Doua ore de iluzii in bezna unui cinematograf

Decenii la rand, l-am vazut pe marile ecrane in roluri de forta, interpretand personaje istorice (de obicei negative), oameni de arme neinduplecati. Unul dintre cei mai iubiti "rai" ai

Decenii la rand, l-am vazut pe marile ecrane in roluri de forta, interpretand personaje istorice (de obicei negative), oameni de arme neinduplecati. Unul dintre cei mai iubiti "rai" ai cinematografului a fost si ramane Colea Rautu. Sa-i urmaresti jocul a fost intotdeauna impresionant. Dar o emotie cu totul aparte iti trezea acest om, ajuns astazi la 90 de ani, vazandu-l luni seara, pe scena Operei Nationale din Bucuresti, cu ochii in lacrimi. Printre suspine, s-au auzit cateva cuvinte induiosatoare: "E prima data cand mi se intampla sa se ridice lumea in picioare, sa ma aplaude". Actorii de teatru sunt obisnuiti cu acest gen de recunostinta a spectatorilor. Oamenii de film nu se intalnesc prea des cu astfel de gesturi. Tocmai de aceea, "Premiile de excelenta ale cinematografiei romane", ceremonie organizata de Consiliul National al Cinematografiei, inseamna nu doar recompense in bani, ci, mai ales, un gest de respect si admiratie. Efectul, o "colectie" de sentimente amestecate, de bucurie si nostalgie, de speranta si tristete. Tristetii i-a apartinut prima parte a serii, in care au fost evocati, in cuvinte si imagini, marii cineasti disparuti. Sala Operei (poate ceva mai goala decat ar fi meritat evenimentul) i-a aplaudat pe Jean Georgescu, Toma Caragiu, Mircea Veroiu, George Constantin, Victor Iliu, Gina Patrichi, Alexandru Tatos, Silvia Popovici, Ion Popescu-Gopo, Gheorghe Cozorici, Ion Baiesu, Eugen Barbu, Octavian Cotescu, Gheorghe Vitanidis, Titus Popovici, Amza Pellea, alti si alti profesionisti ai celei mai tinerei arte, care acum "ne privesc dintre stele". Acest "Oscar romanesc", cum l-a numit prezentatorul sau, Florin Piersic, a adunat laolalta generatii diferite, orientari diferite, genuri cat se poate de diferite de artisti, care, pentru o seara, au trait aceeasi poveste frumoasa. Cei care, asa cum declara Mircea Diaconu, dau publicului "doua ore de iluzii in bezna unui cinematograf", au avut iluzia ca fac parte din acelasi film. Un film romanesc care va renaste. "O adunare complexa, contradictorie, dar unanima" - definitia lui Geo Saizescu - care isi doreste o renastere culturala. O inviere (spiritul Pastelui a ramas intact, artistii salutau spectatorii cu "Hristos a inviat!") a ceea ce inseamna totul pentru acesti oameni minunati. Chiar daca s-au reintalnit intr-un moment fast al vietii, unii dintre cei prezenti n-au putut lasa deoparte tristetile: "Sa stii ca au trecut 11 ani fara sa mai faci film pentru copii e teribil" (Elisabeta Bostan); "Sa-i convingem pe tineri sa ramana acasa. Altminteri incredintam viitorul acestei tari idiotilor din finalul ultimului meu film" (Lucian Pintilie); altii, mai optimisti, au privit numai inainte: "Reintoarcerea filmului este un cadou pe care poporul roman il merita" (Iurie Darie). Chiar daca, dupa cum a observat amar Victor Rebengiuc, "salariile, pensiile noastre sunt comice", artistii au avut, in parte, nobletea sa-si doneze premiul. Victor Rebengiuc si Ion Caramitru, pentru proiectul "Artistii pentru artisti", Lucian Pintilie - pentru un tanar cineast. "Ne-am intalnit cu trecutul, avem incredere in viitor", declara Sergiu Nicolaescu, sustinut si de realitatea prezentului: in Romania se lucreaza in acest moment la peste 20 de filme. Cu fast si distinctie, "Premiile de excelenta ale cinematografiei romane" i-au sarbatorit pe maestri. Liviu Ciulei, Mircea Muresan, Stefan Iordache, Radu Gabrea, Draga Olteanu-Matei, Gheorghe Dinica, Marga Barbu, Dan Pita, Malvina Ursianu, Marin Moraru, Irina Petrescu, Andrei Blaier, Mircea Albulescu si alti colegi din generatiile de aur ale filmului au primit omagiul breslei. "Noi, oamenii de arta, nu murim niciodata", spunea Mircea Albulescu. Pentru ca, argumenta un coleg, filmul este viu si etern.