"Aş putea să-l bat pe Băsescu, dar plec din politică"

Cozmin Guşă crede că "produsele premium" nu se mai vând pe piaţa politică, şefii de partid livrând electoratului doar ceea ce vrea să audă. Liderul PIN spune că va reveni în prim-plan

Cozmin Guşă crede că "produsele premium" nu se mai vând pe piaţa politică, şefii de partid livrând electoratului doar ceea ce vrea să audă. Liderul PIN spune că va reveni în prim-plan peste patru ani.

S-a convins, după alegerile din iunie, că modul său de a face politică nu are deocamdată succes în România şi că a mobiliza lumea care nu votează este o utopie. Cozmin Guşă resimte "telenovelizarea" socială şi faptul că simplii cetăţeni s-au resemnat, deşi adevărata schimbare stă în puterile lor.

Fostul candidat la Primăria Generală a Capitalei a vorbit "La masa Adevărului" despre trecutul său şi despre proiectele de viitor. Cozmin Guşă a dezvăluit şi câteva aspecte inedite din colaborarea avută cu Adrian Năstase şi cu Traian Băsescu, cei care, la un moment dat, i-au oferit "cheile" de la maşina politicii româneşti.

CARTE DE VIZITĂ

• S-a născut la 2 iulie 1970, la Câmpia Turzii, judeţul Cluj.

• A absolvit cursurile Facultăţii de Fizică din Cluj (1994).

• A urmat un curs de specializare la Ecole Nationale d'Administration din Paris (2002).

• Secretar general al PSD (2001-2003).

• Membru în Biroul Permanent al PD (2004-2005).

• Director al campaniei electorale a lui Traian Băsescu (2004).

• Deputat independent şi preşedinte al Partidului Iniţiativa Naţională (din 2005).

- Vă retrageţi din politică?

- Nu, mă dau doar câţiva paşi înapoi, pentru o anumită perioadă, şi încerc să-i ajut pe colegii mei din PIN doritori să fie activi, fie în plan parlamentar, fie în plan politic sau administrativ, la nivel local. Mi s-a dovedit în ultimii ani de luptă politică în prima linie, şi mai ales prin rezultatul acestor alegeri, că felul în care înţeleg eu să fac politică nu este unul care are succes în această perioadă.

Și cum în general nu-mi place să pedalez în gol, prefer să fac pentru o anumită perioadă câţiva paşi înapoi. Încerc să sprijin câteva proiecte ale colegilor mei de la PIN - la fel de tineri ca şi mine sau chiar mai tineri - şi să mă ocup şi de câteva proiecte personale, cum ar fi al doilea doctorat pe care îl susţin în geopolitică sau a doua carte pe care vreau s-o scriu. Nu în ultimul rând, vreau să mă ocup de viaţa personală şi de copii, pe care i-am cam neglijat în ultima vreme.

- Nu mai candidaţi la alegerile parlamentare?

- Nu, nu candidez la alegerile parlamentare din acest an. Repet, nu cred că felul în care fac eu politică este unul care poate să fie de succes în următoarea perioadă. Sigur că sunt dezamăgit şi nu trebuie să ascund lucrul acesta.

- Unde faceţi al doilea doctorat, în România sau în străinătate?

- În România, deşi condiţiile au fost mai bune în străinătate. Nu pot să-mi permit să iau o pauză totală, cum ar fi presupus un doctorat la o universitate străină. Doctoratul îl fac la Universitatea Bucureşti, tema lui fiind una extrem de interesantă şi care mă pasionează, respectiv "Influenţa post-sovietică în ţările fostului Tratat de la Varşovia".

O să însemne un an şi ceva de cercetări asidue nu numai în România, ci şi în alte şase capitale vizate de acest proiect de cercetare. Este un proiect de cercetare pe care îl voi transforma într-o carte şi care cred că poate să explice foarte multe celor de vârsta mea, dar mai ales celor de vârsta fiului meu care are acum 11 ani şi care peste 7-8 ani o să fie mult mai interesant de ceea ce s-a întâmplat în România.

"Nu o să mă mai vedeţi la televiziuni"

- În grija cui lăsaţi partidul?

- Partidul îl conduc în continuare, doar că nu o să mai fiu atât de activ în plan public. Nu o să mă mai vedeţi atât de des la televiziuni sau în conferinţe de presă. Probabil că o să mă concentrez mai mult pe conţinutul activităţii politice şi pe o construcţie de viitor.

De altfel, nici nu am altceva de făcut pentru că orice om în locul meu, fiind atât de activ cum am fost eu în acest ciclu electoral 2005-2008 - poate cel mai activ dintre oamenii politici - şi văzând că un asemenea fel ca al meu de a face politică este atât de puţin apreciat la momentul votului, ar face la fel. Doar un disperat ar continua să se agite în această perioadă, pentru că mie mi se pare că românii s-au cam dat bătuţi. Și mai este încă un fapt.

Aici nu vreau să fiu acuzat de lipsă de modestie sau de infatuare - dacă eu aş fi candidat la aceste alegeri din Bucureşti, alături de nişte contracandidaţi campioni naţionali, adică oameni nepătaţi, profesionişti, şi aş fi pierdut, aş fi continuat lupta.

Ar fi fost clar că sunt mult mai buni decât mine, că nu au avut probleme cu legea sau cu moralitatea şi m-au bătut. Atunci eu trebuia să-mi strâng puterile şi să merg mai departe. Din păcate, calitatea contracandidaţilor mei, cu foarte puţine excepţii, a fost una extrem de precară, dovadă fiind cel care a câştigat. Sorin Oprescu în afara tupeului nu mai are nimic.

"Calitatea contracandidaţilor mei, cu foarte puţine excepţii, a fost una extrem de precară, dovadă fiind cel care a câştigat. Sorin Oprescu în afara tupeului nu mai are nimic."

- Sorin Oprescu v-a acuzat că sunteţi în spatele respingerii în primă instanţă a candidaturii sale...

- El m-a acuzat pentru ca după aceea să se convingă că era vorba de cu totul altcineva.

- Mulţi dintre contracandidaţii dumneavoastră s-au grăbit să-l susţină, ridicându-i mingea la fileu...

- E treaba lor! Pentru mine, Sorin Oprescu a intrat în această cursă electorală printr-o minciună grosolană, minciună care o să continue pe toată durata mandatului său. Nu le doresc asta bucureştenilor, dar este un pronostic al meu. N-o spun deloc subiectiv.

Mi-am consumat nervii în primele 24 de ore după ce am văzut rezultatul acestor alegeri. Felul în care românii au votat la aceste alegeri locale este dezamăgitor, dar nu pentru mine ca om politic, ci ca părinte. Responsabilitatea gesturilor mele politice am legat-o tot timpul de viitorul copiilor mei sau de viitorul colegilor copiilor mei.

- Credeţi că Sorin Oprescu nu va reuşi să facă nimic în Bucureşti?

- Va fi în stare să facă foarte multă gălăgie, foarte multe gesturi de imagine, iar oamenii din spatele lui îşi vor satisface interesele. Sorin Oprescu nu are nici anduranţa, nici anvergura să poată da viaţă unor proiecte. Va rezista pe un scaun călduţ cu gesturi de telenovelă, care să-i conserve popularitatea.

"România s-a telenovelizat"

- Va candida Sorin Oprescu la preşedinţie, în opinia dumneavoastră?

- N-ar fi exclus să candideze la preşedinţie. Oamenii gen Oprescu şi Băsescu au beneficiat, la un moment dat, de un context amar pentru România. Contextul în care România s-a telenovelizat. Lucrurile de esenţă, capitale, contează foarte puţin, produsele "premium" nu prea se mai vând, şi atunci, în loc să meargă pe ideea unor proiecte politice necesare ţării, genul acesta de oameni politici merg pe ideea unor proiecte simpatice actualei generaţii de români care participă la vot. Este o telenovelizare politică.

- L-ar putea concura cu succes pe Traian Băsescu, în 2009, cineva din actuala clasă politică?

- Iarăşi, cu lipsă de modestie, cred că cel mai redutabil concurent al lui Traian Băsescu am fost eu, dar nu mai candidez.

- Aţi obţinut 5 procente şi ceva în Bucureşti, la locale. Credeţi că la nivel naţional puteţi învinge un politician ca Traian Băsescu? Adrian Năstase pare că se încălzeşte pe margine...

- Tocmai am spus că nu candidez. Contracandidatul serios, din punctul meu de vedere, aş fi eu. La ora aceasta, contracandidaţi serioşi Băsescu nu are. Și nu are pentru că felul în care au evoluat partidele din 2005 încoace a fost de a bloca reforma internă, de a nu genera lideri politici adevăraţi.

În ceea ce îl priveşte pe Adrian Năstase, cea mai bună variantă ar fi fost să se retragă o perioadă. Nu a vrut acest lucru. O altă variantă ar fi fost o perioadă de penitenţă în care să-şi mărturisească greşelile mandatului în plan politic şi administrativ.

- Mai are vreo şansă Adrian Năstase la preşedinţie?

- Din punctul meu de vedere, nu, dar din punctul său de vedere, poate că da.

- Aţi fost şi în proximitata lui Adrian Năstase şi a lui Traian Băsescu. Care credeţi că este mai bun ca om politic?

- Un om politic este bun dacă îşi respectă promisiunea. Atât Adrian Năstase cât şi Traian Băsescu au eşuat lamentabil în misiunea pe care au avut-o, iar de aici nu mai are rost să discutăm altceva pentru că nu cultura defineşte un om politic, ci rezultatele şi îndeplinirea misiunii.

"Nu mi-am dorit niciodată conducerea SRI"

- E adevărat că ruptura dintre dumneavoastră şi Traian Băsescu a avut drept cauză faptul că a refuzat să vă numească la conducerea SRI?

- Nu, nu a fost niciodată o discuţie de acest gen între mine şi Traian Băsescu. A existat însă o frământare la nivelul SRI - aripa retrogradă, că unul precum Cozmin Guşă ar putea să meargă să preia conducerea acolo. Nu mi-am dorit niciodată lucrul acesta.

Toate au fost vorbe. Acolo s-a întâmplat altceva. Reforma care ar fi trebuit începută la nivel parlamentar şi administrativ în România nu se putea face decât cu Cozmin Guşă la volan, la nivelul PD-ului de atunci.

- Aţi vrut să fiţi preşedintele PD?

- Nu se putea altfel. Toţi cei tineri erau promovaţi în dauna unora ca Berceanu, caVideanu şi alţii care sunt oameni apropiaţi generaţiei lui Traian Băsescu, oameni cu care a făcut ceva treabă. Și atunci, într-un mod foarte simplu, în ciuda faptului că existau peste 20 de noi parlamentari tineri, cei care au câştigat după alegerile din 2004 portofolii şi influenţă au fost tot cei din "garda veche".

Și atunci eu nu mai aveam cum să fac parte din decor. Înţelegând asta am demisionat şi am format un partid care ar fi trebuit să confirme la nivelul anului 2008. Nu s-a întâmplat aşa, nu a depins de noi, a depins de votul românilor.

- Cine e vinovat pentru acest eşec?

- Nu e de vină nimeni. Atât ne-au votat românii.

- Acesta e efectul...

- Pentru acest eşec ar putea fi vinovată aceeaşi populaţie care l-a votat pe Oprescu la Bucureşti, de pildă.

- Dar dumneavoastră nu vă reproşaţi nimic?

- Nu, eu nu-mi reproşez nimic. Pentru că nu sunt genul care să vină să plângă la televizor sau să pozeze în victimă că nu este lăsat să se înscrie într-o cursă electorală, deşi are toate semnăturile false. Eu nu fac telenovelă, iar electoratul românesc a fost obişnuit cu telenovela.

În ceea ce priveşte temele de dezbatere publică pe care le-am pus şi pe care le-am susţinut între 2005 şi 2008, tot cu acelea m-aş duce în continuare, pentru că eu nu ştiu să fac altă politică.

- În 2004, povestea cu fraudarea alegerilor nu a fost tot telenovelă? Vi s-a atribuit la momentul respectiv...

- Nu. E prea mult spus. Să zicem că am coordonat operaţiunea, dar nu a fost ideea mea. În plan formal s-a întâmplat în felul următor: au existat trei raportări consecutive ale Biroului Electoral Central care spuneau că voturile nule scad, pe măsură ce se numărau alte voturi.

Deci eu număr voturi, raportez 100.000, peste trei ore mai număr voturi şi raportez doar 50.000 de voturi nule, iar peste alte trei ore mai număr voturi şi raportez doar 20.000 de voturi nule, când cifra voturilor nule ar trebui să crească. În plan formal procesul electoral a fost fraudat.

Aici a fost marea greşeală a strategilor PSD de la acea vreme, pentru că la provocarea publică pe care eu am adresat-o, ei ar fi trebuit să răspundă că renumără voturile.

- Credeţi că aceasta a fost principala cauză a victoriei lui Traian Băsescu în turul doi al prezidenţialelor din 2004?

- Da. Acest element a creat un val care a adus la vot mult mai mulţi oameni dintre cei nehotărâţi. A fost o continuare a şocului electoral care a marcat schimbarea lui Stolojan cu Băsescu. S-a înscris un anumit fir, adică "ăla, săracul, e necăjit, a plecat Stolojan şi plânge la televizor şi îl mai fură şi ăştia".

Parcă îl vezi pe Oprescu translatat în direcţia asta. "Uite, nu l-a lăsat partidul să candideze şi îl fură ăştia că nu-l lasă cu semnăturile alea false!".

- Vă faceţi firmă de consultanţă politică?

- Nu. Fiecare vrea să-mi găsească mie un loc. În perioada următoare, pentru că nu doresc să-mi folosesc timpul inutil, îi ajut în continuare din postura de preşedinte pe colegii mei de la PIN care vor intra în administraţie, care vor intra în Parlament. Pe cei care doresc să facă o alianţă cu partidele mari, care ne tot propun lucrurile astea.

- Cine v-a propus o alianţă?

- O să vină vremea când o să discutăm şi despre asta.

- Aţi accepta o fuziune prin absorbţie a PIN?

- Nu, că nimic nu mă împinge din spate să fac asta. Avantajul meu este că sunt independent din punct de vedere financiar, că nu mi-am propus niciodată funcţia de parlamentar pentru ca să-mi asigur imunitate, influenţă, bani. E o retragere cu câţiva paşi în spate, ca să-mi construiesc altă bază.

"Sunt supărat pe acei români care pot să-şi construiască viitorul printr-un vot normal, cei 70% care nu participă şi care refuză să facă aşa ceva"

- Din tot ce aţi spus se poate desprinde şi concluzia - hazlie, într-un fel - că nu vă merită românii...

- Nu. Eu nu sunt supărat pe românii care au votat. Este opţiunea lor. Ei votează de multă vreme aceste partide, unii sunt liberali, alţii sunt mai populişti şi merg spre zona PDL, alţii sunt mai nostalgici şi merg cu PSD, dar ei sunt doar 30%.

Eu sunt supărat pe acei români care pot să-şi construiască viitorul printr-un vot normal, cei 70% care nu participă şi care refuză să facă aşa ceva. Telenovelizarea asta de care suferă România este un fenomen cu consecinţe pe termen lung. Și asta trăim acum. Dacă generaţia din care fac eu parte o să reuşească să fie mai pragmatică, să profesionalizeze actul administrativ, atunci o să trăim mai bine, dacă nu, nu.

- Are elite această generaţie?

- Da, are. Elitele aşteaptă o chemare pe care nimeni nu a făcut-o. A avut o tentativă Năstase în 2002, pe care a abandonat-o. E păcat, că strânsesem baza de date şi ştiu că vreo 2.000 de tineri români din toată lumea care, profesionalizându-se prin studii doctorale şi postdoctorale prin altă parte, ar fi fost dispuşi să intre în administraţia românească. Acel proiect s-a oprit.

- Lista la cine e?

- La Guvern, pentru că a fost o acţiune a Guvernului. Orice ministru sau prim-ministru interesat, la un moment dat ar putea să reia acel proces. Partea proastă e că acei oameni vor veni doar dacă vor recunoaşte în cel care îi cheamă un om dedicat într-adevăr proiectelor consistente pe termen lung. Aici vorbim de nişte oameni care-şi părăsesc joburile foarte solide pentru ca să facă ceva pentru România.

Or, dacă ei vor sesiza că sunt chemaţi doar pentru imagine sau ca să fluture nişte steaguri de partid, nu vor veni niciodată. Năstase a avut această şansă şi a irosit-o. Putea să facă orice reformă voia el, dar nu a vrut.

"Băsescu ar mai putea câştiga doar din lipsă de concurenţă"

- Credeţi că Traian Băsescu mai câştigă un mandat?

- Dacă mai câştigă, nu-l merită. Și dacă îl câştigă, câştigă doar din lipsă de concurenţă. Dacă i se va găsi un concurent serios lui Traian Băsescu, şi ştie şi el lucrul ăsta, îi va fi foarte greu să intre într-o competiţie normală. Doar din lipsă de concurenţă ar putea să câştige.

- Nu cumva trebuia să fie lansat până acum sau măcar să se prefigureze un concurent pentru Traian Băsescu?

- La dependenţa românilor de televizor şi de spectacol, un candidat împachetat cum se cuvine după mintea lor, în trei luni poate să devină erou naţional. Dar să aibă şi nişte calităţi. Uitaţi-vă la grămada de Gigei, Irinei, Prigonei care au devenit eroi peste noapte şi închipuiţi-vă o personalitate puţin mai dotată, mai curajoasă decât genul acestora, şi o să vă daţi seama că este posibil foarte repede.

De ce? Pentru că oamenii politici care astăzi se bat în sondaje pentru primele locuri nu pot să vină cu realizări. Nimic nu rezistă. E la fel ca România. România se zguduie din toate temeliile pentru că fundamentul pe care s-a aşezat în 1989 este unul mai mult decât fragil.

Este unul aşezat pe o minciună, aşezat doar pe dorinţa de recuperare a nomenclaturii de nivel doi, atât din partid cât şi din fosta Securitate. Deci, proiectul pe care şi l-au propus în 1989 de a recupera pe funcţii de răspundere sau în plan economic şi manegerial nomenclatura de nivel doi din PCR sau din Securitate e un proiect care astăzi a reuşit.

"La dependenţa românilor de televizor şi de spectacol, un candidat împachetat cum se cuvine după mintea lor, în trei luni poate să devină erou naţional"

- Domnul Blaga v-a acuzat în campanie că aţi avea în spate serviciile secrete. Aveţi prieteni în această zonă?

- Nu. Dacă aş fi avut asemenea sprijin probabil eram în locul lui Oprescu astăzi. Nu, sunt un om care nu are relaţii nici cu serviciile secrete, nici cu Masoneria, lucru care astăzi e dăunător în România pentru că, nefăcând parte dintr-un grup de presiune, nu poţi să-ţi asumi nişte proiecte de anvergură. Dar eu gândesc pozitiv şi cred că lucrurile se vor schimba.

Observ şi la nivelul politicului că încep nişte oameni să se mişte altfel, la nivelul mass-media sunt oameni care nu mai suportă o anumită stare de lucruri, sunt proiecte de anvergură în presă, se bagă bani mulţi, trebuie să vină şi rezultatele.

- Cam în ce orizont de timp întrevedeţi maturizarea electoratului?

- Nu cred că se pune problema unei maturizări pentru că noi tocmai din cauza electoratului matur suferim astăzi, dacă ne referim la vârstă.

- Nu ne referim la vârstă...

- Vorbim de generaţia "over sixteen" care într-o formă majoră a influenţat rezultatul ultimelor alegeri. Aici trebuie să se întâmple altceva. Scârba pe care generaţia "decreţeilor" o simte astăzi pentru actul politic trebuie să se transforme în următorii ani în conştiinţa faptului că, fără nişte profesionişti la volan, România intră din şanţ în şanţ.

Când vor conştientiza asta îşi vor da seama că nu au putut locui prin Spania, prin Italia sau prin alte zone producătoare de salarii puţin mai mari decât aici şi că viitorul copiilor lor este strâns legat de starea economică din România, de preţul caselor, al terenurilor. Eu am încercat cu PIN, între 2005 şi 2008, să strâng o masă critică de oameni la nivel de simpatizanţi, pentru că politicienii activi de bună-credinţă sunt prea puţini.

- Se spune că aţi plecat din PSD pentru că nu aţi vrut să concuraţi împotriva lui Traian Băsescu la Primăria Capitalei, aşa cum voia Adrian Năstase...

- Ideea că eu n-aş fi acceptat să candidez împotriva lui Băsescu în 2004 este una falsă. Am acceptat să candidez împotriva lui Traian Băsescu, însă i-am spus lui Năstase în felul următor: "Candidez de pe poziţia de secretar general şi cu o campanie separată.

Ce-aţi făcut voi la guvernare în perioada asta pe mine nu mă ajută. În schimb pot să-l bat pe Băsescu". Năstase a spus: "Nu, trebuie să fii una cu guvernarea şi să vii ca un slujitor, să serveşti această guvernare în poziţia de prefect". Și cum să fiu poliţistul lui Băsescu? Să mă duc să-l arestez şi apoi să-i iau locul? Nu se poate aşa ceva.

Plus că din punct de vedere politic şi administrativ intram în subordinea lui Gabriel Oprea, Dan Ioan Popescu ş.a.m.d. şi nu mai aveam posibilitatea să-l dau jos. Eu voiam o campanie independentă de partid, dar ca secretar general al PSD.

- Era mai de bătut Băsescu atunci decât acum? - Nu. Acum e mai uşor de învins decât atunci pentru că poate să numere foarte greu realizări importante pe care să le spună românilor. O realizare întâmplătoare a lui Traian Băsescu este libertatea din presă. Până în 2004 discutam despre o anumită atmosferă în presă.

- De ce spuneţi "o realizare întâmplătoare"?

- Pentru că un om care are mare grijă de imaginea personală, având şi destule probleme în plan personal, e clar că nu iubeşte presa. Foarte mulţi dintre oamenii politici care s-au exprimat în ultima perioadă au şi dovedit lucrul ăsta. Libertatea presei a intervenit mai mult din cauza luptei dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria.

Presa s-a ţinut în chingi administrative, financiare, până în 2004, în special prin bugetele foarte mari care se cheltuiau de la ministerele principale şi, parţial, prin anumite dosare ale patronilor de presă. După 2005, mare parte dintre patronii de presă au scăpat de obligaţii, au scăpat de dosare, a început să nu le pese şi au lăsat trusturile să se dezvolte.

Din nefericire pentru mediul politico-administrativ, această multitudine de opinii, deşi a generat aflarea multor date interesante despre mersul României, nu a generat şi o efervescenţă înspre vot, înspre exprimarea publică. Poţi să faci reformă politică doar dacă alţii decât cei 30% care votează vechile partide ar veni să participe la vot.

- De ce nu vă luptaţi în 2009 cu Traian Băsescu, dacă spuneţi că e mai vulnerabil decât atunci când era primar general?

- În România anului 2008 alegerile se câştigă având fonduri financiare foarte mari şi având simpatia oligarhilor, care într-un fel sau altul trebuie să fie liniştiţi că afacerile nu le-ar fi puse în pericol. Un candidat precum Cozmin Guşă nu are cum să genereze fonduri mari în această campanie şi cu atât mai puţin să dea garanţie unor oligarhi, văzuţi sau nevăzuţi, că le-ar fi mai bine cu o administraţie prezidenţială pe care aş conduce-o.

- Spuneţi că există oligarhi nevăzuţi?

- Există şi oligarhi nevăzuţi. Cred că sunt foarte mulţi oligarhi pe care preşedintele nici nu-i ştie în acest moment, el bătându-se cu faţa vizibilă a balaurului. Foarte mulţi sunt rechini de mare adâncime şi nu vor să vină la suprafaţă.

Planul pe care şi l-au propus în 1989 e un plan care le-a reuşit. Intrarea în Uniunea Europeană le-a respectabilizat capitalurile acumulate după 1989. Sunt bani europeni, oamenii pot să dea garanţii pentru alţi parteneri.

"Sunt foarte mulţi oligarhi pe care preşedintele nici nu-i ştie în acest moment, el bătându-se cu faţa vizibilă a balaurului. Foarte mulţi sunt rechini de mare adâncime şi nu vor să vină la suprafaţă."

- Ce părere aveţi despre publiciştii care au trecut brusc din zona media în zona politică?

- Eu am o teorie. Cred că cea mai bună tranziţie în mediul politic ar asigura-o jurnaliştii. Sunt mulţi jurnalişti cu experienţă care s-ar descurca bine în perioada de tranziţie către altceva în mediul politic. Spun asta pentru că jurnaliştii buni au suficientă expertiză ca să poată manageriza treburile politice.

În al doilea rând, ei cunosc foarte bine şmecheriile politicienilor blamabili, iar în al treilea rând, ei manifestă un soi de magnetism asupra celor care se simt cu musca pe căciulă, pentru că ştiu multe lucruri. Dar nu cred că va fi un asemenea flux în politică. Dacă vorbim despre cei pe care PDL i-a nominalizat, Călin Avramescu şi Sever Voinescu, probabil că ar fi trebuit să-şi manifeste deschis simpatia politică şi să comenteze evenimentele publice de pe această poziţie.

- Clasa politică n-a fost în stare să formeze profesionişti...

- Niciunul dintre politicienii României nu a realizat în spatele lui o şcoală politică, să spună la un moment dat: "Mă dau puţin mai în spate. Veniţi la mine la Cornu, că eu am fost ministru de Externe, preşedinte al Camerei Deputaţilor şi prim-ministru, şi pe voi şapte v-am selecţionat şi în fiecare săptămână, într-o zi, vă spun cum e cu viaţa".

Nu au existat asemenea intenţii în România şi au fost preferaţi pentru a fi promovaţi politicieni tineri, dar castraţi. România a involuat atât de mult din punct de vedere politic şi din cauza faptului că opoziţia, cea care a fost identificată la începutul anului 2005, nu şi-a asumat ridicări de ştachetă.

Dacă opoziţia în planul reformei interne, în planul reformelor pentru România, în planul manifestărilor personale, îşi asumă o ştachetă mai ridicată, puterea nu are ce să facă.

"Au fost preferaţi pentru a fi promovaţi politicieni tineri, dar castraţi"

- Cum vedeţi viitoarea guvernare din perspectiva configuraţiei politice ?

- Va fi o guvernare care va ţine cont de păstrarea protofoliilor pentru liderii de influenţă din partide. Nu va ţine cont de vreo reformă sau de vreun meci. Eu cred că alegerile parlamentare de anul acesta vor fi zgomotoase, cu persoane extrem de vocale care sunt obişnuite cu telenovela şi care au suficienţi bani să investească, cu cât mai multă mită electorală, cu cât mai multe lucruri spuse spectaculos, ca să-i păcălim pe cei care aleg şi după ce ne alegem, vedem câţi sunt în echipa noastră şi vedem cu cine facem guvernarea.

- Politologii spun că rezultatele sunt imprevizibile, că s-ar putea să asistăm la mari surprize.

- Nu, e o gogoriţă. Sunt lucruri care se fac şi care nu se vorbesc. La ora actuală, majoritatea colegiilor sunt împărţite. PSD, PDL şi PNL ştiu pe ce se bazează, şi sigur UDMR şi PC ştiu şi ele pe ce se bazează. De aici încolo e loc de speculaţii şi de surprize care vor modifica puţin acest scor.

Anul electoral 2009 va fi mai agitat, va fi cu o miză foarte importantă - reprezentarea în Parlamentul European pentru 5 ani şi alegerea preşedintelui. Dar nu va exista, ca în 2004, ideea de reformă, de luptă împotriva a "ceva" pentru că nu are cine să ducă steagul. Ar vrea să ducă cineva steagul, dar dintre cei care se confruntă în 2008 sunt puţini care au credibilitate.

- Nu avem un proiect de postaderare...

- Noi nu ni-l dorim, iar Uniunea Europeană văd că se simte destul bine cu noi în această formulă. Suntem o naţiune cuminte, una dintre cele 27 care îşi plăteşte contribuţia în fiecare an, care are în continuare oportunităţi interesante la nivelul forţei de muncă şi a investiţiilor imobiliare.

- Cât va mai fi Uniunea Europeană, în viziunea dumneavoastră?

- E o întrebare... Depinde cum o să joace cărţile din punct de vedere politic. Pentru că, evident, şi Uniunea Europeană este la o răscruce de opţiune - pe lângă opţiunea la ordinea zilei, Statele Unite versus China, se studiază cu foarte multă atenţie o anumită dorinţă exprimată de Rusia.

Sunt multe lucruri care se discută, dar în funcţie de cum se vor finaliza vom putea vorbi sau nu despre un viitor al Uniunii. Nu e un proiect bătut în cuie pentru totdeauna şi eu cred că se pot face multe reglaje.

"Uniunea Europeană nu va putea să fie mai mult decât o piaţă"

- Cum vedeţi UE în viitor - ca un stat federal, ca un o imensă piaţă comună?

- Din punctul meu de vedere, Uniunea Europeană nu va putea să fie mai mult decât o piaţă. Chiar dacă în România e mai puţin vizibil acest spirit identitar, în celelalte state ale Uniunii Europene spritul identitar e de bază. Marea criză care, după părerea mea, e în stare să încetinească procesul de globalizare este această criză identitară pe care tocmai globalizarea a generat-o.

- Vedeţi Rusia în Uniunea Europeană, într-un orizont de 10 ani?

- Da, dar repet: aici se pune problema unor mega-alianţe pe termen lung şi orice mega-alianţă pe termen lung nu va ţine cont decât de jocul energetic. Jocul energetic şi peste 10 ani va fi cel care va dicta orice fel de alianţă mega-politică.

- Cum ar trebui să se raporteze România la Rusia?

- România s-a raportat prost. S-a raportat prost la jocul energetic. A cedat cu prea multă uşurinţă concesionarea depozitelor de petrol şi gaz de sondă, terminând cu cvasiindependenţa pe care o avea. Ne-am negociat prost statutul.

Norvegia a refuzat pe aceeaşi motivaţie prezenţa în interiorul Uniunii, dar şi-a negociat foarte bine piaţa externă tocmai pe baza acestei posibilităţi de a furniza petrol şi gaze. În ceea ce priveşte Rusia, oamenii politici de la noi au preferat să nu vadă că suntem într-o zonă de dominanţie geopolitică ruso-americană.

Capitalul rusesc este aici, dar din păcate nu prin negociere directă cu statul român, ci fără posibilitatea de a prezenta avantaje pentru România. Sunt oameni din spaţiul privat care s-au orientat foarte bine, dar România nu a beneficiat ca stat. Or, pe mine mă interesează ca atunci când se negociează asemenea lucruri, România să beneficieze. A beneficiat Ungaria, în schimb.

"Băsescu nu are nevoie de adversari care să-i cunoască foarte bine trecutul"

- Ion Iliescu pare să vă simpatizeze într-o oarecare măsură. Spune că sunteţi un tânăr talentat, dar superficial...

- Cu el personal am o relaţie bună. Cu omul politic Ion Iliescu am o relaţie foarte proastă şi o să o am până când nu o să facă ceea ce i-am solicitat public - să-şi asume o discuţie publică despre 1989 şi despre greşelile care au fost făcute atunci.

Eu m-am plictist ca oamenii mai tineri ca mine sau copiii mei să audă din nou placa cu Revoluţia din România şi cu lucrurile care trebuiau făcute aşa. Ion Iliescu, în calitate de personalitate politică, ar putea să-mi câştige simpatia când o să-şi asume pe faţă o asemenea discuţie publică. El trebuie să ştie un adevăr - nu va putea să moară liniştit în condiţiile în care nu-şi asumă această discuţie publică, iar posteritatea, lucru de care am observat că-i pasă, oricum nu-l va ierta.

Eu nu sunt de acord că Ion Iliescu a făcut lucruri proaste, a făcut suficiente lucruri bune pentru că dintre toţi oamenii politici era mai dotat, dar faptul că nu şi-a asumat ceea ce avea de asumat din 1989 a dat posibilitatea unora să-l şantajeze, iar el să închidă ochii. Nu eu am creat sistemul de miliardari de carton, de proastă calitate.

- De ce credeţi că Traian Băsescu lasă impresia că îi este frică de Ion Iliescu?

- Pentru că Ion Iliescu ca politician este redutabil, pentru că este una dintre puţinele persoane care ştie totul despre trecutul lui Traian Băsescu. Și pentru că Traian Băsescu, vrând să mai câştige încă un mandat, nu are nevoie de adversari care să-i cunoască foarte bine trecutul.

Și pentru că, într-adevăr, dintre toţi preşedinţii României, cel care ar putea să aibă o viaţă personală foarte agitată şi grea dacă nu va câştiga următorul mandat este Traian Băsescu. Iliescu şi Constantinescu au scos-o la vopsea...

- V-a vorbit vreodată Ion Iliescu despre trecutul lui Traian Băsescu?

- Ion Iliescu nu vorbeşte despre asemenea lucruri. Ion Iliescu are alte metode, oculte, subtile, de a face acele lucruri eficiente din punct de vedere personal. Lucrul de care eu îi acuz pe Iliescu, pe Constantinescu şi pe Băsescu este că au subordonat proiectul administrativ de preşedinte proiectului personal de carieră.

Poţi să foloseşti lucrurile din timpul mandatului ca să-ţi perpetuezi cariera, dar în momentul când tu subordonezi totul doar acestui proiect personal, nu se mai cheamă că eşti om politic.

- Credeţi că Iliescu, Coposu, Raţiu, Câmpeanu nu au avut anvergură politică?

- Poate că i-am văzut noi că au avut o asemenea anvergură. Oricum, a ratat fiecare oportunitatea pe care a avut-o, într-un fel sau altul. Slăbiciunile personale, compromisurile majore pe care le-au făcut nu au scuză. Pentru mine un om politic mare, aflat la finalul carierei, trebuie să-mi arate câteva realizări personale şi câţiva discipoli. Altfel, nu este un om politic mare.

Cel mai redutabil adversar

"Adversari îmi sunt toţi cei cu care mă aflu într-o relaţie ireconciliabilă, dar la ora actuală ei nu au de ce să-şi facă mari griji. Toţi adversarii mei erau conjuncturali. Faptul că nu voi candida, pentru ei e o uşurare. M-a criticat ăsta că am făcut prostia cu Petrom-ul.

Mă prezintă ăsta public şi-mi cere demisia pentru că am făcut prostia cu Loteria>> îşi spuneau adversarii mei. Sigur, fiecare dintre ei dorea, prin negocieri subterane, să-mi fie partener. Eu am refuzat parteneriatul cu ei şi m-au transformat în adversar.Dacă am renunţat la candidatură nu mai am adversari. Ei erau direct proporţionali cu dorinţa mea de a mă exprima public."

"Fiecare dintre adversarii mei dorea, prin negocieri subterane, să-mi fie partener"

Oameni "din umbră"

"Nu am "oameni din umbră", în sensul de oameni care să fie în spatele meu. Sunt oameni cu care mă întâlnesc din când în când, dar care nu mă ajută.Aşa putem vorbi de generalul Vlad, de Sorin Ovidiu Vântu, care mi-e prieten, de Dinu Patriciu. Nu m-a ajutat nimeni, niciodată. Faptul că am discuţii cu ei, ne ajută reciproc. E un schimb de păreri pe care îl facem de multe ori, dar sprijin direct nu am primit.

M-am bazat pe cei care gândesc ca mine, dar să nu uităm că "la volan" cu adevărat, pe un proiect pe care l-am gândit eu, sunt doar din 2005, de când cu PIN."

"Sunt oameni cu care mă întâlnesc din când în când. Aşa putem vorbi de generalul Vlad, de Sorin Ovidiu Vântu, care mi-e prieten, de Dinu Patriciu."

"N-am mai vrut premiul I pentru că era defect sistemul"

La mine acasă, fiind oraş industrial (Câmpia Turzii), erau 22.000 de locuitori şi o fabrică cu 13.000 de muncitori. Nu se întâmpla nimic acolo. Îmi aduc aminte cu nostalgie că în acel oraş cenuşiu, industrial, fără perspective, fără teatru, erau unele concerte din când în când - Iris, Holograf, Compact, fiindcă trupa Compact era din Câmpia Turzii.

Atunci când veneau era o sărbătoare orăşenească. Aveam un fel de cenaclu, un grup de 25-30 de băieţi şi doar două fete, unde comentam ce scrisese Marin Preda la finele lui '80 şi încercam să interpretăm cât de mare era fronda lui Preda. Ăsta era felul nostru de a ne "hrăni". Înţelesesem că sistemul e defect şi, cu puţina ştiinţă de carte din punct de vedere politic, comentam după puterile noastre.

"Am refuzat funcţiile la UTC"

Gestul meu suprem a fost să nu mai accept să iau premiul I. Am luat premiul I din clasa întâi până în clasa a IX-a, iar când am văzut eu ce defect e sistemul n-am mai vrut să iau premiul întâi. Am învăţat doar la matematică şi la fizică.

Am zis că sistemul ăsta nu e bun, că istoria nu e bună şi am refuzat funcţiile la UTC. În clasa a IX-a mi s-a dat funcţia de responsabil cu pregătirea sportivă şi cu pregătirea tineretului pentru apărarea patriei. Trebuia să comand şi am înţeles că nu e în regulă şi e de râs în cercul meu de băieţi.

Ei râdeau de mine şi atunci mi-am depus tresele. Rezultatul a fost că în clasa a X-a, în primul trimestru, am avut nota 7 la purtare. Tata era maistru în combinat şi era un om respectat acolo. Am avut mult de furcă cu taică-miu în momentul ăla pentru că el nu înţelegea.

"Am învăţat doar la matematică şi la fizică. Am zis că sistemul ăsta nu e bun, că istoria nu e bună, şi am refuzat funcţiile la UTC."