"Discuţiile în contradictoriu - cine nu le are? - mai degrabă consolidează relaţia"

Demisia lui Claudiu şi a Adrianei Săftoiu au suscitat un asemenea interes mediatic încât şi acum, la trei săptămâni de la consumarea actului final - plecarea Adrianei de la Cotroceni -

Demisia lui Claudiu şi a Adrianei Săftoiu au suscitat un asemenea interes mediatic încât şi acum, la trei săptămâni de la consumarea actului final - plecarea Adrianei de la Cotroceni - subiectul este încă fierbinte. Şi am avut confirmarea, în timpul realizării acestui material, că niciodată, în cariera ei de fostă jurnalistă, Adriana Săftoiu nu şi-a imaginat că va atrage atenţia colegilor de breaslă mai mult decât puterea Cotrocenilor. "Sună flatant, dar o demisie este doar o demisie şi atât". Soţii Săftoiu s-au retras, momentan, la propriu, "în familie", trăind din plin fiecare clipă alături de băieţelul lor, Filip.

Din start, Adriana şi-a asumat poziţia de purtător de cuvânt al familiei. "Claudiu mi-a zis: Ok, te lăsăm pe tine să vorbeşti în numele nostru". Cu această frază, fostul consilier al preşedintelui Băsescu - pentru jurnalişti, simplu, Adriana - a făcut introducerea la discuţia care s-a întins timp de o oră şi jumătate. La o terasă, cu un espresso în faţă, undeva în zona Dorobanţi. "Aici mi-am făcut câteva interviuri pentru carte", a făcut referire la "culegerea" ei de interviuri, "Vocile puterii". Care este următorul pas, ce va face în viitorul imediat? Se-nţelege că nu va sta mult timp acasă. "Faptul că nu am încă un răspuns poate lăsa impresia <> , vrea să creeze emoţie, nu spune ce planuri are. De fapt, nu sunt încă decisă. Nu vreau să mă grăbesc, vreau să iau decizia corectă. Oamenii mă caută, îmi fac propuneri. Am făcut o <<şcoală>> destul de severă, şi nu vreau s-o abandonez. Mă voi orienta, cel mai probabil, spre consultanţă politică. Nu este cazul să vorbesc despre ce va face Claudiu".

"Funcţiile sunt trecătoare, contează relaţiile cu oamenii"

"Eu cred că greşelile pe care le faci faţă de familie nici măcar Dumnezeu nu ţi le iartă. Sunt împreună cu Claudiu din "91 şi ne-am căsătorit în 1992. Şi chiar dacă au existat discuţii în contradictoriu - cine nu le are? - am realizat că toate aceste discuţii, dacă ştii cum să le tratezi, mai degrabă consolidează cuplul decât îl sfărâmă. În familie e nevoie de multă îngăduinţă şi important e să nu se piardă respectul reciproc. Nu cred că într-o relaţie de-o viaţă cineva are dreptul să-şi aroge rolul de şef. Dacă dragostea nu este dublată de respect, legătura se rupe, inevitabil. Şi eu, şi Claudiu am învăţat treptat aceste valori. Şi pe Filip îl învăţ la fel. Chiar dacă familiile noastre sunt destul de departe, îi povestesc despre străbunicii lui de la Dej, despre ce făceam eu când eram copil. A avut norocul să o cunoască şi pe bunica lui Claudiu, un pilon de bază în unitatea familiei. Copilul ştie o mulţime de poveşti despre noi, despre fratele şi sora mea sau verişorii lui, chiar dacă nu reuşim foarte des să ne întâlnim cu toţi. Mama mea vine dintr-o familie de opt fraţi şi îmi amintesc că la Dej erau, în vacanţă, cel puţin cinci nepoţi din cei 17 câţi suntem. De Crăciun şi de Paşte era lege, veneau toţii... Niciodată n-am uitat că slujba mea, oricât de importantă ar părea în ochii unora, este doar o funcţie. Cu sau fără ea sunt un simplu muritor. Doar în familie poţi să ceri, când ţi-e sete, un pahar cu apă. Funcţiile sunt trecătoare, contează relaţiile pe care le stabileşti cu oamenii."

Demisie din motive foarte personale

"Responsabilitatea imensă pe care o presupune funcţia pe care am deţinut-o, cu toate implicaţiile - presiunea psihică, implicarea emoţională - obosesc. Am demisionat şi atât. Detaliile mă privesc doar pe mine. S-a încercat punerea plecării mele pe ideea că preşedintele este dificil, că nu poate face echipă cu nimeni. Dar oricât aş spune că preşedintele este un om de echipă, îmi dau seama că doar viitorul îi va convinge pe oameni că aşa este. Am mai spus asta: pentru mine <> nu are o conotaţie negativă. Continui să cred că Traian Băsescu este unul din cei mai puternici politicieni pe care îi are România în ultimii 20 de ani. Are toate calităţile să facă ceea ce spune şi n-am niciun motiv să mă îndoiesc de asta". Ultima întrebare legată de politic îl vizează tot pe preşedintele Băsescu. "Te-a căutat, aţi mai vorbit, după ce ai demisionat?". "Nu. M-a sunat Valeriu (Ţurcanu) şi mi-a spus că preşedintele l-a pus să ia legătura cu mine să-i predau atribuţiile".

Casa Săftoiu de lângă calea ferată

Ca orice funcţionari din umbra puterii, şi familia Săftoiu a fost suspectată că a ajuns pe "scurtătură" să locuiască la vilă. Adriana contrazice: "Când ne-am căsătorit, exista o lege prin care primeai o locuinţă socială dacă îndeplineai nişte condiţii. Ne-am depus dosarul şi am primit repartiţie de la primarul Viorel Lis. Ne-am mutat la două camere, iar la începutul anului 2001 s-a născut Fillip. După lege, aveai voie să cumperi după cinci ani locuinţa respectivă. Am făcut un împrumut la bancă - Fillip avea deja doi ani, casa era plină de jucăriile lui - şi cu banii luaţi pe apartament ne-am mutat la trei camere, în zona C.A. Rosetti. Apartamentul era foarte frumos, cu arhitectură veche, am avut oarecare reţineri când l-am dat. Apoi ne-am dorit o casă la curte şi Claudiu a început să caute, printr-o agenţie imobiliară, şi a găsit o casă "la roşu". Am mai făcut un împrumut la bancă şi aşa ne-am mutat, anul trecut, undeva lângă Otopeni. Am evoluat pas cu pas. Casa noastră este undeva aproape de calea ferată, nu în zona de fiţe. Până la urmă, la nivelul mentalului colectiv, suntem tributari unor prejudecăţi, cum ar fi că majoritatea celor care au o funcţie publică ajung extrem de înstăriţi într-un timp foarte scurt. Casa sau mult discutabilul teren de la Soveja s-au înscris în această mentalitate. Asta e. Plăteşti tribut funcţiei. Altfel, eu aş întreba: e o ruşine că la 40 de ani îţi permiţi să-ţi faci o casă?"

E o ruşine că la 40 de ani îţi permiţi să-ţi faci o casă?
Adriana Săftoiu

Demisiile soţilor Săftoiu, la două săptămâni distanţă

Adriana Săftoiu a fost consilier prezidenţial în cadrul Departamentului de Comunicare Publică până pe data de 1 aprilie, când şi-a prezentat demisia. Cu două săptămâni înainte, pe 19 martie, soţul ei, Claudiu Săftoiu, demisionase din funcţia de director SIE, ca urmare a unui scandal mediatic rezultat din dezvăluirile acestuia în faţa Comisiei Voiculescu. Anterior, Claudiu Săftoiu a fost consilier prezidenţial pe probleme de politică internă. Demisia Adrianei a dat frâu liber speculaţiilor privind "caracterul dificil al preşedintelui Băsescu", alimentate de faptul că a fost alături de preşedinte nu mai puţin de şapte ani.

De unde vine porecla "Pufuleţ"

De fapt este Pufulete, nu Pufuleţ. Eu şi Claudiu ne jucam seara cu Filip "de-a rimele". La un moment dat nu am vrut să mă mai joc şi atunci Filip a făcut o glumă care rima cu Pufulete. După care - asta se întâmpla prin 2004 - într-o zi, a venit cu mine în sediul PD din Modrogan şi m-a strigat "Pufulete". Era şi preşedintele acolo, care a auzit şi s-a amuzat… Nimeni nu a mai folosit acest apelativ după aceea, dar din momentul în care, pe scenă, după câştigarea alegerilor, preşedintele a folosit "Pufulete", deşi ulterior nu l-a mai folosit, presa l-a preluat ca şi cum mi s-ar fi adresat în mod obişnuit aşa.

Despre nuntă şi prinţul Filip

"Eu vin din zona Ardealului, unde noţiunea de ciorbă nu există - ci doar supa. Claudiu e din zona Buzăului, unde borşul e baza. Când m-am căsătorit, aveam această problemă: nu reuşeam să fac din supă borş, s-o potrivesc ca să nu fie nici sărată, nici acră. Şi eu, şi Claudiu preferăm bucătăria tradiţională. Gătesc tot ce vrei - de la sărmăluţe, până la gustoasele paprika pe care mi le făceau bunica şi mama, în copilărie, sau cartofii cu boia şi ceapă verde. Recunosc, nu reuşesc s-o egalez, în bucătărie, pe mama! Am încercat să nu iau funcţia drept motiv pentru a nu găti. Nu am spus niciodată: <> . N-am confundat rolurile. Mi s-a părut mai important rolul de mamă şi soţie, decât funcţia".

Petrecere de nuntă în cămin

"Şi eu, şi Claudiu suntem din provincie. Când ne-am hotărât să rămânem în Bucureşti, după terminarea facultăţii, n-am cerut ajutor la părinţi, n-am făcut presiuni <> . Ne-am asumat Capitala, în consecinţă, ne-am asumat şi cheltuielile. Şi acum cred că Dumnezeu le aşază etapă cu etapă. Noi ne-am căsătorit în '92. Ne-am anunţat părinţii şi, pentru că n-am putut să suportăm singuri cheltuielile de nuntă, le-am spus că facem doar cununia civilă. După care am făcut un chef memorabil în Grozăveşti, care a început cu o partidă de trei ore de tarnib - un joc de cărţi foarte la modă în perioada respectivă. De fapt, obiceiul era cam aşa: se juca tarnib şi se discuta politică. În "93, când am terminat facultatea, am părăsit căminul şi ne-am mutat în gazdă. Eu dădeam multe meditaţii - la română, spaniolă, gramatică - asta era principala noastră sursă de venit. Când Claudiu s-a angajat la Pro Fm, lua un salariu care bătea toate meditaţiile mele, care nu erau deloc puţine! Mutându-ne în gazdă, am realizat că nu ne vor mai ajunge banii care până atunci erau suficienţi pentru chirie, cărţi, bere şi Coca-Cola. Studenţia se dusese, începeau grijile… Într-o zi, o prietenă mi-a zis că a văzut un anunţ cum că agenţia de presă Rompres angajează absolvenţi de litere. Nici nu ştiam cu ce se mănâncă, dar am zis: <> O să lucrez trei luni până în septembrie când se dau examenele pentru posturile de profesori. Şi am tot rămas în presă. Vreo cinci ani! Am stat în gazdă cu Claudiu până în 1998, în Militari, adică tot cinci ani".

Filip, nume de prinţ

Eu am terminat Spaniola (Facultatea de Litere, n.r.). Înainte de a fi căsătorită cu Claudiu, nu ştiam ce mi-a rezervat bunul Dumnezeu şi atunci mi-am spus: când voi avea copii, dacă va fi băiat, îi voi spune Filip Ioan. La vârsta de 20-21 de ani, mai toate fetele sunt îndrăgostite de un prinţ. Eu, studentă la Spaniolă, eram îndrăgostită de prinţul Juan Filip. Şi am decis că pe băiatul meu îl va chema, Ioan Filip, că va fi în zodia Capricornului, că naşa lui va fi o colegă de facultate. Aşa s-a întâmplat - naşa lui este Adriana Muraru (prezentatoarea TVR) care mi-a fost colegă de facultate şi a rămas cea mai bună prietenă a mea."

Poveşti şi ordine în dulapuri

Ce a făcut în cele două săptămâni de "libertate", înainte de Paşte? Răspuns previzibil: "Am tăiat iarba în curte, am făcut ordine în dulapuri, am reuşit să fac ceea ce se cheamă curăţenia de primăvară, am reuşit să dăm gata Vrăjitorul din Oz. Lucruri pe care le făceam în trei luni, acum le-am făcut în două săptămâni. Lui Filip i se întâmplă cel mai frumos lucru de pe lume: mama şi tata au timp să stea cu el. Am avut timp de poveşti, să ne jucăm, să mergem la tenis". Filip merge la o grădiniţă de stat situată pe lângă Grădina Icoanei. Cu doi părinţi ocupaţi i-a fost greu să înţeleagă, la cei şase ani ai lui, de ce pe el îl lua bona de la grădiniţă: "Uşor nu ne-a fost nici nouă. Aş fi putut să-l duc la bunici, la Timişoara, dar nu era o formă de a rezolva situaţia.Pentru el, cele o oră-două, seara, petrecute împreună însemnau foarte mult".

Nu am spus niciodată: "N-am timp să gătesc"
Adriana Săftoiu