Crimele lui Gheorghiu-Dej

Gheorghe Gheorgiu-Dej are un loc aparte în cadrul serialului nostru, "Crime comuniste cu circuit închis". Este vorba despre asasinatele anilor '50. Sau epoca Dej, epoca listelor negre, a

Gheorghe Gheorgiu-Dej are un loc aparte în cadrul serialului nostru, "Crime comuniste cu circuit închis". Este vorba despre asasinatele anilor '50. Sau epoca Dej, epoca listelor negre, a asasinatelor politice la vârf. O epocă în care miniştrii erau asasinaţi doar pentru că nu mai erau pe aceeaşi lungime de undă cu tătucul României, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

În anii '50, la nivel politic, toate iniţiativele de la Bucureşti trebuiau să aibă aprobarea Moscovei, a lui Stalin personal. Pe de o parte, profitând de modelul rusesc, Dej, liderul de la Bucureşti, a trecut la epurări interpartinice fie că era vorba de tovarăşi de luptă români (Pătrăşcanu, Alexandru Iliescu), unguri (Foriş, Luca) sau evrei (Ana Pauker şi toţi cei din anturajul acesteia).

Matrioska terorii roşii

Gheorghiu-Dej a manevrat de aşa natură tendinţele antisemite ale liderului de la Kremlin din ultima parte a vieţii sale tocmai pentru a obţine permisiunea de epurare din partid a liderilor de origine evreiască, acuzaţi de "cosmopolitism" şi "deviaţionism de dreapta". În această acţiune, Gheorghiu-Dej s-a bazat pe Securitate, mecanism de supraveghere informativă creat, de altfel, cu sprijinul şi sub controlul Kremlinului, după modelul sovietic al celebrei maşini a terorii numite GRU, NKVD sau KGB.

La Moscova, nici măcar subordonaţii zeloşi ai lui Stalin n-au fost cruţaţi de "ritualul" epurării, ei succedându-se unii altora atât la conducere, cât şi în faţa glonţului, precum popularele păpuşi Matrioska. Acest model al terorii roşii, al epurării în valuri, a fost exportat în toate ţările-satelit ale Moscovei. Iar România nu a făcut excepţie. Ba, pe alocuri, comuniştii români au făcut exces de zel.

Oamenii secretarului general

Cel mai puternic dintre grupurile comuniste ieşite din puşcării, după 23 august '44, era grupul lui Dej. Devenit repede "el lider maximo", acceptat de Kemlin şi temut în anturajul de la Bucureşti, Dej şi-a construit în jurul lui o adevărată gardă pretoriană. Chivu Stoica, Emil Bodnăraş, Ion Gheorghe-Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Drăghici, Nicolae Ceauşescu şi alţi vechi tovarăşi de celulă erau baronii roşii din jurul lui Dej.

Exista şi un cerc aparte, al executanţilor ordinelor Moscovei. Cităm din amintirile lui Sorin Toma (fost redactor-şef al "Scânteii"): "Tot în închisoare, Dej şi-a apropiat în mod deosebit un grup de comunişti ruşi sau ucraineni, condamnaţi pentru spionaj în favoarea URSS: Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko) - vestitul Pantiuşa -, mai târziu, şeful Securităţii; Serghei Nicolau (Nikonov), ulterior, şeful Serviciului Secret şi alţii (...) Ei au funcţionat ca legături directe ale lui Dej cu Moscova".

Primele căderi de capete

În primul episod al serialului nostru am vorbit despre asasinarea lui Ştefan Foriş, crimă politică în care "vioara întâi" a fost celebrul Pintilie, alias Pantiuşa. Chiar şi mama lui Foris a fost asasinată şi auncată într-un lac. În ce priveşte "lotul Pătrăşcanu", alături de Pătrăşcanu (condamnat la moarte şi executat), au mai fost arestaţi, anchetaţi şi condamnaţi: Remus Kofler (condamnat la moarte şi executat); E. Calmanovici (condamnat pe viaţă - mort în puşcărie); H. Zilber (muncă silnică pe viaţă); A. Ştefănescu (pe viaţă); Mocioni Stârcea (15 ani); Torosian (15 ani); Lena Constante (12 ani); H. Brauner (12 ani). "Interogatoriile erau conduse de Pantelei Bodnarenko şi Nikonov, iar printre cei care schingiuiau se afla sadica Vida Nedici, cu practicarea metodei preferate: lovitura la testicule", au povestit cei care au împărţit celula cu cei din "lotul Pătrăşcanu".

Lotul "Pauker-Teo-Luca"

La începutul anilor '50, devenise evident că Ana Pauker (ministru de externe), Vasile Luca (ministru de finanţe) şi Teohari Georgescu (ministru de interne) îi stăteau în cale lui Dej. Ca să distrugă întreaga troică "Ana-Teo-Luca", Dej trebuia mai întâi să scape de Ana Pauker. Şi de anturajul ei, numit grupul "Tel Aviv". În 1952, Ana Pauker a fost arestată

. Împuşcată în ambele picioare, arsă cu ţigara, torturată în fel şi chip, a scăpat ca prin minune, după moartea lui Stalin, de pedeapsa capitală. A murit în patul ei, de cancer. Arestat şi el, Vasile Luca a murit în închisoare, se pare otrăvit. Teohari Georgescu a fost şi el închis şi umilit. Toţi au fost reabilitaţi de Ceauşescu.

Beria, Pantiuşa şi "modelul rusesc"

De la epoca de apogeu a terorii roşii, din anii '30, instituită de Stalin, până la sfârşitul domniei lui Hrusciov, din anii '60, a existat practica de a elimina pe oricine putea da în vileag crimele Kremlinului.

Valuri de lideri comunişti, înalţi magistraţi şi şefi ai armatei au căzut rând pe rând. Până şi şefii serviciilor secrete sovietice au fost lichidaţi, unul câte unul. Chiar celebru Beriya, un sadic al terorii roşii, a primit un glonţ în ceafă, când i-a venit rândul, în beciurile Kremlinului.

La Bucureşti, un demn urmaş al lui Beriya putea fi considerat Gheorghe Pintilie, alias "Pantiuşa" (foto dreapta).

Acesta i-a supravieţuit lui Dej, aflat, se pare, şi el la rândul lui pe o listă neagră, cea a epurărilor externe, inventată de Hruşciov şi de generalul Fadeyev, şeful asasinatelor externe din KGB.

Ultimul val al epurărilor

În 1956, după ce Hruşciov a prezentat celebrul raport secret prin care demasca asasinatele lui Stalin, la Bucureşti, doi lideri comunişti, Miron Constantinescu şi Iosif Chisinevschi (Ioska Broitman) au prins curaj şi, la o plenară a CC, l-au criticat pe Dej.

Au fost imediat (în 1957) epuraţi din partid. Au scăpat cu zile, dar nu le-a fost uşor. Abia în 1968, Ceauşescu i-a reabilitat pe toţi duşmanii lui Dej: pe Miron Constantinescu, pe Chişinevschi, pe Ana Pauker, pe Vasile Luca, pe Teohari Georgescu. În mai 1968, Tribunalul Suprem i-a achitat pe toţi componenţii "lotului Pătrăşcanu". Pentru Lucreţiu Pătrăşcanu, Remus Kofler şi Emil Calmanovici (decedat în puşcărie, în urma unei greve a foamei), pentru Ana Pauker şi ceilalţi era prea târziu. Pentru istorie, nu.