Atracţia sexuală creşte goana după bronz

Atracţia sexuală creşte goana după bronz

De ce suntem atraşi irezistibil de pielea bronzată, în ciuda pericolelor la care ne expunem? De ce, spre deosebire de alte vremuri, bărbaţii şi femeile sunt atraşi sexual de cei cu pielea

De ce suntem atraşi irezistibil de pielea bronzată, în ciuda pericolelor la care ne expunem? De ce, spre deosebire de alte vremuri, bărbaţii şi femeile sunt atraşi sexual de cei cu pielea arămie? Răspunsul e complex, iar psihologii încearcă să-l desluşească.

Mania bronzului a creat în ultimele decenii o adevărată industrie cosmetică şi turistică. În ciuda avertismentelor medicilor care atrag atenţia asupra pericolelor provocate de radiaţiile ultraviolete, a creşterii alarmante a numărului cazurilor de cancer de piele, goana după bronz pare de nestăvilit.

Pe seama "modei bronzului", industria cosmetică a cunoscut un adevărat boom în ultimele decenii. Odată cu revoluţia vestimentară care permitea femeilor să îşi expună din ce în ce mai mult corpul, idealul feminin a căpătat pigment. Moda bikini care lăsa formele feminine să se exprime liber a schimbat şi preferinţele. Anii "60-'70, dominaţi de emanciparea feminină şi de moda topless, au crescut şi mai mult apetitul pentru tenul bronzat. De câteva decenii, psihologii au observat că la "bursa" sexului, bronzul este cotat din ce în ce mai bine.

Tehnologiile avansate care permit acum menţinerea unui ten măsliniu indiferent de sezon au crescut şi mai mult cererea pe piaţa cosmeticii. Dacă în urmă cu un secol, tenul măsliniu era mai degrabă proscris, în prezent cei care se pot mândri cu o astfel de piele au o cotă mult mai bună pe piaţa sexului. Faptul că suntem mult mai atraşi de o persoană cu pielea bronzată este deja unul constatat de psihologi.

Pielea pigmentată este mai sexy

Pentru a afla dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, psihologul italian, Marco Pacori, de la centrul de Studii şi Cercetări ale Comunicării Non Verbale, a efectuat, timp de mai mulţi ani, un amplu studiu, publicat şi de cotidianul "La Stampa". Experimentul a demonstrat că, cu cât o persoană - femeie sau bărbat - are pielea mai pigmentată, mai închisă la culoare, cu atât este considerată mai sexy. Pacori consideră că rădăcinile acestor percepţii - care asociază pielea mai închisă la culoare cu atracţia sexuală - sunt înscrise în memoria noastră ancestrală.

El explică această asociere referindu-se la procesul prin care blana animalelor în perioada de împerechere secretă mai mult pigment şi se închide la culoare, fiind un semnal sexual foarte clar, menit să atragă partenerul de sex opus şi să asigure perpetuarea speciei.

În plus, spune Pacori, "şi în cazul speciei umane, zonele erogene sunt mai puternic pigmentate, fiind mai închise la culoare". De aceea pielea mai închisă face trimitere, în subconştientul nostru, la sex. De aceea, când un bărbat vede o femeie bronzată se simte excitat. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu o femeie care vede un bărbat bronzat. Oamenii vor să fie bronzaţi tot anul pentru că vor de fapt să fie atractivi din punct de vedere sexual tot timpul anului, explică psihologii.

Pe de altă parte, tenul celor două sexe este diferit. Mai multe studii au demonstrat că, încă de la pubertate, pielea se diferenţiază. Tenul masculin se închide la culoare, iar textura pielii, pilozitatea, distribuţia grăsimii subcutanate sunt influenţate de secreţia hormonilor sexuali. Idealul de frumuseţe al Antichităţii atribuia de altfel bărbaţilor o piele măslinie, iar femeilor pielea- albă ca laptele.

Pielea albă, demnă de admiraţie

Studiile făcute de Wagatsuma în Japonia au dezvăluit că bărbaţii japonezi văd în paloarea feminină "un simbol care le distinge de bărbaţi", în vreme ce femeile japoneze consideră bărbaţii cu pielea albă ca fiind "bărbaţi frumoşi" - demni de admiraţie estetică, dar "prea efeminaţi", iar pe cei cu ten închis, "atrăgători" - consideraţi a fi "virili", "îndrăzneţi" şi "dinamici".

Un studiu american (Asher şi Allen, 1969) a arătat cum copiii cu vârste între 3 şi 8 ani aleg în principal păpuşile cu faţă măslinie, în defavoarea celor cu faţa albă. Studiul a arătat că fetiţele, mai mult decât băieţeii, au ales în majoritate păpuşile "bronzate". Rezultate similare a obţinut şi Gregor McPherson (1966), studiind o populaţie bantu din Africa de Sud, unde fetiţele au ales în majoritate păpuşi cu pielea închisă la culoare.

Ulterior, mai multe studii au demonstrat că preferinţa pentru un ten mai închis este legată de prezenţa în sânge a unei cantităţi mai mari de estrogen - hormon sexual feminin. În general, psihologii au stabilit că, în mod inconştient, îi clasificăm pe cei din jur şi în funcţie de tenta de culoare a pielii. Astfel, tenul palid, alb este un atribut al febleţii, al delicateţii.

Tenul închis este asociat cu puterea, îndrăzneala, vigoarea. Şi totuşi, de ce suntem - bărbaţi şi femei, deopotrivă - atraşi din ce în ce mai mult de tenul pigmentat? Problema ţine atât de psihologie, cât şi de sociologie. Trăim într-o societate în care corpul ocupă un loc din ce în ce mai important, este supramediatizat şi inevitabil ne raportăm la modelele standardizate ale epocii.

Dacă în Evul Mediu şi Renaştere, idealul de frumuseţe era un corp obez, rubensian, cu piele alb-rozalie, în prezent, tenul bronzat este la mare preţ.

Înspăimântaţi de canoanele societăţii

Pe de altă parte, explică psihologii, autoevaluarea nu este posibilă decât atunci când ne raportăm la un model. Iar acesta este cel propus/impus de societate. "Forţaţi să ne reflectăm în oglinda intransigentă pe care societatea ne-o întinde, (…) ni se face teamă că nu ne conformăm canoanelor", scrie V. Packard în cartea sa "Omul remodelat".

Mai multe studii au relevat de altfel faptul că satisfacţia faţă de propria persoană se referă în majoritate la satisfacţia faţă de propriul corp, mai ales în cazul femeilor. Cei satisfăcuţi de felul cum arată se simt mai siguri, mai inteligenţi, mai împliniţi sexual şi mai fericiţi. Potrivit lui P. Schilder, "plăcerea de a ne metamorfoza corpul este de ordin narcisist şi este similară unei masturbări mascate".

M. Argyle susţine că "modificarea aparenţelor este considerată ca o formă de comunicare nonverbală şi comunică celor din jur informaţii despre grupul căruia aparţinem, despre vârstă, sex, statut social şi personalitate".

Dar şi percepţia celor din jur este diferită! Testele au arătat că cei frumoşi sunt judecaţi cu mai multă indulgenţă de cei din jur şi sunt supraevaluaţi. Astfel, impactul frumuseţii este considerabil, deoarece ne manipulează în mod inconştient. Baudrillard spunea că "Societatea provoacă victime! Victime inconştiente, ale unei ideologii în care frumuseţea se impune ca o religie, în care corpul este sacralizat". De aceea, frumuseţea corporală este o adevărată valoare socială, un atu important.

În concluzie, goana după bronz se înscrie în tendinţa indivizilor societăţii actuale de a se conforma schemei idealului corporal.

Plăcerea de a ne metamorfoza corpul este de ordin narcisist şi este similar unei masturbări mascate
P. Schilder, psiholog