3 octombrie - ziua cand Germania a redevenit mare

La 3 octombrie, Germania sarbatoreste implinirea a 13 ani de la reunificare, moment de importanta istorica ce a marcat nu numai sfarsitul perioadei de separare artificiala a acestei tari in doua state

La 3 octombrie, Germania sarbatoreste implinirea a 13 ani de la reunificare, moment de importanta istorica ce a marcat nu numai sfarsitul perioadei de separare artificiala a acestei tari in doua state diferite, ci si disparitia liniei de demarcatie ce a divizat Europa in timpul razboiului rece. Inceputa in noiembrie 1989, prin caderea Zidului Berlinului, reunificarea a devenit oficiala la 3 octombrie, cand Republica Democrata Germana a incetat sa mai existe, cele cinci noi landuri estice - Brandenburg, Mecklenburg-Pomerania inferioara, Saxonia, Saxonia-Anhalt si Turingia - s-au intors la Germania federala. Reunificarea Germaniei a fost posibila datorita imprejurarilor politice cunoscute, fostului cancelar Helmut Kohl revenindu-i meritul de a fi sesizat momentul istoric si de a fi actionat pentru realizarea acestui deziderat. Batranul cancelar crestin-democrat, acum cazut in dizgratie dupa un complicat scandal politic, in care a fost invinuit de abuz de putere, nu inceteaza sa-si acuze adversarii politici - pe social-democratii aflati la putere - ca au cooperat cu fostul regim din RDG, ca nu au dorit reunificarea, si chiar ca i s-au impotrivit. Kohl nu oboseste sa le aminteasca liderilor SPD declaratii pe care acestia le-ar dori uitate. Intreaga conducere a SPD, aflata, pe atunci, in opozitie, in frunte cu actualul cancelar Gerhard Schroder, cu actualul presedinte Johannes Rau nu au crezut in posibilitatea reunificarii. Gerhard Schroder - pe atunci prim-ministru al landului Saxonia Inferioara, declara chiar in 1989: "Dupa patruzeci de ani de existenta a Republicii Federale, noua generatie din Germania nu trebuie inselata ca exista sanse privind reunificarea. Aceste sanse nu exista". Liderii social-democrati resping cu vehementa aceste critici, considerand ca meritul reunificarii nu poate fi asumat de un singur partid politic, reintregirea Germaniei fiind, in esenta, un merit al intregului popor. Zidul Rusinii in cifre * Zidul Berlinului, a carui constructie a inceput in zorii zilei de 13 august 1961, a fost in permanenta consolidat si modernizat, fiind, la 9 noiembrie 1989, cand a cazut, la cea de-a patra generatie. * In cursul celor 28 de ani de existenta a Zidului, au fost ucise de graniceri si politisti 239 de persoane care au incercat sa treaca in Berlinul Occidental. 5.000 de est-germani au fost arestati la granita. 4.000 de oameni au reusit sa evadeze din lagarul comunist. * Lungimea totala: 155 km, din care 43 taind in doua Berlinul, in sensul Nord-Sud, si 112 km separand Berlinul Occidental de teritoriul RDG. * Instalatii: 302 miradoare, 20 bunkere, cai de patrulare in lungime de 124 km, grilaje de detectare si alarma in lungime de 127 km, 259 de piste pentru cainii special dresati, santuri anti-vehicul in lungime de 105 km. Zidul a fost locul cel mai luminat din intregul Berlin. * Efective de supraveghere: sapte regimente cuprinzand intre 1.000 si 1.200 de soldati. Totul a inceput in noiembrie '89... Joi spre vineri, mii de est-berlinezi au trecut dintr-o parte in alta a zidului, prin fostele puncte de control, pentru a se duce in Berlinul occidental, unde sosirea lor a dat nastere unei explozii de bucurie, unei gigantice sarbatori: oamenii plangeau, se imbratisau, cantau si dansau... Inca de joi, 9 noiembrie, seara, Consiliul de ministri est-german anuntase ca orice cetatean al RDG poate trece frontiera "dincolo", in Berlinul occidental, prin simpla prezentare a cartii de identitate. Stirea s-a raspandit cu iuteala fulgerului de ambele parti ale Zidului. Spre ora 23, grupuri-grupuri de est-berlinezi, in special tineri, au inceput sa se indrepte spre punctele de trecere. Grilajele erau inca inchise, dar politistii, cu o amabilitate pana atunci de neconceput, ii informau ca frontiera va fi deschisa la miezul noptii. Si, intr-adevar, asa a fost! Pur si simplu, oamenilor nu le venea sa creada! Sute, mii de oameni se inghesuiau spre punctele de trecere. Un sir ce parea nesfarsit de Trabanturi serpuia spre strazile Berlinului de Vest. Majoritatea oamenilor nu intelegeau prea bine ce se petrece, dar simteau ca traiesc un moment istoric. Cei mai tineri si mai agili au indraznit sa se catere pe Zid. De cealalta parte a Zidului se stransesera mii de vest-berlinezi veniti sa sarbatoreasca evenimentul. Din multime, maini intinse, dornice sa-i pipaie, sa-i intampine pe noii veniti. Trabanturile au fost primite cu urale. Pe marele bulevard KurfUrstendam, luminat a giorno, necunoscuti ciocneau intre ei pahare de sampanie. In Berlinul de Est, cufundat inca in intuneric, nimeni n-a dormit in noaptea aceea; lumea incepea sa inteleaga ca lunga noapte comunista nu mai poate dura mult timp... Zidul, exploatat artistic Zidul Berlinului a putut fi exploatat in arta. Literatura i-a acordat cateva titluri: "Saritorul de Zid", "Zwei Ansichten", filmul l-a distribuit in unele productii ("Der Mann auf der Mauer"- Barbatul de pe zid), cantareti precum David Bowie si Wolf Biermann i-au dedicat melodii. Thierri Noir si Christophe Bouchet, doi tineri artisti francezi care locuiau in apropierea Zidului, au inceput sa-l acopere cu nuante coloristice vii, pe care le-au asociat cu mesaje artistice. Tinerii germani au urmat exemplul francez, acoperind intregul Zid cu graffiti. Cand Zidul a fost daramat, ramasitele lui au devenit bucati palpabile de istorie. Firma est-germana Limex a vandut 100 de metri din Zidul Berlinului Muzeului de Arta din New York, pentru care a incasat suma de 500.000 de marci germane.