Elita cubaneză şi-a inventat "micul glasnost"

Contestatarii regimului de la Havana pun în discuţie revoluţia. Deocamdată, pe internet Artiştii şi intelectualii cubanezi numesc dezbaterea pe net "micul glasnost" sau "micul război pe

Contestatarii regimului de la Havana pun în discuţie revoluţia. Deocamdată, pe internet

Artiştii şi intelectualii cubanezi numesc dezbaterea pe net "micul glasnost" sau "micul război pe mail". Chiar dacă se păstrează în mediul virtual, dezbaterea ar putea marca începutul unei revolte.

Limitat aşa cum e, spaţiul virtual cubanez găzduieşte, de la începutul lui ianuarie, o avalanşă de mesaje contestatare, adresate unei părţi a elitei ţării. Printre rânduri sau deschis uneori, e pusă în discuţie revoluţia din 1959.

Deceniul negru

Afacerea a început la 7 ianuarie, odată cu difuzarea, pe canalul tv Cubavisión, a unui reportaj închinat lui Luis Pavón. Numele sinistrului personaj, care a funcţionat ca şef al Consiliului Culturii între anii '60 şi '70, e legat de cea mai sumbră perioadă a cenzurii şi represiunii lumii artistice. Perioada s-a păstrat în amintirea comună drept "deceniul negru". Atunci a fost arestat, supus unui proces de tip stalinist şi obligat să-şi denunţe soţia şi prietenii unul dintre cei mai mari poeţi cubanezi, Heberto Padilla. Pavón a fost asupritorul artiştilor, "cel care-i aducea în faţa tribunalelor sau îi împingea la exil", cel "care a cenzurat până şi reprezentaţiile din teatrele de păpuşi", scrie pe net dramaturgul Antón Aruffat, el însuşi interzis timp de 14 ani.

Azi, presiunea asupra oamenilor de cultură, a intelectualilor, în general, a mai scăzut. Deşi supravegheată, elita se bucură de mai multă libertate. De aceea, reportajul închinat lui Pavón a provocat temeri în privinţa intenţiilor lui Raúl Castro şi ale echipei sale. Oamenii se tem că, profitând de boala lui Fidel, fratele său, mult mai radical, îşi doreşte o întoarcere în anii '70. Altfel, de ce ar fi scos de la naftalină materialul dedicat sinistrului personaj, se întreabă oamenii. "Sper că nu e un semn de întoarcere la stalinism şi la vânătoarea de vrăjitoare", scrie pe net, de pildă, poetul Sigfredo Ariel. Ministrul culturii, destinatarul celor mai multe mailuri de protest, şi-a cerut scuze, spunând că difuzarea reportajului a fost o eroare.

"La ce a servit revoluţia?"

Din mail în mail, dezbaterea electronică a depăşit rapid controversa Pavón, extinzându-se asupra unor teme ca libertatea de expresie, de conştiinţă, responsabilitatea politicienilor în limitarea rolului critic al intelectualilor... Iar de aici, până la primul mesaj de tipul "Dar dacă revoluţia, din punct de vedere economic, a însemnat un dezastru?", n-a mai fost decât un pas. Urmat de întrebarea logică: "Dacă e aşa, la ce a mai fost bună revoluţia?". Cei care urmăresc evoluţiile politice din Cuba avansează două ipoteze de lucru. Fie Raul Castro urmăreşte, într-adevăr, o întoarcere în trecut, cu urmăriri şi persecuţii politice, fie lasă dinadins liberă dezbaterea electronică, pentru a demonstra contrariul. Pe vremea lui Fidel, aceasta nu ar fi durat nici cinci minute.