Cornul Aparentei

Laptele din programul "Cornul cu lapte" a inceput sa faca valuri mari. Prin conferinte de presa organizate de autoritatile locale, judet dupa judet raporteaza in fata natiunii la cati elevi trebuie sa

Laptele din programul "Cornul cu lapte" a inceput sa faca valuri mari. Prin conferinte de presa organizate de autoritatile locale, judet dupa judet raporteaza in fata natiunii la cati elevi trebuie sa distribuie cornurile gratuite, cum merg licitatiile pentru desemnarea firmelor furnizoare si de cate frigidere au nevoie ca sa pastreze laptele. Se mai vorbeste apoi de strategii de transport al laptelui in zonele izolate, de impartirea tarii in trei zone, in functie de frecventa transporturilor de aprovizionare, si se fac de zor calcule, caci cornul si laptele unui elev trebuie sa fie bune, proaspete, gustoase, dar nu trebuie sa coste mai mult de 7.000 de lei. Apoi se analizeaza "solutiile alternative", caci, unde nu se poate altfel, cornul va fi inlocuit cu biscuiti, iar laptele cu iaurt. Pentru a pune pe roate programul, sunt desemnate echipe speciale de responsabili. In Capitala s-a format un adevarat comandament al cornurilor, in care au intrat de-a valma o droaie de institutii, de la Prefectura la Jandarmerie. Mesajul acestor conferinte de presa in serie, adresat subconstientului, e unul singur: guvernul Nastase lucreaza de zor, guvernul Nastase se ocupa de viitorul tarii, guvernul Nastase da lapte si cornuri la copii. Acest mesaj nu e deloc surprinzator, pentru ca, de doi ani de zile, strategia de imagine a PSD-ului poate fi rezumata intr-o fraza: toate lucrurile bune care se intampla in tara asta le da partidul. Si lucrurile bune pentru oameni sunt, in general, lucrurile primite pe gratis. De-aia romanii saraci au sau nu parte de subventii la plata intretinerii, de o cota de curent ieftina, de abonamente "sociale" la telefon sau de niscaiva rechizite scolare. Dar dorinta de a se pune in evidenta a mers pana acolo incat din Cornul Abundentei pe care-l calareste mediatic cabinetul Nastase au inceput sa pice si lucruri mai ciudate. La Bucuresti, tarile candidate la NATO au tinut, nu de mult, o conferinta intitulata "Primavara tinerilor aliati". Manifestarea a inceput cu un minirecital al lui Lou Bega, urmat de alti artisti romani. In media, actiunea a fost prezentata ca "un concert oferit de cabinetul Adrian Nastase", de parca toata consfatuirea era o nunta privata, iar premierul era nasul mare, care si-a facut cheful si a scos din buzunarul personal niste parai, ca sa auda invitatii slagarul Mambo nr. 5. Totusi, culmea identificarii partidului cu tara a fost atinsa in Parlament cand se discuta contributia Romaniei la lupta impotriva terorismului. Atunci, un deputat a vorbit chiar de trimiterea in Afganistan a unor "soldati PSD". In plus, unii ministri, urmand exemplul premierului, au inceput si ei sa-si faca reclama cu bani de la buget. Astfel, anuntul privind ieftinirea biletelor pe Intercity are ca fundal chipul mandru al lui Miron Mitrea. Taranistii, care nu si-au pus decat initialele partidului pe cupoanele de motorina distribuite taranilor, au fost surclasati in mod clar. Aceasta metoda de imbunatatire a aparentei, ca sa fie eficienta, presupune disocierea clara de toate lucrurile neplacute pentru populatie. Din acest motiv, in Romania, scumpirile, anuntate prin comunicate impersonale, se datoreaza deprecierii leului in raport cu dolarul, cererilor Bancii Mondiale sau situatiei internationale. Adica se datoreaza oricui, numai guvernului Nastase nu. Din pacate, la o analiza atenta, acordarea in fiecare zi a unui corn si a unui pahar cu lapte elevilor din clasele I-IV nu echivaleaza deloc cu o bila alba pentru premier. Probabil, asa cum s-a declarat, masura e necesara pentru ca "asigura securitatea alimentara" a mii si mii de copii saraci. Totusi, asta inseamna, pur si simplu, recunoasterea faptului ca parintii acestor copii o duc atat de rau, incat nu mai pot ei insisi sa le cumpere micutilor cornul pentru recreatia mare. Dar, in fond, principala sarcina a Guvernului este nu sa dea "securitate alimentara" copiilor, ci sa ofere tuturor parintilor, implicit copiilor, posibilitatea unui trai decent. Pentru ca nu poate face asta, caci reforma a inghetat de un an de zile, Executivul se multumeste sa fie un fel de pater familias al pustilor sarmani. Practic, Romania e ca un vapor al carui compartiment de clasa a III-a se scufunda, copiii de sub punte sunt urcati in barca de salvare plina cu cornuri, iar cabinetul Nastase se lauda cu succesul operatiunii. De salvat, sunt salvate doar aparentele. Iar barca si cornurile sunt platite tot de cei care se ineaca.