Cazurile de înstrăinare părintească pot fi semnalate autorităților
0Distrugerea relației unui copil cu celălalt părinte va fi considerată violență psihologică, începând din 10 mai.
Noua reglementare definește înstrăinarea părintească, care nu este altceva decât împiedicarea sau distrugerea, fără motiv, de cele mai multe ori, pe fondul unui divorț, a relației pe care copilul o are cu celălalt părinte. Aceasta este considerată de Legea 272/2004 ca o formă a violenței psihologice și va avea o serie de urmări din punct de vedere legal, inclusiv asupra stabilirii exercitării exclusive a autorității părintești sau asupra deciziei de stabilire a domiciliului unui copil la locuința unuia dintre părinți. Înstrăinarea părintească va putea fi constatată doar de o instanță de judecată, ce va lua în considerare, așa cum stabilește legea, cu prioritate, interesul superior al copilului.
Apoi, actul normativ stabilește că, în plus față de cazurile de abuz sau de neglijare a copilului, la numărul unic de telefon 119 se vor putea raporta și cele ce implică înstrăinarea părintească. Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește, în prezent, că „pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcții generale de asistență socială și protecția copilului se înființează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoștința publicului”.
Numărul unic național 119, a cărui apariție a fost stabilită prin OUG 105/2021, funcționează de peste doi ani și poate fi folosit pentru raportarea tuturor situațiilor ce nu necesită intervenția imediată a autorităților în care un copil are de suferit din cauza unui abuz, al exploatării, al neglijării sau unor violențe. În nici un an de la lansare, potrivit autorităților, au fost înregistrate peste 90.000 de apeluri la 119.
Reamintim că psihologul clinician Mihai Copăceanu a declarat că legea este benefică deoarece alienarea parentală este un abuz psihologic sever asupra copilului, constând în activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenţia înstrăinării copilului de celălalt părinte.
„Divorțul, indiferent de vârsta copilului, că este în copilăria mică, la grădiniță, sau adolescent are un profund impact psihologic asupra acestuia. Suferința copilului înainte, în timpul și după divorț este atenuata sau accentuată de o serie de factori dintre care cel mai important este dinamica relației dintre părinți. Părinții care divorțează având la bază interesul superior al copilului și prezintă atitudini și comportamente de respect mutual sprijină de fapt copilul să proceseze mult mai ușor despărțirea. În sens contrar, în cele mai multe cazuri, divorțurile nu doar că nu se realizează într-o manieră amiabilă, ci reprezintă o luptă constantă între părinți cu arme precum șantajul, amenințarea, manipularea, violențele verbale și fizice”, spune psihologul.
Mihai Copăceanu mai susține că nu de puține ori copilul devine deseori un instrument folosit de unul dintre părinți pentru a răni celalalt părinte. „Copilul care înainte avea o relație afectivă cu un părinte, din cauza influenței negative a celuilalt părinte ajunge să își urască părintele, să-l denigreze, să creadă tot ce i se transmite în mod direct și indirect, să fie «spălat pe creier». Avem situații în România când în ciuda unor sentințe judecătorești favorabile unii copii sunt împiedicați sistematic să-și viziteze părintele pe o perioadă de luni și ani de zile. Restabilirea echilibrului familial este esențial și copilul are dreptul de a fi crescut și educat de ambii părinți, iar justiția este în ultimă instanță garantul adevărului și în sprijinul copilului atunci când un părinte își urmărește strict interesul personal și răzbunarea proprie. România are o practică juridică încă minoră în ceea ce privește cauzelor copilului alienati parentali, iar astfel de prevederi legislative cu centrarea pe aspectele psihologice sunt obligatorii”, a precizat psihologul.
Se încarcă comentariile...
