Cazul Noelia. Ce arată dezbaterea despre eutanasie: este moartea asistată un drept sau un eșec al sprijinului pentru victime?
0Povestea Noeliei, tânăra de 25 de ani din Spania care a decis să moară prin eutanasie asistată, a stârnit un val de reacții contradictorii, punând în lumină una dintre cele mai sensibile și controversate teme ale societății contemporane. Noelia a ales să își încheie existența în mod controlat, într-unul dintre puținele sisteme medicale din lume care permit acest tip de intervenție. Alegerea ei, deși profund personală, ridică întrebări atât despre fundamentele morale ale eutanasiei asistate, cât și despre sprijinul pe care societatea îl oferă victimelor evenimentelor traumatizante. Noelia suferea de paraplegie ireversibilă în urma unei încercări eșuate de suicid, după ce a fost violată de patru bărbați.
Suferința dincolo de vizibil
Tema eutanasiei asistate vine cu două perspective. Pe de o parte, principiul autonomiei personale și ideea că fiecare individ are dreptul de a decide asupra propriului corp și destin. Mai ales în situații de suferință fizică extremă, această alegere poate fi percepută ca un ultim act de control și demnitate. Pe de altă parte, există teama că acceptarea eutanasiei poate schimba subtil modul în care societatea valorizează viața.
Indiferent de opinie, compasiunea ar trebui să primeze.
,,Este un caz absolut sfâșietor, care ne atinge cele mai profunde corzi ale umanității. Ca psihoterapeut, privesc povestea Noeliei cu o reverență față de durerea ei și cu o înțelegere a faptului că, uneori, suferința depășește resursele de adaptare ale psihicului uman. Pentru a privi cu empatie o astfel de decizie, trebuie să încercăm să ne mutăm privirea de pe actul în sine pe calitatea vieții și pe subiectivitatea suferinței. Empatia înseamnă să înțelegem că, pentru Noelia, moartea nu a fost o renunțare ușoară, ci singura formă de eliberare dintr-o „închisoare” de durere fizică cronică și traumă psihică nerezolvată", spune psihoterapeuta Dorina Stamate.
Mai mult, adaugă aceasta:
,,Când cineva ajunge să vadă moartea ca pe o „plecare în pace”, înseamnă că viața a devenit un asalt continuu asupra simțurilor și sufletului său. A avea empatie înseamnă să nu judecăm alegerea prin prisma propriilor noastre valori despre viață, ci să recunoaștem dreptul unui om de a spune: <<Mă doare prea tare și nu mai pot>>".
Situația Noeliei, un eșec al societății?
Dincolo de decizia individuală, cazul Noeliei ridică o problemă colectivă. Cea a responsabilității societății.
Neglijată de părinți de la vârsta de 13 ani, după divorțul acestora, Noelia a ajuns în grija statului. În timp ce se afla sub supravegherea unui centru de stat pentru tineri vulnerabili, a fost victima unui viol în grup comis de trei bărbați. Trauma severă a împins-o la o tentativă de sinucidere. După ce s-a aruncat de la etajul 5, a rămas paralizată de la brâu în jos și suferea de dureri cronice severe, fără șanse de ameliorare, potrivit documentelor medicale.
,,Ar trebui să rămânem cu lecția că trauma, atunci când este cumulată (abandon, abuz sexual repetat, lipsa susținerii familiale), are efecte devastatoare care nu pot fi vindecate doar prin simpla supraviețuire fizică", atrage atenția Dorina Stamate.
Lecția pe care Noelia o lasă în urmă
Dincolo de dezbaterea privind eutanasia sau sinuciderea asistată, Noelia lasă în urmă un semnal de alarmă pentru lumea întreagă, spune psihoterapeuta:
,,Rămânem cu imaginea unei tinere care s-a simțit singură în fața monștrilor săi. Este un memento că prezentul contează mai mult decât posesivitatea. Tatăl ei o voia în viață, dar ea avea nevoie să fie „văzută” și susținută în suferința ei, nu doar ținută biologic activă. Lecția este una de smerenie: să învățăm să ascultăm strigătul de ajutor al celor de lângă noi înainte ca acesta să devină un strigăt de adio"
Cum este văzută eutanasia asistată în țările din lume
Eutanasia asistată este legală doar în câteva țări și, de regulă, în condiții foarte stricte. Olanda este prima țară care a legalizat-o, în 2002. Tot în același an, Belgia a luat aceeași decizie. Luxemburg, Spania sau Noua Zeelandă sunt alte state care au adoptat cadre legale clare care permit această intervenție, însă numai în condiții strict reglementate, de regulă în cazul pacienților cu boli grave și incurabile, aflați în suferință intensă.
În Canada, atât eutanasia, cât și suicidul asistat sunt incluse într-un program denumit „Medical Assistance in Dying”. Și în America Latină există o țară care permite eutanasia asistată, Columbia.
În alte țări, dezbaterea este încă activă, dar inițiativele legislative întâmpină opoziții puternice.
Există și cea de-a treia categorie, cea a statelor care consideră că protejarea vieții trebuie să rămână un principiu absolut.
În România, o astfel de procedură este interzisă și incriminată de legea penală.
Se încarcă comentariile...
