Este doar un preşedinte. Nu Mesia

Un om politic negativ poate aduce iadul pe pământ, dar niciun om politic pozitiv nu ne poate duce direct în rai

„Lumea s-a schimbat” (prima pagină din “La Repubblica”), “O nouă lume” (“Il Manifesto”), “A căzut Zidul Berlinului” (“Liberazione”). Iată câteva dintre titlurile care au apărut în ziarele noastre după ce America a votat. Alte reacţii după victoria lui Obama: “Acum sunt sigur că vom asista la reîntoarcerea civilizaţiei” şi “Vom asista la o epocă de deschidere, de iluminism şi de creativitate” (Michael Moore, regizor) sau “E un moment istoric, lumea se schimbă” (Patrick McGrath, scriitor). Sunt printre cei care au primit cu mare satisfacţie victoria lui Obama şi împărtăşesc până la ultimul cuvânt ceea ce a spus John McCain: “Acestea sunt alegeri istorice şi recunosc semnificaţia lor specială pentru afro-americani şi pentru mândria pe care o încearcă în această seară”. Cred că Obama va fi un preşedinte bun şi am încercat o sinceră emoţie când am văzut atât de mulţi tineri plângând de bucurie. M-am gândit la tinerii afro-americani şi la câte generaţii de sacrificiu stau în spatele acelor lacrimi. Pe scurt, trăiască Obama, trăiască primul preşedinte negru!

Dar un anumit entuziasm infantil mă face să surâd, încrederea oarbă în puterea politică, încrederea într-un preşedinte care va rezolva toate problemele lumii. Ieri am aflat că magnificul discurs ţinut de Obama în seara victoriei a fost scris de un membru al staff-ului său, un tânăr de 27 de ani. Pe scurt, discursul nu i-a aparţinut. Constatarea aceasta ar trebui să ne inducă un realism mai accentuat, să luăm politica drept ceea ce este şi nu ce ar putea să fie. Politica este importantă, necesară, dar relativă: serveşte pentru gestionarea unor situaţii care oricum trec, serveşte pentru a pune într-o lumină temporară oameni care oricum sunt imperfecţi. Un om politic negativ poate aduce iadul pe pământ, dar niciun om politic pozitiv nu ne poate duce direct în rai. Ce vor spune entuziaştii după ce Obama va lua prima decizie prozaică prin pragmatism? Să nu uităm, politica înseamnă în primul rând pragmatism. Şi ce vor zice entuziaştii când Obama va reconfirma baza NATO de la Vicenza?

Divinizarea politicii (şi, prin extensie, a celor care îi fac jocurile) este una dintre marile mistificări ale epocii moderne. Repet: trăiască Obama. Sfârşitul discriminării este, într-adevăr, un semn al speranţei. Dar cât este de patetic entuziasmul celui ce îşi imaginează drumul politicii ca pe un parcurs mai mult sau mai puţin lin către un nou Eden. Până acum, politica nu i-a dăruit nimănui bucuria de a trăi.