Centrul Europei ramane la locul lui

In aceasta saptamana, Franta si Germania au facut un pas mare spre ceea ce ar fi parut o utopie cu numai cativa ani in urma: unificarea celor doua state, formandu-se astfel un nucleu dur in jurul

In aceasta saptamana, Franta si Germania au facut un pas mare spre ceea ce ar fi parut o utopie cu numai cativa ani in urma: unificarea celor doua state, formandu-se astfel un nucleu dur in jurul caruia ar urma sa se coaguleze rapid ceea ce ar putea fi Statele Unite ale Europei. Pe fondul aniversarii a 40 de ani de la semnarea tratatului de la Elysee, care a pus bazele reconcilierii franco-germane, liderii Frantei si Germaniei, guvernele si parlamentele celor doua tari s-au deplasat alternativ la Paris si Berlin pentru a tine sedinte comune si a da toata greutatea politica posibila lansarii procesului de unificare propriu-zisa. In documentul oficial franco-german emis intr-un asemenea moment - pe care copiii Statelor Unite ale Europei il vor studia la istorie peste cateva decenii, asa cum copiii Statelor Unite ale Americii studiaza Declaratia de independenta - s-a scris negru pe alb si numele Romaniei. "Noi pregatim impreuna viitoarele adeziuni, in special cele ale Bulgariei si Romaniei", se spune in declaratia comuna. Un angajament franco-german de asemenea importanta fata de Romania si Bulgaria are aceeasi greutate ca si decizia summit-ului european de la Copenhaga din decembrie, ce a fixat 2007 data-tinta de aderare a celor doua tari la UE. Reuniunea franco-germana de la Paris si Berlin a fost generata de conjunctura politica actuala. Europa este intr-un complicat proces de tranzitie, presedintele Chirac este mai puternic ca oricand, dar cancelarul Schroeder este mai slab ca niciodata. Lumea trebuia sa vada la lucru motorul franco-german. Reuniunea Paris-Berlin s-a dorit o reafirmare a faptului ca centrul dur al Europei ramane pe aceasta axa. Singura contrapondere fata de influenta internationala extraordinara pe care o are astazi America, unica superputere a lumii. Franta si Germania au notificat cu acest prilej SUA opozitia lor fata de un razboi cu Irakul. Reactia americana nu s-a lasat asteptata si ea a venit ca trasnetul din partea secretarului american al Apararii, Donald Rumsfeld: "Majoritatea tarilor Europei sunt alaturi de Statele Unite in campania pentru dezarmarea regimului de la Bagdad (...). Franta si Germania reprezinta vechea Europa (...) Daca priviti la intreaga Europa, veti vedea ca astazi centrul sau de greutate se deplaseaza spre Est". Declaratia ministrului Rumsfeld onoreaza toate tarile est-europene, inclusiv Romania. Este extraordinar ca Estul european, abandonat cu prea multa usurinta "ciumei rosii" dupa al doilea razboi mondial, ajunge astazi atat de interesant, la el referindu-se, la distanta de cateva ore, si Parisul, si Berlinul, si Washingtonul. De asemenea, Rumsfeld lasa sa se inteleaga ca, din momentul invitarii statelor est-europene in NATO si chiar inainte de aderarea propriu-zisa ce va avea loc la anul, cuvantul unui stat ca Romania, de exemplu, are pentru America aceeasi greutate ca si cel al Frantei sau Germaniei. Practic, articolul 5 din Tratatul NATO, "articolul muschetarilor" - toti pentru unul, unul pentru toti - pare sa fie deja pus in practica. Acest lucru nu poate decat sa bucure Romania. Centrul de greutate al Europei, insa, nu se deplaseaza spre Est. Buricul batranului continent ramane acolo unde s-a aflat de atatea secole: la Paris, la Berlin, la Londra. Peste alte secole, el s-ar putea deplasa, poate, si la Budapesta, sau la Bucuresti sau, cine stie, chiar mai departe. Dar asta nu avem cum sa o stim astazi. Ceea ce stim insa este ca decizia Romaniei de a intra in NATO a fost in primul rand una politica. In tara noastra, lucrurile au evoluat astfel incat trebuia sa devenim o parte a clubului democratiilor occidentale. Romania trebuie sa-si respecte si sa-si onoreze invitatia si apoi apartenenta la NATO. In acelasi timp insa, nu trebuie pierdut din vedere ca obiectivul de politica externa al Romaniei este, de acum, integrarea in Uniunea Europeana. Iar acesta nu este un obiectiv politic sau economic. El este in primul rand un obiectiv uman: poporul roman apartine Europei cu toate caracteristicile sale etnice, sociale sau culturale. Aducandu-si zestrea sa culturala milenara in Europa unita, romanii nu se pot raporta decat tot la centrul de acum al Europei. Romania nu poate multumi indeajuns Statelor Unite pentru Praga, dar Romania stat european nu va putea uita nici declaratia comuna de la Paris si Berlin, si nici summit-ul Europei de la Copenhaga. Romania trebuie sa fie mandra ca pentru urechile Americii, iata, vocea ei conteaza la fel de mult ca si cea a tarilor din "vechea Europa". Aceasta voce nu poate fi insa singulara. In acest moment istoric si intr-o chestiune de asemenea importanta cum este pacea sau razboiul, Romania nu se poate exprima altfel decat alaturi de NATO in ansamblul sau. Or, Alianta are o parte americana si una europeana. Cand aceste parti se vor fi pus de acord, si intr-o problema de asemenea importanta ele trebuie sa se puna de acord, atunci si Romania isi va face auzita vocea.