Cum vorbesc românii: de la graiul dulce al moldovenilor, molcomul ardelenilor şi „fruncea“ bănăţenilor la „miticismele“ bucureştenilor

Fiecare regiune a României are un limbaj specific

Limba română, în toate variaţiile ei, este studiată atent în ultimii mai bine de 100 de ani de lingvişti şi, mai recent, în cadrul unor ramuri de cercetare precum sociolingvistica, psiholingvistica sau geografia lingvistică.

Investigaţiile au dus la delimitarea a cinci unităţi dialectale sau subdialecte dacoromânei:

• subdialectul muntean: în Muntenia, în Dobrogea, în Oltenia (cu excepţia nord-vestului), în părţile de sud şi de sud-est ale Transilvaniei;
• subdialectul moldovean: în Moldova, în Basarabia până dincolo de Nistru, în Bucovina şi în partea de nord-est a Transilvaniei;
• subdialectul bănăţean: în Banat, în nord-vestul Olteniei şi în sud-vestul Transilvaniei;
• subdialectul crişean: în Crişana şi în partea de vest a Transilvaniei;
• subdialectul maramureşean: în nordul ţării.

Limba lată a moldovenilor

Dezvoltarea limbii în diverse comunităţi închise a dus la apariţia regionalismelor, unităţi lexicale uneori de neînţeles de către vorbitorii din celelalte regiuni istorice ale României. Iată o listă cu cele mai cunoscute regionalisme folosite în zona Moldovei. Multe dintre ele au fost făcute celebre de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”.

Regionalisme din Moldova

• Buruiană - plantă nefolositoare, de cele mai multe ori urâtă şi plină de ţepi;
• Coceni - tulpini de porumb;
• Păpuşoi - porumb;
• Coşer - loc de stocare a grânelor amenajat din scânduri şi plasă de sârmă;
• Gânsac - gâscan;
• Mâţă - pisică;
• Odaie - cameră, încăpere;
• Ogradă - curte;
• Poloboc - butoi din lemn;
• Prispă - terasa îngustă încorporată în partea frontală a caselor de la ţară;
• Urdiniş - deschizătură a stupului pe unde intră şi ies albinele;
• Zămnic - beci;
• Gorgoaze - corcoduşe verzi;
• Chietroi - piatră, bolovan;
• Huşte - tărâţe fermentată din care se face borş;
• Colţuni - ciorapi împletiţi din lână;
• Dugheană - magazin;
• Crâşmă - bar;
• Ogradă - curte;
• Chişleag - lapte acru;
• Chisăliţă - prăjitură făcută din mălai şi lapte acru;
• Curechi - varză,
• Maieră – ficat;
• Tocmagi - tăieţei;
• Posmag – pesmet;
• Harbuz – pepene;
• Blid – farfurie;
• Ogheal – plapumă;
• Perje – prune;
• Pelincă- scutec;
• Bortă – gaură;
• Coşarcă – coş împletit din nuiele;
• Chişcă - preparat culinar din intestine de porc;
• Răcituri – piftie.

În Ardeal, „IOI“ e festival

Când zici ardelean, imediat îţi vine îmi minte obişnutele „no“ şi „ioi“ rostite aproape la fiecare frază. Cele două cuvinte sunt nedespărţite de gura ardeleanului, s-au încetăţenit atât de mult încât s-au contopit cu felul său de a fi.
Ardelenescul „ioi", exclamaţie rostită zilnic de sute de mii de oameni, a ajuns denumire de festival. Unul interactiv, spontan şi original care are loc de doi ani în centrul Clujului, în luna iulie. De regulă începe pe 13 iulie pentru a sparge toate ghinioanele. Aşa s-a întâmplat anul trecut. Denumirea întreagă a evenimentului este Festivalul „I.O.I. Fest.Interactiv.Original. Imprevizibil."

Manifestarea este gândită şi organizată de Asociaţia Culturală Art Act care îşi propune, prin activităţi inovatoare, să implice comunitatea locală şi tinerii artiştii la început de drum.

„A doua ediţie a festivalului I.O.I Fest. Interactiv. Original. Imprevizibil. intenţionează să continue tematica ediţiei-pilot din 2011 şi să promoveze artele spectacolului, de data aceasta, însă, în rândul tinerilor angajaţi. Prin actualul proiect, Asociaţia Culturală ART ACT doreşte să ofere publicului-ţintă oportunitatea de se desprinde de rutina zilnică, invitându-i să ia parte pentru câteva zile la un festival cultural", afirma, anul trecut, la lansarea „IOI“, directorul festivalului, Marius Pallade Agârbiceanu.

„I.O.I" cuprinde spectacole de teatru, concerte de muzică cu artişti naţionali şi cu artişti locali, recitaluri de muzică clasică şi a jazz, expoziţii de fotografie şi momente coregrafice.

Pallade Agârbiceanu mai spunea că pentru a-l particulariza de restul festivalurilor de gen i-au dat şi acest nume sugestiv „IOI“.

Realizarea unui astfel de festival a plecat de la un sondaj de opinie realizat de către Asociaţia Culturală Art Act în rândul tinerilor din Cluj-Napoca, privind importanţa culturii în viaţa de zi cu zi. Acest proiect este finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi realizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca.

• Regionalisme din Ardeal
• laibăr - vestă
• sfeter - jerseu cu nasturi
• roling - bluză pe gât
• ştrampi - dresuri
• jeb (jăb)- buzunar
• vană - cadă
• leţ - scândură
• botă - nuia
• piscoş - murdar
• zălud - ţicnit
• cracoş - crăcănat
• goz - gunoi
• bugăt - destul
• hintă - leagăn
• a se hâi - a se strâmba (eu mă hâiesc, voi vă hâiţi)
• a scociorî - a scurma, a căuta
• a păli - a lovi
• culpător - fund de lemn
• lebeniţă - pepene roşu
• bolund - nebun
• răgice - ridiche
• găzdoi - cineva bogat
• puiuc - sertar
• cheneş - cineva dificil
• ghezăş - mocăniţă, tren
• tină - noroi
• slană - slănină
• ţâdulă - bileţel
• cucuruz - porumb;

„Tăt Banatu-i fruncea”

Graiul bănăţean, un amestec de elemente latine, române, slave, maghiare, germane şi ale altor popoare migratoare.

Spre deosebire de toate celelalte graiuri româneşti, graiul bănăţean are o bogată literatură. Predomină poezia, subiectele rurale faţă de cele urbane, şi subiectele comice.

Literatura în grai s-a născut datorită faptului că ţăranii bănăţeni s-au alfabetizat mult mai devreme şi alfabetizarea a fost mult mai răspândită decât în alte zone rurale ale României. De altă parte, a lipsit un centru urban românesc în Banat în secolul al XIX-lea, centru care să dea naştere unei literaturi culte, urbane.

Există literatură în grai bănăţean (Asociaţia Scriitorilor în Grai), publicaţii de specialitate, precum „Tăt Banatu-i fruncea” sau „Vasiova”, un portal de Internet www.banaterra.ro”, iar până nu de mult a fost şi o emisiune în grai bănăţean la Radio Timişoara, scoasă însă din grilă, pentru care organizaţia Liga Bănăţeană luptă să o readucă.

Viorel Boldureanu a realizat emisiuni la televiziuni în grai bănăţean, cum ar fi „La givan cu uica Niţă”. Portalul banaterra.ro are şi un dicţionar al cuvintelor din graiul bănăţean.

Sunt şi câteva cenacluri „Gura satului” din Timişoara, „La givan”, din Lugoj, „La poşmândre”, în Caransebeş şi există un festival: „Tata Oancea” de la Bocşa.

Profesorul Viorel Boldureanu afirmă că nu se poate spune cu exactitate când a apărut graiul bănăţean, dar că acesta s-a tot transformat de-a lungul secolelor.

„A apărut foarte de demult, de pe timpul etnogenezei limbii române. De la latina popular, la substratul traco-getic. Cu siguranţă provine din cultura traco-ilică.  Sunt cuvinte care s-au păstrat aici, sunt regionalisme, arhaisme care nu există în altă parte. Există elemente slave, maghiare, germane, sârbe, dar şi ale altor popoare migratoare”, a explicat Boldureanu.

Specialiştii spun despre graiul bănăţean că va rezista atacurilor modernităţii, însă va avea parte şi de transformări.

„Eu spun că graiul bănăţean va rezista atacului modernităţii. Satul bănăţean rezistă cu o dinamică mai accelerată, mai trepidantă. La sat oamenii încă vorbesc în grai în număr mare, în ciuda faptului că modernizare a atras după sine şi unele consecinţe neplăcute urechii şi sufletului. Sunt deja transformări şi vor urma şi altele. Însă adaptabilitatea aici în Banat e cel mai mare din toată România. Şi dicţionarul românesc trebuie actualizat aproape în fiecare deceniu”, a mai declarat Viorel Boldureanu.

„Această marcă identitară, într-o Europă unită, este absolut necesară. Prin aportul ei particular şi individualizat, provincia noastră contribuie la concertul culturii europene, purtând marca unei identităţi locale. Este expresia unui fenomen de multiculturalitate în interiorul aceleiaşi culturi, în expresia şi cultura aceleiaşi limbi, însă într-o varietate păstrătoare a valorilor sale”, este de părere profesorul Viorel Boldureanu.

Şi şvabii din Banat folosesc un grai aparte, care se deosebeşte mult de dialectal şvabilor din Germania. Aceaşi situaţie este şi cu sârbii din Banat.

În graiul bănăţean pronunţia „ge” îi corespunde lui „de”, iar pronunţia „ce” lui „te”. „Bagea” înseamnă „badea”, aşceaptă înseamnă „aşteaptă”.

Regionalisme din Banat

• Abţiguit - pilit, puţin băut
• Dunţ - compot
• Duşică - cojoc
• Clabaţ - căciulă
• răchie – ţuică
• huţuluş - lagăn
• drod - sârmă
• cindă - sufragerie
• credenţ - dulap de bucătărie
• goşci - musafiri
• marve - animale
• măramă - batic
• o ţâră - un pic
• piparcă - ardei
• părădaisă - roşie
• scovardă - clătită
• şod - comic
• ştampă - păhărel
• crumpi - cartofi.

Limbajul lui Mitică

Bucureştenii sunt repede deosebiţi de ceilalţi locuitori ai ţării dacă deschid gura. În primul rând se remarcă prin abaterile de la limba literară cu greşeli la care nu vor să renunţe. Bucureşteanul este uşor de recunoscut după celebrele „pă“ şi „dă“, în loc de „pe“ şi „de“, dar şi „ţigare“ în loc de „ţigară“. La toate astea se adaugă dezacordurile flagrante. De obicei, bucureşteanul sadea îşi începe propoziţiile cu un „bă“ apăsat. 

Criticul literar Nicolae Manolescu este de părere că limba română din zona Munteniei are influenţe puternice specifice celor care au trecut de-a lungul timpului prin aceste zone. Există cuvinte specifice care însă nu ţin de accent sau fonetică cum se întâmplă adesea în Moldova, ci mai mult de forma lor.

„Pluralele cu «ă» cum este cuvântul «căşi», dar şi cele cu un «î» puternic, cum sunt «dân» sau «prân». Limba literară s-a format din limba vorbită, dar anumite expresii sau cuvinte de genul acesta au rămas pe dinafară. Spre deosebire de cazul celor moldoveneşti, unde accentul devine câteodată amuzant, cuvintele de acest tip sună urât”, explică Manolescu.

Expresiile munteneşti specifice sunt cele pe care le întâlnim în operele darmaturgului I. L. Caragiale. „Unul din motivele pentru care o bună parte din expresiile munteneşti mai există şi astăzi este faptul că ele au fost conservate de operele lui Caragiale. O bună parte dintre ele este actuală», a mai spus criticul literar.

În ceea ce priveşte înjurăturile, există fără doar şi poată o imaginaţie lingvistică bogată în limba română care nu lipseşet nici în argoul de ocară. Influeneţele din Muntenia în acest caz, potrivit specialiştilor, vin din partea grecilor, a bulgarilor, a sârbilor şi a ţiganilor.

„Plurilingvismul muntenesc este foarte dezvoltat, muntenii au o imaginaţie lingvistică puternică care se oglindeşte inclusiv în înjurături. Mi-aduc aminte când îmi povestea mama mea, după ce a ieşit din închisoare unde a stat alături de condamnaţi pentru de toate tipurile de infracţiuni, că era orpilată de complexitatea înjurăturilor, dar şi de numărul lor. Bun, le cunoştea şi ea pe cele de bază, deşi nu înjura niciodată, dar acolo se înjura de şireturi, de orice“, conchide Manolescu.

La acest articol au contribuit Cezar Pădurariu, Florina Pop, Ştefan Both şi Ionuţ Ungureanu.