Cât ar putea dura recuperarea pentru astronauții blocați 9 luni în spațiu. „E ca și cum ar fi supuși unui proces de îmbătrânire”
0Refacerea astronauților NASA care au ajuns pe pământ după nouă luni petrecute în spațiu va fi un proces de lungă durată. Un medic a explicat ce se întâmplă în funcție de timpul petrecut în condiții de microgravitație.
Astronauții americani Butch Willmore și Suni Williams, blocați în spațiu timp de 9 luni și care au revenit pe Pământ în 18 martie, ar putea urma programe de recuperare pe parcursul mai multor luni. Medicul Gelu Onose, medic primar Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie în cadrul Spitalului Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni”, a explicat, într-o intervenție în direct la Digi 24, ce se întâmplă în corpul omenesc în condiții de microgravitație.
Dacă organismul este supus condițiilor din spațiu pe perioade mai mici de 6 luni recuperarea poate fi de 100%, a precizat medicul.
„Zborurile în condiții de microgravitație - că despre asta este vorba, este principalul element care modifică parametrii fiziologici - până în 6 luni de zile nu determină diminuarea masei scheletale, adică conținutul mineral osos și, respectiv, masa musculară, adică sarcopenie, cum zicem noi în termeni medicali, în mod semnificativ pentru os și ca atare și perioada de recuperare, deci de reconstituire a capitalului mineral-osos și, respectiv, a masei musculare, nu durează mai mult de câteva luni, adică încă o dată pe atâta, până la 12 luni”, a explicat dr. Gelu Onose.
Lucrurile în schimb se complică pentru perioade petrecute în spațiu care depășesc acest prag. „Cei care stau mai mult de 6 luni, și mai ales mai mult de 12 luni, există și asemenea experiențe de peste 12 luni, ei bine, scăderea densității minerale osoase ajunge până la 3,5 spre 4% și de asemenea scăderea masei musculare este mai consistentă. Și ceea ce este cel mai neplăcut este că recuperarea practic are un termen nelimitat sau e posibil ca acești astronauți să nu recupereze ad integrum niciodată”, a explicat medicul.
Ce presupune recuperarea
Astronauții care au ajuns din nou pe Pământ în 18 martie vor avea nevoie de mai multe luni de recuperare. Medicul Gelu Onose a explicat că în condiții de microgravitație la nivelul musculaturii și scheletului se întâmplă modificări importante.
„Noi suntem dependenți de gravitație din toate punctele de vedere. La nivelul musculaturii și scheletului se întâmplă însă fenomene foarte interesante. Deci dacă nu încărcăm prin greutatea corpului nostru o perioadă suficient de îndelungată, practic polarizarea cristalelor de hidroxiapatită de calciu din interiorul osului nu se mai produce și atunci apare scăderea densității osoase. Din punct de vedere muscular e și mai interesant. E ca și când acești astronauți, săracii, ar fi supuși unui proces accelerat de îmbătrânire, pentru că sarcopenia este o suferință caracteristică parafiziologică bătrâneții. Și se constată că mecanismele sunt la fel. Ca și cum ar fi supuși unui proces de îmbătrânire. Adică se merge până la nivelul geno-molecular. Se activează miostatina, care este un regulator, în sensul diminuării refacerii masei musculare. Este foarte profundă modificarea și, repet, cu cât durează mai mult, cu atât posibilitatea de a o combate...”, a mai spus medicul.
Recuperarea pentru astronauții care petrec în spațiu până la 6 luni este de 100%, în timp ce pentru perioadele între 6 luni și 12 luni pot fi variații, în funcție de fiecare organism în parte. Recuperarea presupune exerciții fizice, readaptarea la încărcarea gravitațională, administrarea de vitamină D și nutriție bogată în factori nutritivi.
„Nu există modalități miraculoase. Dincolo de 12 luni mai degrabă se pare că rămân sechele care sunt greu recuperabile, pe termen nedeterminat sau uneori deloc”, a conchis medicul.
În afara atrofiei musculare și a modificării densității osoase există și alte riscuri asociate cu o perioadă îndelungată petrecută în spațiu. Din cauza migrării fluidelor poate să apară „sindromul feței umflate”, care provoacă umflarea severă a țesuturilor din cap, dar și efectul „chicken legs” și „baby feet” (o afecțiune în care picioarele par neobișnuit de mici și slăbite). Complicațiile estetice pot să dispară în câteva zile în condiții de gravitație normală, în schimb deplasarea ascendentă a fluidelor pe care corpurile astronauților o experimentează pe Stația Spațială Internațională (ISS) crește riscul de formare a cheagurilor de sânge, în special prin dezvoltarea unei afecțiuni cunoscute sub numele de tromboză venoasă a zborului spațial (SVT). Pot să apară de asemenea sindromul neuro-ocular asociat zborului spațial (SANS) și chiar modificări ale formei ochiului, unele dintre efecte putând să fie permanente.
Stresul, lipsa de somn și presiunea schimbătoare din creier pot provoca declinul cognitiv, iar expunerea la radiații are de asemenea riscuri asociate. Astronauții urmează la întoarcerea de pe Stația Spațială Internațională programe de recuperare adaptate nevoilor individuale.
Se încarcă comentariile...
