Catre Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu

Stimate Domnule Presedinte, Va adresez aceasta scrisoare in dorinta sincera de a opri derapajul spre o stare ce ameninta sa se impuna de fapt, riscand astfel diminuarea sanselor Romaniei in contextul

Stimate Domnule Presedinte,
Va adresez aceasta scrisoare in dorinta sincera de a opri derapajul spre o stare ce ameninta sa se impuna de fapt, riscand astfel diminuarea sanselor Romaniei in contextul international. Mi-ar face placere sa nu considerati demersul meu ca avand un substrat politicianist, ci sa-l luati ca pe un semnal de alarma venit din partea unei persoane preocupata de ceea ce se intampla si incearca sa inteleaga semnificatia gesturilor. Semnalul meu de alarma vizeaza o serie de iesiri publice recente ale consilierului domniei voastre pe politica externa, domnul Andrei Plesu. Trecand peste faptul ca evolutia politica, din ultimele luni, a domnului Plesu este cel putin contradictorie, domnia sa revenind intr-o pozitie de demnitate publica dupa ce timp de patru ani a dezavuat repetat si vehement precedenta sa implicare (in calitate de ministru de Externe), imi permit sa evidentiez cateva aspecte menite, voit sau nu, sa creeze o imagine confuza asupra starii diplomatiei romanesti. In mod repetat, iesirile publice si mesajele domnului Plesu au fost cele tipice pentru un ministru de Externe, in conditiile in care aceste atributii apartin, in acest moment, unei alte persoane. Domnul Plesu si-a depasit repetat mandatul de sfatuitor prezidential, avand tendinta sa se substituie responsabilului din Executiv cu aceste probleme. Daca pentru cei din tara aceste demersuri sunt poate mai greu de observat, pentru cancelariile din toate colturile lumii ele provoaca doar confuzie si consternare. Cred ca in buna parte aceasta stare de fapt este determinata de incapacitatea domnului Plesu de a se obisnui cu statutul unui consilier prezidential pe politica externa si de a-si pierde reflexele dobandite ca ministru. De fapt, nu este prea clar in ce masura domnia sa accepta si intelege ca aceste doua functii sunt profund si fundamental diferite. Probabil ca in buna masura dificultatea intelegerii acestui lucru este determinata si de zelul cu care domnul Plesu a dezavuat timp de patru ani aceste functii publice, repetand insistent teza ca postura sa de ministru de Externe i-a provocat un disconfort intelectual. Dificila este, de asemenea, si postura in care se afla in acest moment, in care a revenit intr-o functie oficiala si cand declaratiile domniei sale din ultimii patru ani sunt cel putin disconfortante si imposibil de asumat in prezent. (Ganditi-va, va rog, cat de grav ar fi sa se mai repete o astfel de ipostaza in care un personaj haruit filosofiei ar fi obligat sa-si asume corvoada ministeriabilului). Starea de confuzie determinata de imixtiunea domnului Plesu peste mandatul ministrului de Externe este accentuata de afirmatiile cel putin eronate din punct de vedere al politicii externe a tarii noastre, care este deasupra partizanatului politic si a schimbarilor electorale. Va transmit aceasta scrisoare cu speranta sincera ca interventia domniei voastre va repune ministrul de Externe al Romaniei in atributiile sale de drept, iar consilierul domniei voastre pe acest domeniu de activitate se va limita la indatoririle sale legale, amintindu-si ca functia pe care si-a asumat-o alaturi de dumneavoastra nu-i mai permite, nici in intimitate, adresabilitati de genul celor exprimate in calitate de sef de revista: "Reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor - asta doar pentru a cita un singur exemplu - I.T. - este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat, sunt grabit, sunt hartuit, coplesit de lehamite. Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de satisfactie. Mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in sansa tarii, in rostul lumii..."
De ce il chinuiti, domnule presedinte?
De ce ii rapiti "vremurile bune", "taclaua voioasa" si "frumusetea vietii"?
De ce il "coplesiti de lehamite"?
Sa fie oare nevoie de un "nou model" pentru consilierii prezidentiali?
Un "model activ, implicat si hotarat" sa jigneasca pe toti acei care nu-i accepta ideile. Asta in numele impartialitatii, echidistantei si obiectivitatii ce trebuie sa-l caracterizeze pe Presedintele Romaniei. Privitor la consilierii prezidentiali, pregatiti mereu sa-si dezavueze "conditia oficiala", mai pastram inca o speranta. Chiar si daca ar fi vorba numai de "minima...".
Cu aceeasi consideratie,
Ioan Talpes