Dilema săptămânii: Ce alegem: carte sau film?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-o lume din ce în ce mai grăbită, vraja din spatele hârtiei imprimate cu cerneală pare să conteze mai puţin. Se pot înlocui însă cuvintele cu imaginile care te lasă fără cuvinte? Când a apărut filmul, s-a prezis moartea literaturii, iar internetul a prevestit sfârşitul amândurora. Există însă un învingător al acestui câmp de luptă?

La începutul secolului trecut, cele şase arte care i-au însoţit pe oameni de când calendarul ar fi fost prea scurt să existe priveau amuzate şi cu detaşare spre o nou-născută invenţie. O imagine în mişcare care nu promitea mai mult decât orice altă formă de divertisment. Literatura, perfecţionată încă de atunci, când anii se numărau descrescător, stătea încă neclintită în faţa eroilor proiectaţi pe perete.

Citiţi şi:

Întrebarea săptămânii: Bisericile, alimentate de la buget sau autofinanţate?

Dilema săptămânii: Guvern politic sau  guvern de tehnocraţi?

Treptat, lumea tot mai grăbită şi mai însetată de naraţiunea semipreparată cu fotografii începe să valorifice din ce în ce mai mult filmul, iar exerciţiul neobosit al regizorilor de a se perfecţiona îi creează acestuia un nou statut: cea de-a şaptea artă, acolo unde tehnologia se întâlneşte cu sentimentele. Mecanismele sunt simple: povestea trebuie să se spună singură, iar spectatorul să rămână la fel de mut ca atunci când închide ultima copertă a unei cărţi. Aşa începe, romanţat, concubinajul dintre literatură şi cinematografie, iar odiseea pe care trebuie să o parcurgă o poveste bună pentru a deveni scenariu devine din ce în ce mai frumoasă.

Astăzi însă separarea nu mai este făcută atât de abrupt şi cu fermitatea secolului trecut, iar filmul şi cartea trăiesc într-o altă armonie. Scriitorii nu se sfiesc să-şi ofere creaţiile memoriei peliculei, iar regizorii nu contenesc să trasforme coperte colorate în imagini vii. Există însă, departe de aceste concesii pentru artă, un război pentru supremaţia creaţiei între cele două tipuri de artişti? Fiecare îşi justifică efortul apelând la tulburarea pe care o creează în interiorul „consumatorului" de artă.

Filmul are marele avantaj de a transmite imediat un mesaj puternic. Impactul metamorfozei dintre vizual şi textual, la care se adaugă strălucirea unei poveşti bune, are darul de a te ţine lipit de ecran, transpus în realitatea fotografiilor derulate rapid. Minutele petrecute în faţa ecranului îşi construiesc intensitatea trăirilor apelând la mijloace străine unei cărţi. În plus, regizorii aleg doar elemente care pot susţine, fără complicaţiile unui roman, povestea personajelor, iar acest farmec pare imposibil de combătut.

Câţi cititori, atâtea personalităţi

Dacă miile de cuvinte aşternute între copertele unei cărţi nu pot oferi aceleaşi delicii vizuale, ele permit însă cititorului să aranjeze piesele puzzle-ului în orice ordine preferă. Estetica pe care o dăruieşte jocul scriitorului cu limbajul şi absenţa oricăror constrângeri vizuale permit unei cărţi să aibă atâtea personalităţi pe câţi cititori are. Ce alegem însă dacă pe aceeaşi noptieră sunt aşezate şi o carte bună, şi un film bun?

„Nu-mi imaginez un om care se duce doar la film şi nu citeşte o carte"

Scriitorul Mircea Cărtărescu susţine că cele două arte se manifestă în zone diferite, pentru că ce are filmul specific nu va fi atins niciodată de carte şi invers. „Deocamdată însă, piaţa filmului este mai mare, dar imaginea puternică oferită de o peliculă bună nu poate echivala profunzimea cuvântului. E adevărat, cărţile sunt tot mai asediate, e o piaţă mai restrânsă, însă arta este ireductibilă", explică scriitorul, având încredere că momentul în care va fi tipărită ultima carte nu va exista niciodată.

image

Ecranizarea cărţilor este privită însă de Mircea Cărtărescu o oarecare reţinere: „Întrebat de ce nu pune versurile pe muzică, poetul Ion Barbu a răspuns că versurile au deja muzica lor. Comparând, şi cărţile au deja filmul în interiorul copertelor". Publicistul nu crede că literatura îşi poate vedea vreodată sfârşitul, pentru că, în ciuda oricăror tehnologii, cuvântul va rămâne orbitor. „Omul modern trebuie să facă «surfing» în cât mai multe zone. Repet, artele au ceva ireductibil, e bine să existe cât mai multe manifestări, chiar dacă unele sunt de nişă. Tabăra celor care nu pot să nu citească o carte este imposibil de înlocuit. Această discuţie exista şi în raport cu arta teatrală şi, dacă teatrul nu a fost distrus de cinema, atunci literatura va supravieţui cu siguranţă. Nu-mi imaginez un om care se duce doar la film şi nu citeşte o carte", susţine Mircea Cărtărescu.

"Omul modern trebuie să facă «surfing» în cât mai multe zone. E bine să existe cât mai multe manifestări, chiar dacă unele sunt de nişă."
Mircea Cărtărescu scriitor

„Filmul este ceva minunat atunci când spune o poveste"

Regizorul şi scriitorul Dan Chişu era mai atras de cărţi în vremea tinereţii, pentru ca, ulterior, filmul să treacă pe primul lor în preferinţele sale: „Până prin 1974 preferam cartea filmului, iar apoi a devenit exact pe dos. Îmi plac în special filmele vechi. Înainte erau filme bune, îţi spuneau povestea pe care o găseai în carte. Filmul e ceva minunat atunci când spune o poveste. La film se creează acea emulaţie a grupului şi de multe ori îl priveşti şi prin reacţiile celorlalţi, se întâmplă să ţi se pară un film mai bun când îl vezi la cinema decât atunci când îl vezi singur".

image

Dan Chişu spune că odată cu schimbările din cinematografie începe să se întoarcă la prima sa dragoste, cartea: „De când a apărut cinemaul 3D nu te mai bucuri de poveste, te bucuri de efecte. Şi atunci intervine marea reîntoarcere către carte. Acum poveştile, mai ales în filmele americane, sunt atât de anoste şi de comune încât trebuie să cauţi mult să vezi un film care să îţi spună ceva. Cartea a rămas singura care spune o poveste şi ăsta este un mare atu", afirmă regizorul peliculei „Web Site Story".

După ce a scris două cărţi şi a făcut două filme, Dan Chişu are preferinţe indiscutabile din postura de creator: „E mult, mult mai greu să faci un film. În carte ai mult mai multe cuvinte pe care le poţi folosi. În carte poţi să te desfăşori, poţi să descrii o stare sau o atitudine şi în 20 de pagini. Din punctul de vedere al celui care creează prefer, fără discuţie, filmul".

"La film se creează acea emulaţie a grupului şi de multe ori îl priveşti şi prin reacţiile celorlalţi."
Dan Chişu regizor şi scriitor

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite