Anticoruptia, ciuca bataii de joc

Saptamana trecuta, judecatorii din Targu Mures au pichetat o noapte intreaga sediul local al Parchetului National Anticoruptie, in semn de protest fata de arestarea colegei lor, Andreea Ciuca, acuzata

Saptamana trecuta, judecatorii din Targu Mures au pichetat o noapte intreaga sediul local al Parchetului National Anticoruptie, in semn de protest fata de arestarea colegei lor, Andreea Ciuca, acuzata de luare de mita, trafic de influenta si primire de foloase necuvenite. Este un gest fara precedent in magistratura romana, care nu poate fi catalogat decat drept scandalos si rusinos pentru autoritatea judecatoreasca, recunoscuta prin Constitutie drept una din cele trei puteri ale statului. Cand afirmam acest lucru ne gandim la un argument de bun simt: Andreea Ciuca a fost arestata - conform comunicatului de presa emis de PNA - in flagrant, deci in timp ce lua bani, situatie care nu lasa prea mult loc unor interpretari, mai mult sau mai putin subiective. Cu toate acestea, colegii celei arestate, oameni a caror meserie de zi cu zi este tocmai aplicarea legii, desi nu cunosteau acuzatiile sau probele, au iesit in strada, au facut conferinte de presa, au redactat comunicate de sustinere, afirmand ca fosta presedinta a Tribunalului este victima unei inscenari a PNA. Dincolo de inadmisibilul, dar evidentul conflict dintre judecatori si procurori, cu urmari nefaste asupra actului de justitie, atitudinea magistratilor mureseni transmite insa un mesaj mult mai grav: mitingul in favoarea unui inalt magistrat arestat in timp ce primea mita 210 milioane de lei demonstreaza, pe de o parte, faptul ca judecatorii insisi isi bat joc de Justitie, iar, pe de alta parte, faptul ca gradul de implicare al acestora in lupta anticoruptie este nul. Practic, Legea anticoruptie a fost anihilata, rapid, de spiritul de solidaritate de clan al magistratilor mureseni. Acesta nu este insa primul mesaj negativ transmis de catre puterea judecatoreasca muritorilor de rand. Intrarea in vigoare, pe data de 21 aprilie 2003, a Legii anticoruptie a fost boicotata, pe fata, chiar de catre unii magistrati care aveau obligatia sa constituie complete specializate, formate din doi judecatori, in vederea solutionarii dosarelor instrumentate de Parchetul National Anticoruptie. In timp ce acest lucru s-a intamplat la instantele din tara si din Capitala, una din sectiile penale ale Tribunalului Bucuresti - unde, intamplator, trebuiau prelungite mandatele de arestare ale unor clienti grei ai PNA - a judecat cauzele intr-un complet alcatuit dintr-un singur judecator, situatie care, conform legii penale, atrage nulitatea oricarei decizii. Cu alte cuvinte, duce la punerea in libertate a arestatilor. In mod ciudat, magistratii bucuresteni in cauza au invocat, fara nici o jena, neajungerea la timp a Monitorului Oficial sau costurile ridicate ale accesarii Internetului, neexplicand de ce nu au avut dificultati similare colegii lor de la Craiova, Iasi, Oradea sau aiurea. Bomboana pe coliva in acest scandal a pus-o un complet al Curtii de Apel Bucuresti, alcatuit din judecatorii Ionut Matei, Angela Dragne si Ana Dicu, care si-au scos basma curata colegii de la instantele inferioare, afirmand ca necunoasterea textului legii nu atrage nici o culpa pentru cei care nu l-au respectat. De la aceasta aberatie juridica ne putem astepta oricand la achitari din partea Curtii de Apel Bucuresti, motivate prin faptul ca violatorul sau talharul nu a cunoscut prevederile legii. Ultima, dar nu cea mai irelevanta dovada a nesocotirii, cu tupeu, de catre magistrati, judecatori si procurori, a prevederilor noii Legi anticoruptie se refera la faptul ca acestia nu se grabesc sa-si faca publice averile inainte de expirarea ultimatumului dat de lege. Era de asteptat ca noul Consiliu Superior al Magistraturii - in a carui sarcina cade aceasta obligatie - sa inteleaga ca acest demers este deosebit de important pentru imaginea Justitiei si sa depuna diligentele necesare, astfel incat cetatenii sa poata fi informati rapid in legatura cu averile magistratilor. N-au considerat necesar, ca doar ei sunt convinsi ca judecatorul e suveran, n-are cui da socoteala pentru ceva, fie si pentru vilele si limuzinele agonisite din leafa. Nu doar judecatorii, adica cei care aplica legea, isi bat joc de acest act normativ deosebit de important. In egala masura si-au batut joc si cei care au conceput-o si au votat-o, respectiv ministrii si parlamentarii. Ei au transformat aplicarea Legii anticoruptie, in ceea ce-i priveste, intr-un veritabil circ. Debutul l-a reprezentat modul in care au fost facute declaratiile de avere: membrii Executivului nu si-au semnat inventarul, explicand ca semnaturile nu au fost scanate pe site pentru a nu putea fi falsificate; unii senatori au demonstrat ca nu au nici macar cunostintele elementare pentru a putea completa un formular-grila; altii si-au batut pur si simplu joc, preferand sa taie casutele in loc sa le bifeze sau scriind tot felul de mascari. Pe orice cale legea a fost siluita: nici pana in ziua de azi, conducerea Parlamentului nu a permis accesul la declaratiile de interese, desi acestea sunt publice; s-a mai creat posibilitatea unor derogari de la incompatibilitati pentru cei numiti in functii de seful statului. Culmea batjocurii a fost gasita de senatori in discutiile legate de declararea banilor din conturi: intrucat unii au conturi atat in euro, cat si in lei sau dolari, smecherii de doi bani au sustinut ca transformarea sumelor din lei in euro echivaleaza cu adunarea merelor cu perele. Probabil ca oamenii simpli au fost uimiti in momentul adoptarii Legii anticoruptie, gandindu-se ca, prin asigurarea transparentei averilor demnitarilor si functionarilor publici, s-a schimbat ceva in societatea romaneasca. Uimirea a tinut insa doar cateva saptamani. Ceea ce au facut magistratii si parlamentarii, incepand din 21 aprilie, intareste o convingere mai veche: Legea anticoruptie este, de fapt, ciuca bataii de joc.