America de care ne temem

 În tabăra democraţilor, Barack Obama s-a impus drept candidatul unei generaţii şi al unei epoci noi, în pas cu globalizarea care dinamizează America şi restul lumii.

După opt ani de mandat prezidenţial al lui George W. Bush, cu credibilitatea prăbuşită dramatic în ochii lumii şi cu un sistem bancar minat, care riscă să cufunde o mare parte a globului într-o criză prelungită, alegerea pe care americanii o vor face pe 4 noiembrie a căpătat o importanţă crucială.

Vestea bună este chiar alegerea candidaţilor. Au fost desemnate personalităţi remarcabile prin inteligenţa, prin forţa de caracter şi prin independenţa spiritului de care au dat dovadă până acum.

În ceea ce-i priveşte pe republicani, John McCain s-a afirmat de-a lungul carierei sale senatoriale şi din timpul confruntărilor cu George Bush ca un reformator, capabil să se alieze cu personalităţi de altă culoare politică pentru a îndrepta defectele sistemului. Naţionalist şi conservator, fără îndoială, dar dornic să apere principiile libertăţii şi ale moralităţii care stau la temelia comunităţii americane şi a celei occidentale, în general.

În tabăra democraţilor, Barack Obama s-a impus drept candidatul unei generaţii şi al unei epoci noi, în pas cu globalizarea care traversează, zgâlţâie, dar şi dinamizează America şi restul lumii.

Acest candidat metis, adică “negru” în percepţia americană, propune depăşirea clivajelor lăsate moştenire de sclavagism, origini sociale şi segregare rasială, care au dominat America până prin anii 1960.

Vestea proastă este că nuanţa pielii lui Barack Obama tinde să devină pentru republicani, dezarmaţi de impopularitatea lui Bush şi de marasmul financiar, singurul argument de atac la adresa candidatului democrat.

Acesta este atacat nu numai din cauza culorii pielii, dar şi din cauză că tatăl său este kenyan, că a trăit o perioadă în Indonezia sau pentru că unul dintre prenumele sale, moştenit de la bunicii pe linie paternă, este Hussein.

Despre programul anunţat de Obama în domeniul energiei sau despre propunerile sale fiscale, republicanii nu se îndeamnă să vorbească prea mult.

În schimb, tolerează şi, adesea, încurajează calomnia rasistă, minciuna xenofobă, zvonurile otrăvite cu care se hrăneşte extrema dreaptă, bigotă şi adeptă a supremaţiei albe.

Dacă John McCain va câştiga alegerile în aceste condiţii, America ar putea fi pândită de violenţă. Dacă Barack Obama va fi ales împotriva acestui curent de ură, va fi câştigătoare şi speranţa. Oricum, umbra temerilor va da în continuare târcoale Americii.

Articol Preluat din “Le Monde”, 14 octombrie 2008