14 Iulie, simbolul libertatii, egalitatii si fraternitatii

Sarbatoare a libertatii, 14 Iulie este si o sarbatoare a Republicii, care isi cauta radacinile in clasicismul grec si in idealurile filosofilor... acesti prieteni ai intelepciunii, care ridicau

Sarbatoare a libertatii, 14 Iulie este si o sarbatoare a Republicii, care isi cauta radacinile in clasicismul grec si in idealurile filosofilor... acesti prieteni ai intelepciunii, care ridicau "res publica", lucrul public / binele public, pe culmile valorilor universale. Excesele care au urmat, erorile pe care oamenii le-au comis in numele sau nu altereaza cu nimic valoarea fundamentala a acestui simbol impartasit pe care il sarbatorim in aceasta zi. Simbolul libertatii este aceasta batrana fortareata, Bastilia, loc de incarcerare a victimelor ordinelor de arestare, ce permiteau condamnarea la inchisoare fara judecata. In acea zi, nu zidurile s-au daramat, ci arbitrariul si nerespectarea dreptului. Simbolul egalitatii este de asemenea aceasta batrana fortareata care a cazut in mainile multimii de anonimi, toti egali intre ei. A fost vointa poporului, intr-o miscare identitara a Natiunii, de a da nastere oamenilor egali in drepturi si indatoriri. Simbolul fraternitatii este tot aceasta batrana fortareata, care nu a rezistat elanului intregului popor, care s-a simtit ferm unit in afirmarea drepturilor sale. In numele binelui public, va da nastere, mai tarziu, institutiilor de solidaritate. Putem oare spune, 216 ani mai tarziu, ca aceste valori au palit, s-au disipat? Daca, aidoma unei vechi tapiserii, ele si-au pierdut putin culoarea, nu este oare de datoria noastra sa le improspatam? Sa le dam o noua dimensiune? Sa le adaptam epocii noastre? Este adevarat ca intotdeauna putem face mai mult. Este oare, intr-adevar, respectata notiunea de bun public? Ne simtim oare toti recunoscatori colectivitatii pentru bucuria pe care o avem? Ne simtim oare cu totii responsabili fata de bunurile publice, si ne educam corect copiii in respectul acestora? Regula de drept ni se impune oare in mod natural? Ne simtim cateodata sau adesea deasupra legilor, a LEGII? Nu toleram oare, pentru noi, greseli scuzabile care conduc la altele, mai grave? Dam noi oare intotdeauna intaietate interesului colectiv? Libertatea isi gaseste ea oare rostul? Orice impietate asupra regulii de drept, orice violare a binelui public este un obstacol impotriva libertatii celuilalt si impotriva libertatii tuturor. Nimeni nu poate fi mai presus de Lege, nici macar cei carora Natiunea le-a incredintat misiunea de a afirma acest drept. Acest principiu se aplica acelora care detin o autoritate cu riscul de a se ajunge la abuz de putere. Egalitatea, aceea a drepturilor si a indatoririlor, si nu aceea a ideologiilor utopiste, se regaseste in inima natiunii si a vietii in societate. Legea se aplica tuturor si in aceleasi conditii, orice schimbare aducand astfel atingere egalitatii. Acesta este spiritul legilor. Fraternitatea se doreste resursa umanista a Natiunii. Daca Libertatea, daca Legea, daca principiul egalitatii nu au fost de ajuns, fraternitatea trebuie sa acopere lipsurile constatate. Suntem noi oare vectori de atentie, de ascultare, de dialog si de partajare in viata publica? Panait Istrati spunea acest lucru cu si mai multa acuitate: "Nu este catusi de putin adevarat ca fiinta umana este o creatura care intelege viata. Inteligenta nu-i serveste la mare lucru; prin faptul ca vorbeste, nu inseamna ca-i mai putin proasta. Dar acolo unde prostia sa o depaseste pe cea a animalelor, e cand vine vorba sa ghiceasca si sa simta disperarea semenului sau!" Unii au pus in paralel, in cadrul dezbaterilor de idei din secolul al XIX-lea, aceste principii cu virtutile teologale ale credintei, ale sperantei si ale caritatii. La acea vreme, era vorba despre o lupta; in prezent, ele se regasesc in centrul valorilor noastre comune. Si toate acestea sunt, de asemenea, valabile in concertul Natiunilor. Nu admitem noi oare suprematia dreptului international, nu cautam noi oare garantii supranationale, ne putem noi oare lipsi de bunurile publice mondiale (precum apa, aerul, energia, padurile...)? Natiunea, natiunea noastra, nu devine ea prea mica pentru a face fata dimensiunii lumii? Avem deja raspunsuri precum Natiunile Unite, in privinta dreptului si respectarii sale, a bunurilor publice mondiale, NATO pentru apararea membrilor sai in caz de agresiune externa, si, in special, Uniunea Europeana pentru punerea in comun a valorilor, a aspiratiilor si a fortelor noastre, in mod progresiv, in toate domeniile... 14 Iulie este prin urmare o zi a reculegerii Natiunii pentru a aminti fiecaruia de soclul pe care este asezata si pe care nu inceteaza sa se construiasca. Acestea sunt valori impartasite, asa cum am dorit-o intotdeauna, asa incat sarbatoarea noastra este si sarbatoarea romanilor si a tuturor acelora care se simt in rezonanta cu aceste principii. Sa ne uram atunci, Sarbatoare fericita!