Cât de poluate sunt apele României

Peste 28% din râurile de la noi din ţară se încadrează în categoriile inferioare de calitate a apei, sub limitele stabilite la nivel european. Principalul factor de poluare rămâne lispa staţiilor de epurare a apei din marile oraşe.

Raportul privind calitatea resurselor de apă din România, realizat de Administrraţia Naţională Apele Române pentru anul 2008, indică o uşoară îmbunătăţire a situaţiei faţă de anul precedent, aproximativ un sfert din apele de la noi din ţară încadrându-se în prima categorie – „foarte bună”.

Monitorizarea s-a făcut pentru şase subsisteme, respectiv râuri, lacuri naturale şi artificiale, ape subterane, ape tranzitorii, ape costiere şi ape uzate.

„Primele două categorii- bună şi foarte bună – sunt cele care respectă standardele europene. Creşterea ponderii cu trei procente în prima categorie, faţă de anul 2007, s-ar putea explica, pe de o parte, prin modernizarea unor staţii de epurare a apei.

Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de faptul că anul 2008 nu a fost nici pe departe la fel de secetos cum a fost 2007, iar temperaturile ridicate reduc capacitatea de autoepurare a apelor”, a explicat, pentru „Adevărul”, purtătorul de cuvânt al ANAR, Ana-Maria Tănase.

În acelaşi timp însă, aproape o treime din apele României rămân în categoriile inferioare de calitate – moderată (19,4%), slabă (5,6%) şi proastă (3,1%), adică sub limitele valabile la nivelul UE.

Apele de munte, cele mai curate

„Specificul reliefului, al climei, împreună cu sursele de poluare creează câteva particularităţi la nivelul resurselor de apă de suprafaţă din bazinele hidrografice. De aceea, apele de munte se încadrează în categoria «foarte bună». Din acelaşi considerent, râurile de la şes sunt în categoriile a doua, a treia şi a patra”, a mai spus Ana-Maria Tănase.

Potrivit reprezentanţilor ANAR, aceleaşi caracteristici se aplică şi apelor de suprafaţă din Dobrogea, unde temperaturile ridicate şi debitele scăzute duc la scăderea nivelului de oxigen din apă. „Fenomenul este şi mai acut în cazul lacurilor din sud-estul ţării, a căror capacitate de regenerare este mult redusă”, spune purtătorul de cuvânt al ANAR.

Dâmboviţa „moartă”

Bazinele hidrografice unde se regăsesc sectoare de râuri de categoria slabă şi proastă sunt în bazinele hidrografice Siret, Ialomiţa-Buzău, Argeş-Vedea, Olt, Mureş, Someş-Tisa, Crişuri, Prut, Jiu.Cauzele ţin de activităţile industriale şi de lipsa staţiilor de epurare a apei.

„Dâmboviţa rămâne însă cu cele mai mari probleme. Aici este vorba, pe de o parte, de lipsa staţiei de epurare pentru apele menajere ale Bucureştiului, iar, pe de altă parte, de apele uzate ale localităţilor din jur, care sunt deversate în Dâmboviţa sau în afluenţii ei. Chiar dacă se va construi staţia de epurare, râul va avea nevoie de mult timp pentru regenerare, probabil 20-25 de ani”, a mai spus Ana-Maria Tănase.

Peste 40 de oraşe din România îşi deversează apele uzate direct în râuri   Foto: Agerpres

Potrivit acesteia, ponderea apelor neepurate provenite de la principalele surse de poluare a scăzut în 2008 faţă de anul precedent de la 80% la 70%. „Cu toate acestea, procentul de ape neepurate rămâne destul de mare, aşa încât realizarea de noi staţii de epurare şi, în marile aglomerări urbane, a treptelor terţiare a staţiilor de epurare este un imperativ”, spun cei de la ANAR.

Totodată, o mare problemă a apelor de suprafaţă din România rămâne cea a salubrizării, suprafeţe întinse din luciul de apă al lacurilor fiind acoperite de peturi şi alte deşeuri de ambalaje.

70% din apele uzate din România nu sunt epurate.

Printre ultimii din Uniunea Europeană

Aproximativ 40 de oraşe din ţara noastră, printre care şi Bucureştiul, deversează apele uzate direct în râuri, fără epurare prealabilă, contribuind masiv la poluarea apelor de suprafaţă.

Potrivit reprezentanţilor ANAR, România este printre ultimele ţări la epurarea apelor uzate, după noi fiind Bulgaria şi Grecia.Investiţiile în staţiile de epurare la nivelul întregii ţări ar trebui să fie, până în 2018, de 5,7 miliarde de euro.

Bucureştiul rămâne pentru moment singura capitală europeană care nu are staţie de epurare a apelor uzate. Pe fondul lipsei unei staţii de epurare, Capitala este una dintre marile surse de contaminare a Dunării.

Conform datelor de monitorizare a calităţii apei realizate de Administraţia Naţională Apele Române, 98,7% din lungimea fluviului Dunărea se încadrează în categoria a doua de calitate, respectiv „bună”, având o stare ecologică satisfăcătoare şi conformă cerinţelor europene.

20-25 de ani

Reprezentanţii ANAR spun că Dâmboviţa are nevoie de cel puţin 20-25 de ani pentru a se regenera din punct de vedere chimic şi biologic. Principala cauză de poluare a râului e dată de lipsa staţiei de epurare a apelor menajere din Capitală.