Euroscepticismul austriac, o formă fără fond

Austriecii au profitat din plin de intrarea lor în UE şi de extindere, care i-a plasat din nou în centrul Europei

După succesul repurtat în Austria de cele două partide ale dreptei radicale, care au făcut scor egal (29 %) cu social-democraţii la legislativele din 28 septembrie, o întrebare se impune de la sine: de ce? Austriecii nu au fost încă atinşi de criză. Ba, dimpotrivă. Creşterea economică e puternică, şomajul - nesemnificativ, iar nivelul de viaţă - dintre cele mai ridicate. Şi, orice ar spune sau ar gândi acum majoritatea austriecilor, au profitat din plin de intrarea lor în Uniunea Europeană în 1995, ca şi de extindere, proces care i-a plasat din nou în centrul Europei.

Cu toate acestea, nemulţumirea e generală, aşa cum o dovedeşte rezultatul obţinut de cele două partide populiste de dreapta. FPÖ, care nu are nimic liberal cu excepţia etichetei, este condus de un fost simpatizant al neonazismului, Hans-Christian Strache. În urma unor animozităţi de ordin personal,  Jörg Haider a provocat sciziunea partidului, dar şi-a făcut propria formaţiune, Alianţa pentru viitorul Austriei (BZÖ), obţinând peste 10 % din sufragii. Acum, ambii sunt gata de reconciliere, pentru a participa la guvernare. La fel ca în 2000, când cancelarul conservator Wolfgang Schüssel s-a aliat cu partidul lui Haider, sub pretextul de a-l anihila.

Soluţia alternativă ar fi refacerea marii coaliţii între social-democrati (SPÖ) şi conservatori (ÖVP), din păcate după acelaşi model care a eşuat, provocând alegeri anticipate. Formula aceasta are, pe de o parte, avantajul de a ţine la distanţă extremele, dar şi inconvenientul de a le întări în rolul lor de receptacol al tuturor frustrărilor. În privinţa Europei, a imigranţilor, a sistemului, a amestecului între politică şi afaceri etc.

Populiştii au reuşit deja să impună temele enumerate. În tentativa de a stăvili căderea partidului său, noul şef al social-democraţilor şi, probabil, viitorul cancelar, Werner Faymann, nu a ezitat să-şi adjudece aceste teme dragi euroscepticilor. Până de curând, cele două mari partide, SPÖ şi ÖVP, care îşi împart, de regulă, puterea în Austria, fuseseră de acord în privinţa opţiunii europene. Nu e exclus, însă, să se repună de acord. 

Asta şi deoarece austriecii au faţă de cele două mari partide, o atitudine paradoxală. Pe de o parte le tratează cu o mare doză de neîncredere, dovadă votul masiv acordat extremei dreapta. Iar pe de alta, îndrăgesc marile coaliţii politice, în opinia lor garantul acelei legendare stabilităţi, care a fost până acum “marca” ţării.

“Le Monde”, 02 10 2008