Socaciu

Victor Socaciu s-a născut şi a crescut la Braşov. Şi-a petrecut copilăria în Ardeal şi, din când în când, la bunicii din Moldova. "Bunicii mei sunt eroi de roman, vieţile lor au fost marcate de evenimente istorice. Radu Socaciu, cel din partea tatei, mi-a spus să mă port întotdeau-
na cu vecinii mai bine decât cu fraţii. I-am urmat întocmai poveţele! Caporalul Gheorghe Manolache, bunicul din partea mamei, a arborat tricolorul românesc pe parlamentul din Budapesta, iar după ce a luptat în Crimeea şi apoi în Munţii Tatra, a făcut 11 ani de detenţie politică sub comunişti, fiindcă a fost membru al Legiunii Române. Când a părăsit puşcăria din Aiud, în faţa porţilor închisorii a cântat un imn religios interzis şi abia apoi a plecat spre gară, în libertate". Despre părinţii lui îşi aminteşte - a fost copil unic - cum cântau romanţe, iar el, băiatul de cinci ani, emoţionat peste măsură, de ruşine să nu i se vadă lacrimile, se ascundea sub masă. Primul lui contact cu muzica acesta a fost! Marina are şi ea un cuvânt de spus - de fapt, mai multe (ea vorbind mai mult decât Victor, pe parcursul întrevederii):

"Tatăl meu - ardelean de fel, jurnalist, mi-a insuflat dragostea pentru această meserie… N-a reuşit să mă facă să gândesc mai mult înainte de a deschide gura - dovadă frecventele gafe pe care, şi acum, mi le sancţionează! De la mama - profesoară severă, dar sentimentală - mi-aş fi dorit să moştenesc total înclinaţia către ordine şi curăţenie, dar m-am oprit pe la 70%!", îşi face ea o analiză critică!

Pe fratele mai mic cu 10 ani a exersat de mică aptitudinile materne: "La doi ani, Sergiu ştia să vorbească perfect, să silabisească din cărţi, să se îmbrace singur, să mănânce alături de cei mari. Mă amuz, reamintindu-i lui Sergiu (care este, de curând, tată) că eu l-am învăţat să facă pipi <> , concediind oliţa mai devreme decât scrie în cărţile de puericultură!"

Slavă Domnului, a depăşit etapa în care ne făcea de râs în faţa prietenilor, spunând că vrea să se facă gunoier!
Marina Almăşan, despre Victoraş

Fac cumpărături, achit facturile, mai repar prin casă, spăl vasele, duc copilul la şcoală şi sunt responsabil cu câte un grătărel
Victor Socaciu

"Ceasul iubirii", dar de Crăciun

Poetul Lucian Avramescu, colaborator la "Ceaiul de la ora 5", i-a propus realizatoarei, ca imn, melodia "La un ceai", interpretată de Victor Socaciu. Solistul a venit la prima emisiune, în 1992, dar a rămas "lipit" de ea şi pe parcursul ediţiilor următoare! "Îi ştiam piesele, însă ulterior, după a doua întâlnire în oraş, m-am amorezat de una: <> , pe care Victor mi-o dedică, de atunci, în spectacole. Iar eu mă tot întreb, de atâţia ani, oare cui i-a fost adresată, de fapt? Victor, mucalit şi diplomat, îmi spune: <> ". Ceasul iubirii chiar există, în forma lui materială: la primul Crăciun petrecut împreună, Victor i l-a oferit discret, ambalat într-o cutiuţă elegantă. Şi astăzi, ceasul stă pe o etajeră din living şi tot "ticăie" de vreo 14 ani. "Echipa, adică cei 10 care ne ocupam de emisiune, formam o familie şi la muncă, şi la distracţie. Cupidon şi-a aruncat, până la urmă, săgeata, în decorul studioului! "Aici au început complicaţiile. Fiecare din noi era angajat în câte o relaţie - eu mai aveam şi un copil în vârstă de şase ani. Dacă lucrurile au avut această evoluţie (noi nefiind nişte uşuratici), însemna că acasă la fiecare existau nişte probleme. Într-o lume plină de prejudecăţi şi răutăţi, am avut curajul să facem ordine în vieţile noastre. A iubi pe ascuns şi a ne întoarce la casele noastre ni se părea o promiscuitate! Divorţul a fost rapid şi civilizat şi am intrat în legalitate, cu sufletul plin de speranţe!" Victor are o melodie superbă, "Iubire fără acte", despre doi tineri care se iubesc pătimaş, fără acte, într-o mansardă, sfidând vecinii care-i acuză de imoralitate! "În odaia noastră mică/ Din mansarda cenuşie/ Ne iubeam în libertate/ Fără act la primărie/ Până ne-au băgat sub uşă/ O scrisoare ordinară/ Iscalită demagogic/ <> ". "Noi, iată, ne iubeam cu acte în regulă, dar tot într-un fel de <> , sub forma unui modest apartament de bloc, pe 1 Mai, undeva, sub cer, la etajul 8! Ţin minte că, în primul an, îmi era frică să privesc pe fereastră! (eu am locuit toată viaţa la etaje inferioare). Interesant este că, până să mobilizăm banii de mobile, am locuit în acest locşor, având ca unice dotări un aragaz şi-un pat pliant, care se rupea tot timpul, chiar şi fără să-l solicităm din cale-afară!", rememorează Marina.