Eric Braeden la Bucureşti: "Nu distrugeţi acest oraş!"

Joacă de 28 de ani în serialul "Tânăr şi neliniştit, difuzat de luni până vineri de Pro TV, la ora 16.00. Eric Braeden, alias Victor Newman a venit în România, o ţară pe care a declarat

Joacă de 28 de ani în serialul "Tânăr şi neliniştit, difuzat de luni până vineri de Pro TV, la ora 16.00. Eric Braeden, alias Victor Newman a venit în România, o ţară pe care a declarat că doreşte să o viziteze pentru a vedea cum s-a dezvoltat după Revoluţie.

Mare meloman, Eric Braeden ascultă orice, de la muzică clasică la pop, şi are o mare pasiune pentru cea ţigănească, pe care dansează cu plăcere.

Cea mai mare slăbiciune a actorului este ciocolata, iar sportul ocupă o zonă foarte importantă în viaţa sa. Deşi are un aspect dur, Braeden s-a dovedit extrem de vesel şi a vorbit cu plăcere despre pasiunile sale: filosofia, politica şi istoria.

- Ieşiţi cu colegii din serial?

- Nu, în general nu. Atunci când lucrezi toată ziua, fără încetare, cu cineva nu mai ai timp şi de ieşit împreună. Când termin filmările vreau să mă duc acasă, să stau cu familia, cu prietenii, nu tot cu colegii.

- Soţia este geloasă?

- Dacă sunt sincer, trebuie să răspund că da. Dar a învăţat că o scenă bună, credibilă, trebuie făcută bine. S-a obişnuit deja, ar face bine să se fi obişnuit deja, altfel nu am mai fi putut să fim împreună (râde).

- Este adevărat că intenţionaţi să părăsiţi serialul?

- Nu se ştie niciodată! (râde) Problema plecării mele din serial se pune de fiecare dată când se renegociază contractul. Dar nu, nu intenţionez să părăsesc "Tânăr şi neliniştit".

- Cum vă simţiţi să interpretaţi de 28 de ani acelaşi personaj?

- Sunt recunoscător, este un rol, un personaj foarte complex. Îmi permite să interpretez emoţii atât de diferite, pe care alte personaje nu ţi le permit.

- Dacă aţi fi telespectator, v-aţi uita la toate episoadele?

- N-am fost niciodată interesat de ficţiune, aşa că nu mă pot uita la serial şi în nici un caz la toate episoadele. Nu sunt un spectator bun. Eu prefer să mă uit la programe istorice.

- Cât timp lucraţi pe săptămână?

- Filmăm între trei şi cinci zile pe săptămână şi chiar şi câte 12 ore pe zi. Totul devine un automatism în ritmul acesta, pentru că se filmează mult şi repede, ceea ce nu mai este greu pentru mine. Am filmat odată Shakespeare, acela mi s-a părut cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. La el nimic nu este automat, nimic nu merge repede.

- Ţinând cont de faptul că petreceţi atât de mult cu colegii, aţi putea spune că îi consideraţi o familie?

- Să vă spun ceva. Să-i consideri pe colegii de la serviciu o familie, oricât de mult timp ai petrece cu ei, este o tâmpenie. Sunt prieten mult mai bun cu actori alături de care am lucrat cu mulţi ani în urmă. Când filmăm pentru "Tânăr şi neliniştit" nici măcar nu avem timp să vorbim uneori, tocmai pentru că totul merge foarte repede.

- Ce vă doreaţi să faceţi când eraţi tânăr?

- În anii '60 vroiam să apar în filme filosofice, istorice, lucruri importante. Când am început să joc în serial nu mi-a plăcut deloc. Dar la prima întâlnire cu publicul pe care am avut-o alături de colegii din serial au venit să ne vadă 50.000 de oameni.

Atunci mi-am dat seama că meseria mea este de a distra oamenii, aceasta este responsabilitatea mea. Şi trebuie să recunosc că atunci când merg undeva, când mă plimb şi observ cum oamenii îmi zâmbesc şi mă salută şi sunt fericiţi doar că m-au zărit, este un sentiment foarte plăcut pentru mine.

- Aţi apucat să vizitaţi ceva de când aţi ajuns în România?

- M-am plimbat destul de mult şi trebuie să vă spun ceva. România mai are nevoie de cel puţin încă o generaţie ca oraşul acesta, ca istoria voastră să se refacă. Nu dărâmaţi oraşul, nu mai construiţi porcării moderne! Bucureştiul este bazat pe arhitectură veche şi acum parcă se distruge. Aici este vorba despre o furie socială şi trebuie să vă luptaţi să vă salvaţi.

- Ce v-a surprins la Bucureşti?

- Că este foarte aglomerat şi are un trafic infernal. Când am zburat peste România am observat că există foarte multe zone agricole, foarte multe locuri nepopulate.

Am mai observat ceva: românii mai în vârstă au tendinţa să se ferească, nu se simt în siguranţă, ca pe vremea comuniştilor. În Germania, unde am crescut eu, vedeam acelaşi lucru. Cum spuneam, mai este nevoie de cel puţin încă o generaţie ca să vă reveniţi, însă mergeţi pe o cale foarte bună. M-a surprins cât de mulţi ştiu engleză, franceză.

- Cum au fost primii ani de actorie pentru dumnea-voastră?

- Sunt actor din 1962. Eu am avut noroc, am devenit un actor cunoscut foarte repede şi am avut bucuria de a juca alături de Marlon Brando sau Bette Davis. Dar eu, fiind german, m-am lovit de această problemă. La vremea respectivă niciun actor german nu dorea să joace un rol de nazist, dar eu eram interesat. Şi în plus, nemţii erau priviţi cu un anumit scepticism. Când s-a aflat că eram neamţ, mi s-a spus să-mi schimb numele şi, deşi nu am dorit, a trebuit
s-o fac.

Mini CV

- Eric Braeden s-a născut în oraşul Bredenbek din Germania în 1941.
- A emigrat în Statele Unite ale Americii în 1959 şi a urmat cursurile facultăţii din Montana.
- Este căsătorit cu Dale Gudegast.
- A mai jucat în filme precum "Colossus", "Titanic" sau "Gunsmoke".