COPY/PASTE Ecaterina Andronescu a girat un plagiat grosolan

Un proiect de cercetare plagiat, prin care se solicita de la buget o jumătate de milion de euro şi care a fost asumat de ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, devoalează o față deloc onorabilă a cercetării românești.

Știți ce înseamnă OWHAN? Probabil că nu. Este numele de cod al unui proiect de cercetare din domeniul optoelectronii care, în noiembrie anul trecut, a fost depus la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (ANCS), spre a fi finanțat cu o jumătate de milion de euro. Proiectul de cercetare este un "plagiat ordinar", după cum au constatat experți internaționali, iar unul dintre semnatarii cererii de finanțare, ca reprezentat legal al Universității Politehnice din București, este Ecaterina Andronescu, actualul ministru al Educației, fost rector și actual președinte al acestei universități. Odată ce s-a văzut implicată în această afacere, Ecaterina Andronescu a avut o singură grijă: să se extragă pe sine din întreaga poveste și să lase răspunderea pe umerii altora - deși dirijează de ani de zile Politehnica bucureșteană și a fost cel mai longeviv ministru al Educației și Cercetării. Proiectul OWHAN arată cu prisosință relația de tejghea dintre unii așa-ziși cercetători români și ministerul care le finanțează proiectele.

Ce au făcut "dobitocii"

Denumirea în engleză este "Optical Wireless-based Multi-Gb/s Hybrid Access Network for Broadband Multiservices Applications". De aici vine OWHAN. În românește, păsăreasca asta IT&C ar suna cam așa: "Retea radio-optică hibridă de acces, multi-gb/s, pentru aplicatii de banda larga cu servicii multiple". Experții consultați de "Adevărul" ne-au declarat că, în măsura în care au înțeles-o, tema de cercetare pare interesantă, necesară, actuală față de preocupările breslei, cu o condiție: să nu mai fi fost deja cercetată și de alții.

Or aici pare a fi problema cu proiectul OWHAN: doar obiectivele pe care și le propunea în cererea de finanțare, necum și cercetarea în sine, au fost plagiate masiv din cinci lucrări internaționale. Ca să mascheze furtul intelectual, autorii proiectului au schimbat unele cuvinte din textele plagiate, astfel încât unul dintre experții consultați de noi a explodat, într-un mesaj neoficial și neacademic: "Dobitocii au schimbat unele cuvinte aiurea pe alocuri, încât ceea ce afirmă ei devine lipsit de sens".

Vinerea neagră

Vineri, 8 iunie 2012, a fost o zi de neuitat pentru lumea academică din România. Un ministru interimar al Educației, Liviu Pop, a schimbat intempestiv întreaga componență a Consiliului Național de Etică, organismul însărcinat cu constatarea și sancționarea abaterilor de la conduita cercetării științifice, printre care intră și plagiatul. La vremea respectivă, s-a speculat enorm asupra motivelor care l-au determinat pe interimarul Pop să recurgă la un gest atât de brutal. Ministrul numit inițial la Educație, senatorul PSD Ioan Mang, fusese acuzat de plagiat multiplu, și-a dat demisia ca urmare a acestor acuzații, iar dosarul său urma să vină la judecata CNE. Ipoteza că dosarul Mang ar fi fost cauza revocării CNE a fost infirmată în 5 septembrie, când noul CNE a decis că Ioan Mang a plagiat lucrările științifice de care fusese acuzat.

Cazul Ponta încă nu exista

O altă ipoteză vehiculată a fost aceea că schimbarea componenței CNE ar fi fost dictată de faptul că urma să explodeze, în revista "Nature", scandalul plagiatului comis de premierul Victor Ponta. Puțin probabil. "Adevărul" l-a contactat pe Quirin Schiermeier, autorul articolului din "Nature" referitor la plagiatul lui Ponta, și l-a intrebat când anume i-a solicitat premierului român un punct de vedere referitor la acuzațiile ce i se aduc. Schiermeier ne-a comunicat că prima luare de contact cu Victor Ponta s-a realizat pe 15 iunie, deci la o săptămână după ce Liviu Pop schimbase componența CNE. Schiermeier ne-a mai precizat că e "puțin probabil" ca Victor Ponta sau alți oficiali români să fi aflat înainte de data de 15 iunie faptul că el investighează subiectul Ponta.

O nouă pistă

Într-un interviu acordat portalului Ziare.com pe 19 iunie, la câteva zile după ce a fost demisă, profesorul universitar Constanța Ganea, fostul președinte al CNE, declara că "revocarea tuturor membrilor Consiliului a avut loc intr-o perioada in care Consiliul analiza si alte dosare cu potential public comparabil cu cel al cazului Ioan Mang". Cercetând această ipoteză, "Adevărul" a primit o informație sumară, că revocarea putea avea legătură și cu dosarul de plagiat OWHAN, aflat pe masa de lucru a CNE, în care ar fi implicate Politehnica bucureșteană și rectorul său, Ecaterina Andronescu - cea care avea să devină ministru al Educației după ce a expirat mandatul de interimar al lui Liviu Pop

Informația sumară pare să fi ajuns și la revista "Nature", care, prin jurnalista Alison Abbot, a transmis în luna august două solicitări către Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică (ANCS)  prin care cerea documentația referitoare la cazul OWHAN. Alison Abbott a fost refuzată, pe motiv că decizia fostului Consiliu Național de Etică, luată din luna mai, încă nu a primit avizul Direcției Juridice din Ministerul Educației, deci, potrivit legii, documentele încă nu sunt destinate publicității, fiind protejate de legea drepturilor de autor.

14 proiecte plagiate

Proiectul OWHAN nu e însă singurul suspectat de plagiat. Nu mai puțin de 14 asemenea cereri de finanțare, depune la Consiliul Național pentru Cercetare Științifică (CNCS) în sesiunea de proiecte din noiembrie anul trecut, sunt suspecte că au probleme de "originalitate a temei de cercetare". Adică sunt plagiate încă din faza de propunere. Patru dintre ele au parcurs integral procedura de investigație, adică au primit și avizul Direcției Juridice din Ministerul Educației, și s-au soldat cu sancțiuni extrem de aspre dispuse de fostul Consiliul Național de Etcică: suspendarea pe câte trei ani a dreptului de a mai conduce proiecte de cercetare pentru cei direct vinovați și avertismente scrise pentru toți ceilalți implicați, fie și indirect, în aceste proiecte. Dosarul OWHAN si alte nouă dosare zac de șase luni la Direcția Juridică a Ministerului Educației, deși, potrivit legii, verdictul trebuie formulat în termen de 90 de zile de la sesizare. Întrebat de ce întârzie atât oficializarea verdictului în aceste zece dosare, vicepreședintele noului CNE, Virgil Muraru, ne-a replicat: "Puteți să ne dați în judecată pentru că nu am respectat termenul legal".

Stratagema

Luând act de întârzierea cu care se dă un verdict în cazul celor zece dosare, printre care și cazul OWHAN, "Adevărul" a contactat trei membri ai fostului CNE, pentru a le solicita documente relevante. Toți trei s-au arătați intrigați de întârzierea procedurilor birocratice, dar ne-au declarat că un angajament de confidențialitate semnat la începutul mandatului îi împiedică să ofere orice fel de informații pe o perioadă de cinci ani. Atunci am apelat la o stratagemă. Pornind de la suspiciunea deja întemeiată că angajamentul lor de confidențialitate este folosit de actuala administrație a cercetării românești pentru a musamaliza unele dosare, am trimis tuturor celor nouă membri ai fostului CNE o solicitare de a ne remite orice document relevant de pe o adresa anonimă de e-mail, astfel încât nimeni să nu poată afla cine a fost expeditorul

După o săptămână, de pe o adresa anonimă de Gmail, ne-au sosit două documente cruciale: cererea de finanțare depusă pentru proiectul OWHAN și raportul asupra cererii de finanțare formulat încă din luna februarie de unul dintre evaluatorii internaționali, a cărui identitate a fost anonimizată. Acesta din urmă acuză un plagiat masiv al obiectivelor pe care proiectul și le propunea. Adică aplicanții proiectului au plagiat înainte de a se fi apucat de treabă, dar cereau deja o jumătate de milion de euro.

Devastatorul raport extern

Evaluatorul internațional a fost necruțător față de conținutul cererii de finanțare, în care se detaliau obiectivele pe care proiectul și le propune. "Propunerea de proiect a plagiat nu mai puțin de cinci surse internaționale, niciuna dintre ele fiind menționată sau citată. De fapt, nu mi-am imaginat că aș fi putut citi vreodată un document de cercetare plagiat în asemenea măsură. Puteți găsi mai jos toate detaliile legate de sursele originale și plagiatul propunerii. Cer Consiuliului (de etică - n.r.) să ridice această problemă la departamentul juridic al ministerului și sper că legea va fi aplicată și sancțiunile vor fi aplicate imediat. Această propunere (de cercetare - n.r.) este o rușine pentru sistemul de educație și cercetare din România și o insultă pentru comunitatea academică. Persoanele implicate trebuie oprite de la orice alte activități de academice, educaționale sau de cercetare". Cam dur, nu? Nici pe departe față de ce avea să urmeze.

CITEŞTE AICI RAPORTUL EVALUATORULUI EXTERN: Pagina1, Pagina2, Pagina3

"Adevărul" a trimis propunerea de finanțare la site-ul Integru.org, cu rugămintea de a efectua o evaluare alternativă a propunerii de cercetare. Integru.org este un portal înființat de câțiva cercetători români, din țară și din străinătate, care își propune să vâneze impostura academică. Integru.org a realizat o analiză a documentului și a confirmat plagiatul masiv din cinci lucrări internaționale. Ceea ce e mai grav, a constatat Integru.org, este că a fost plagiată partea esențială a unui proiect de cercetare, adică tocmai aceea în care autorii descriu elementele de noutate şi de inovaţie pe care și le propun să le descopere. Plagiatul era de altminteri ușor de depistat. Dacă partea în care sunt descrise antecedentele instituțiilor și ale persoanelor implicate trădează o engleză aproximativă, partea în care se descriu ambițiile tehnice ale proiectului sunt redactate într-o engleză impecabilă.

CITEŞTE AICI CONSTATAREA PLAGIATULUI: PROIECTUL OWHAN ADNOTAT

Încă patru somităţi confirmă plagiatul

Dincolo de propria sa analiză referitoare la plagiatul în sine, Integru.org a cerut opinia a patru experți de calibru internaional în domeniul optoelectronicii, spre a evalua și din punct de vedere tehnic fezabilitatea proiectului raportat la suma solicitată și la modul în care urma să fie împărțită Din suma solicitată, de 2 milioane de lei, nu mai puțin 1,25 milioane de lei urmau să fie alocate pentru cheltuieli salariale, iar pentru achiziția de echipamente și materiale necesare cercetării se alocau puțin peste 300.000 de lei. Experții au afirmat că, pentru ambițiile proiectului, suma alocată efectiv pentru cercetare este total insuficientă, iar echipamentele ce urmau să fie achiziționate sunt de calitate mediocră, deloc apte să asigure succesul proiectului. Întrebați ce ar putea păți, în instituțiile în care lucrează, cercetători are ar fi procedat în același mod, experții au fost categorici: concedierea imediată.

Experții consultați de Integru.org sunt dr. Ian Wassell, lector la Laboratorul de Calculatoare de la Universitatea Cambridge, prof. Martin Maier, de laInstitutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică din Canada, prof. Chris Davis, de la Universitatea din Maryland, SUA, şi dr. Tudor Stănescu, fizician la Universitatea din Virginia de Vest, SUA.  Dar să lăsăm experții internaționali în seama lor și să revenim la experții noștri.

Cum funcționează programul de cercetare

Proiectul OWHAN a fost depus în cadrul unui program de cercetare intitulat "Proiecte colaborative de cercetare aplicativă" (PCCA), care impune ca proiectele de cercetare să fie derulate de cel puțin două și cel mult cinci entități, care pot fi universități, institute de cercetare sau societăți comerciale. Entitatea principală care derulează programul se numește "instituție coordonatoare" (CO), iar celelalte entități sunt denumite "Parteneri" (P). Fiecare proiect este condus de un"manager de proiect", care provine din instituția coordonatoare, iar fiecare dintre parteneri propune un responsabil de proiect și câțiva cercetători care lucrează și sunt plătiți din finanţarea obţinutăÎn cadrul proiectului OWHAN, instituția coordonatoare a fost Institutul Național de Studii și Cercetări  în Comunicații (INSCC), aflat în subordinea Ministerului Comunicațiilor. Parteneri au fost trei instituții de învățământ superior: Politehnica din București și universitățile din Brașov și Pitești.

Oamenii de la OWHAN

Din aplicația înainată către CNSC, rezultă că persoanele implicte în proiect sunt următoarele:

* din partea INSCC: reprezentant legal Ion Stanciulescu - director, Florin Constantinescu - manager de proiect, și cercetătorii Radu Dragomir și Viorel Manea.

* din partea Politehnicii din București: reprezentant legal Ecaterina Andronescu - rector și cercetătorii Paul Șchiopu (responsabil de proiect) și Adrian Manea.

* din partea Universității Brașov: reprezentant legal Ion Visa - rector și cercetătorii Otilia Croitoru (responsabil de proiect) și Marian Alexandru.

* din partea Universității Pitești: reprezentant legal Gheorghe Barbu - rector și cercetătorii Ioan Liță (responsabil de proiect) și Daniel Vișan.

Date fiind documentele pe le-am obținut, și care arătau grave abateri de la conduita științifică, am încercat mai întâi să-l căutăm pe managerul de proiect, Florin Constantinescu, care figura în cererea de finanțare a fiind angajat al INSCC. Secretara care a răspuns la telefon ne-a lăsat fără replică: "Nu avem pe nimeni cu acest nume aici și nici n-am avut în ultimii 30 de ani de când lucrez eu aici".

L-am contactat atunci pe directorul INSCC, Ion Stănciulescu, cel care a semnat, ca reprezentant legal al instituției coordonatoare, proiectul OWHAN. El ne-a confirmat că Florin Constantinescu nu lucrează la INSCC, deși asta se scria pe cererea de finanțare, dar că urma să fie angajat dacă proiectul era aprobat spre finanțare. Cum proiectul a fost respins din cauza suspiciunilor de plagiat, domnia sa nu vede de ce presa și-ar mai băga nasul în acest caz. Ion Stănciulescu ne-a oferit însă o informație prețioasă: Florin Constantinescu este profesor la Politehnica bucureșteană, unul dintre partenerii din proiect. Acolo l-am și găsit. Florin Constantinescu este profesor la Inginerie Electrică, fosta Electrotehnică, o facultate care, în afară de curentul electric, are prea puține legături cu optoelectronica, tema proiectului de cercetare OWHAN. Florin Constantinescu avea să ne confirme: nu se pricepe deloc la optoelectronică, altele au fost motivele pentru care a fost cooptat în OWHAN ca manager de proiect.

Țapul ispășitor

După raportul devastator primit în februarie de la evaluatorul extern, fostul Consiliu Național de Etică a cerut, potrivit legii, un punct de vedere de la comisia de etică a INSCC, instituția coordonatoare a proiectului OWHAN. Din cele 13 persoane care au girat propunerea de finanțare, comisia INSCC l-a găsit unic vinovat pe cercetătorul de gradul III Radu Dragomir, angajat al INSCC, care ar fi redactat forma finală a cererii de finanțare. Comisia INSCC a atenuat mult dintre acuzațiile aduse de expertul extern și a propus sancționarea lui Radu Dragomir cu avertisment scris și refacerea propunerii de finanțare

Nu se știe dacă CNE și-a însușit această propunere minimalistă, întrucît propriul său raport stă blocat din luna mai la Ministerul Educației. Am încercat să vorbim cu Radu Dragomir, însă de la secretariatul INSCC ni s-a comunicat că acesta este plecat în străinătate. Atunci l-am contactat pe managerul de proiect, Florin Constantinescu, profesor de electrotehnică la Politehnica bucureșteană.

Cum ajungi "manager de proiect"

Dacă ar fi să se ridice o statuie calității jalnice în care băltește cercetarea românească, atunci sculptorul ar trebui să aibă printre modelele favorite pe profesorul Florin Constantinescu. Confruntat cu problemele proiectului pe care urma să-l coordoneze, Florin Constantinescu a încercat inițial să ne îndrume către un document pe care îl dețineam deja: raportul comisiei de etică de la INSCC, care îl scotea drept unic țap ispățitor pe cercetătorul gradul III Radu Dragomir. Când i-am spus că acest document nu e tocmai suficient, profesorul Constantinescu a început să intre în detalii despre modul în care a ajuns să coordoneze acest proiect. O splendoare.

"Eu de fapt am fost solicitat pentru că cei de la INSCC nu aveau oameni cu punctaje din acestea, din lucrări. Eu am avut un punctaj care se cerea, nu foarte bun, dar mulțumitor, așa, pe care ei nu-l aveau. Și atuncea pe o cale amicală, printr-un coleg, zice, domnule, nu vrei mata să fii șef? Zic, da. Și apoi ei își fac ei acolo, matale, nu știu ce, o să lucrezi acolo, pe proiect, dar era o temă strict... la care eu nu mă pricep, sisteme de comunicații optice. După aceea eu m-am implicat puțin și le-am făcut unele observații și în ultima zi au venit și au zis că au schimbat-o, nu știu ce, hai semnează, și am semnat-o. Eu, drept să vă spun, nu am citit textul proiectului, propunerea de proiect, dar dacă acel domn (Radu Dragomir - n.r.) și-a asumat responsabilitatea pentru ce a făcut, asta automat mă exonerează pe mine".

Apoi profesorul Constantinescu a făcut o analogie cu ce s-a întâmplat în blocul în care locuiește. Casiera a furat un miliard din banii de întreținere, iar după ce a fost prinsă, și-a asumat toată răspunderea pentru ceea ce a făcut, drept pentru care președintele asociației de locatari și cenzorul au fost și ei exonerați de răspundere, așa cum se așteaptă să fie și domnia sa în cazul OWHAN. În caz contrar, va acționa în judecată orice comisie de etică ce îi va impune vreo sancțiune.

Ecaterina Andronescu: "Nu e răspunderea mea"

Despre exonerare de răspundere - dar nu și despre responsabilitate - vorbește și ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, fost rector și actual președinte al Senatului din Politehnica bucureșteană, instituția care a furnizat atât managerul de proiect, selectat așa cum am arătat mai sus, cât și una dintre echipele partenere. Ea a semnat, ca reprezentant legal al Politehnicii, proiectul OWHAN. Acum o săptămână, i-am transmis Ecaterinei Andronescu toate informațiile și documentele pe care le obținusem despre acest, spre a-i solicita un punct de vedere.

"Angajamentul semnăturii reprezentantului legal al Poltehnicii este un angajament că instutuția permite derularea proiectului, nu este un angajament de responsabilitate față de conținutul proiectului. Conținutul proiectului este responsabilitatea exclusivă a colectivului care elaborează proiectul", ne-a declarat Ecaterina Andronescu. Ea nu-și mai amintea dacă a semnat acest proiect, dar a ținut să precizeze: "Orice-ar fi, chiar și în situația în care eu am semnat proiectul, nu există o responsabilitate personală față de conținutul proiectului".

Cât despre maniera bizară în care a fost selectat managerul de proiect, Ecaterina Andronescu spune că nu e nimic anormal ca acesta să provină de la Politehnică, și nu de la INSCC, așa cum se scria în proiect, dacă acesta are competențe profesionale legate de tema tema cercetării. Când i-am precizat că nu are asemenea compentențe, lucru afirmat chiar de managerul de proiect, Ecaterina Andronescu a declarat: "Atunci e vina lui că a acceptat".

Doamna Andronescu a ținut să precizeze că întrebări similare celor formulate de noi a primit și de la revista Nature, de la același jurnalist care a scris și despre plagiatul premierului Victor Ponta și, a continuat ea, "încerc să nu dau conotații pe care le dezavuez, dar pare că din aceeași zonă vin". Lucru inexact: în revista Nature, despre Ponta a scris Quirin Schiermeier, despre proiectul OWHAN se ocupă Alison Abbott.

Doamna Andronescu a adăugat că a dispus efectuarea unor verificări legate de cazul OWHAN și ni le va pune la dispoziție. După aproape o săptămână nu a mai revenit cu nici un răspuns, deși prezența sa, în acest interval de timp, la toate televiziunle de știri arată că nu este deloc ostilă presei, ci dimpotrivă.

Cum urma să se împartă prada

Bugetul de 2 milioane de lei gândit pentru proiectul OWHAN arată câteva discrepanțe suspecte despre modul în care urmau să se împartă banii, dacă proiectul era aprobat. Din cele 1,25 milioane de lei alocate pentru plăți salariale, 780.000 de lei urmau să-i primescă managerul de proiect și cei doi cercetători de la INSCC, iar echipele de câte doi cercetători de la cele trei instituții partenere urmau să primească sume între 120 și 180 de mii de lei.  Directorul INSCC, Ion Stanciulescu, a refuzat să angajeze dicuția despre acest dezechilibru, spunând că este treaba entităților participante cum și-au evaluat manopera, iar managerul de proiect, Florin Constantinescu spune că nici măcar nu știe câți bani urma să promeasca dacă proiectul primea finanțare.

Experții consultați de „Adevărul" spun că, dat fiind caracterul improvizat al propunerii de cercetare și repartiția total asimetrică a banilor, proiectul OWHAN ar putea să fi reprezentat o rudimetară formă de sifonare a unor bani publici sub pretextul unui proiect de cercetare, fără ca finalitaea proiectului să fi fost vreodată evaluată. Lucru care, ni s-a spus, se întâmplă destul de des în cercetarea românească atunci când aceasta este finanțată exclusiv de la bugetul de stat, dar nu și în proiectele de cercetare pe bani europeni, acolo unde controlul cheltuielilor și al costurilor este mult mai strict.