Vântu: turnat de Bratu, turnat de Mirodan, turnat de Breazu

Un dosar care abundă în fişe de cadre - până la al doilea şi al treilea neam -, în referinţe şi mai ales în turnătorii. Vântu nu lipseşte nici din celebra listă a lui Mitea, un index al

Un dosar care abundă în fişe de cadre - până la al doilea şi al treilea neam -, în referinţe şi mai ales în turnătorii. Vântu nu lipseşte nici din celebra listă a lui Mitea, un index al redactorilor cu probleme la dosar. Partea a doua a serialului de azi, cea referitoare la bucătăria dosarului de cadre, o ilustrăm cu două din numeroasele fişe de apreciere ale lui V. Vântu. şeful de secţie V. Vântu, un boss roşu, dar un profesionist al condeiului.
Fără doar şi poate, Vântu a fost un greu al Scânteii. Atât ca funcţie strict redacţională - şef al secţiei A.R.O. - sau ca funcţie de partid (membru în Comitetul PCR pe întreaga structură/reţea "Presă şi Edituri"). Dar şi, mai ales, ca scriitor şi publicist. Toate acestea reies pe rând din cele 4-5 fişe de cadre complete din anii "50-'80, din diverse referate şi fişe de apreciere. Cât despre viaţa sa - un roman în roman - ea se conturează şi-şi adaugă filă cu filă (ca o desfoliere inversă a unei banale cepe) sensuri noi cu fiecare biografie scrisă: în anii "50, în anii "60, în anii 70, în anii "80. Dosarul Vântu: un impresionant dosar! Aproape un roman. Dosarul de cadre al ziaristului Victor Vântu este, într-adevăr, unul dintre cele mai complete şi mai complexe dosare găsite de noi în arhiva de cadre a Scânteii. Un dosar gros, un dosar dens, un dosat cu multă încărcătură dramatică. Aproape un roman. Poate chiar un meta-roman, cu trimiteri la alte zeci de "romane/dosare de cadre" circumcise de dosarul-matcă, purtând numele de cod Vântu. Ca şi pseudonimul ales de cel care, după părinţi, s-a numit Vâlcov. Viaceslav Vâlcov.

Copilăria, sub "cizma cotropitorilor"
Atât din autobiografii, cât şi din fişele de cadre, reiese că Viaceslav Vâlcov, alias Victor Vântu, a avut o copilărie zbuciumată şi o tinereţe tumultoasă. S-a născut vinovat. Vinovat, ca atâţia alţii, de a fi avut rădăcinile - părinţii, bunii şi străbunii - pe pământul dintre Prut şi Nistru. S-a născut la Chişinău, pe 9 mai 1931. Deşi părinţii locuiau şi munceau la Bucureşti, evenimentele din iunie "40 (răpirea/dezlipirea Basarabiei) l-au prins pe micul Viaceslav la bunici, în Basarabia natală. Două lucruri bune a învăţat atunci şi acolo: să scrie ruseşte şi să înjure ruseşte. A văzut şi auzit cu ochii, urechile şi mai ales cu sufletul unui copil tropăitul cizmelor ruseşti. Cu aceeaşi ochi i-a văzut şi pe eliberatorii veniţi dinspre ţara-mamă. Între timp, a fost făcut pionier de sovietici. Eliberatorii l-au trimis la Bucureşti, la şcoală. Acolo a avut de suferit, şi de la copii, şi de la profesori, pentru că venea dintr-o ţară ocupată de bolşevici, deci bolşevică. După câte se va vedea în continuare, aceste întâmplări din copilărie aveau să-i creeze, mai târziu, probleme la dosar. Probleme care însă nu au putut să-i umbrească talentul, cariera.

La şcoala de literatură M. Eminescu, preparator de limba rusă
Anii "50. şcoala de literatură. Fabrica de scriitori M. Eminescu. Aceeaşi unde au învăţat Nicolae Labiş, Nichita Stănescu şi atâţia alţii. Undeva pe Kiseleff, lângă Ambasada rusă. "În vara anului 1951, am absolvit anul ll al Fac. de Filologie. În toamnă am fost propus pentru şcoala de literatură şi critică literară M.Eminescu, şcoală pe care am absolvit-o în iulie 1952. Aici am avut ca sarcină profesională munca de preparator la catedra de istoria literaturii ruse şi sovietice, iar pe linie politică cea de agitator UTM", spune V. Vântu într-una din autobiografiile sale de la Cadre.

Turnători şi turnătorii la adresa lui Vântu: ale tinereţii valuri?
Dosarul lui Vântu abundă în turnătorii. L-au turnat, în anii "50, la un an de activitate chiar persoanele pe care el le-a indicat să dea referinţe bune. L-au turnat şefii. A fost nevoit chiar el să se toarne în cele 10-15 autobiografii scrise de mână, una mai detaliată decât alta. Iată câteva mostre de turnătorii (şi turnători).
Turnătoria Mirodan: "Tov. Victor Vântu a fost scos din redacţie, pe baza indicaţiilor date de CC al UTM, pentru că, în perioada războiului, se pare că ar fi avut manifestări antisovietice. Eu n-am cunoscut dosarul tov. V. Vântu şi nu pot confirma exactitatea acuzaţiei, ştiu numai că aşa se discuta pe atunci în colegiul redacţional al Scânteii Tineretului"("Al. Mirodan, 4 noembrie 1959").
Turnătoria Bratu: "Cred că aproximativ după (nu-mi amintesc data) tovarăşul (nr - Vântu) a fost scos din redacţie pe baza unei semnalări privind unele fapte negative politic înfăptuite la 9 ani, când era elev la o şcoală în teritoriul RSS Moldoveneşti, ocupată de fascişti" (S. Bratu, 2. 04. 59).
Turnătoria Breazu: "Prin 1950 - la recomandarea Secţiei de cadre a CC al UTM - tov. V. Vâlcov a fost scos din Cadrele redacţiei şi trimis în producţie. După câte îmi amintesc vag, era vorba de o informaţie primită în legătură cu faptul că în timpul ocupării RSS Moldoveneşti de către trupele hitleristo-antonesciene, V. Vâlcov, pe atunci elev în şcoala elementară, ar fi debitat calomnii la adresa Uniunii Sovietice" (Marcel Breazu, filosof, 6.11.'59).
Autodenunţul autobiografic: "În iunie 1941, se dezlănţuie agresiunea fascistă împotriva Uniunii Sovietice. şcoala la care învăţam (nr - şc. Sf. Iosif), pusă sub egida bisericii catolice, deşi nu era confesională, avea o serie întreagă de popi şi profesori reacţionari, care au socotit un bun prilej de a se folosi de mine, copil de 10 ani, sosit din URSS. După o serie de presiuni, de bătăi şi ameninţări, m'au pus să spun minciuni despre Uniunea Sovietică, minciuni de soiul acesta: că în RSS Moldovenească nu există libertate, că se face coadă la pâine, că nu e zahăr. Cu toate acestea persecuţiile popilor n'au încetat (...) În decembrie 1949, tov. Marcel Breazu mi-a arătat că nu mai pot face parte din redacţie Scânteii Tineretului, din pricină că am ascuns atitudinea pe care am avut-o la şcoala Sf. Iosif, imediat după întoarcerea mea din Uniunea Sovietică. Tot atunci mi s'au arătat însă şi căile care mi se deschid pentru reabilitare". Fără comentarii.

La maturitate, lăudat în fişa de Cadre
Anii de maturitate sunt cât se poate de rodnici pentru scriitorul şi jurnalistul Victor Vântu. Scrie cărţi, scrie mai ales reportaje demne de marile condeie, în frunte cu Geo Bogza. Conduce şi coordonează condeiele de eleită ale Scânteii, grupate în Secţia ARO. Coordonează şi creează, la mijlocul anilor "70, Almanahul Scânteia. Totuşi, în această perioadă, la un moment dat, Vântu a suferit mult când un coleg şi subordonat - Paul Diaconescu, despre care noi am mai scris - a defectat, rămânând în Suedia. Probabil că, fără să ştie, cam în aceeaşi perioadă, a avut de suferit şi pentru că a fost trecut la index pe celebra listă a lui Mitea.

Vântu, poziţia 9 pe lista lui Mitea
Într-adevăr, la poziţia a noua, pe celebra Listă a lui Mitea figurează şi "Vîntu Victor, şef de secţie". Ce scrie despre Vântu pe această celebră listă neagră? "Tatăl său - Vasile Vîlcov, decedat în 1975, a fost condamnat la 7 luni închisoare (redusă apoi la 3 şi 1/2 luni) pentru furt şi fals în acte publice. Părinţii soţiei - Porostău Enric Roman, născut în Polonia, avocat şi Porostău Erna, casnică de naţionalitate germană, au rămas în rfg, în 1975, la fiul lor - Porostău Paul, rămas şi el în rfg, în 1971". şi punct.

"Note la purtare" în "Fişa de apreciere"
Capitolul "Fişa de apreciere"(cadre) îl ilustrăm azi cu două fişe de apreciare a ziaristului şi şefului de secţie V. Vântu, din anii "70. Ele vorbesc de la sine despre procedura aproape standard de elaborare a unei astfel de fişe de către o comisie special creată care, anual, îi dădea ziaristului un fel de "notă la purtare". Calificativele erau cele obişnuite: "Foarte Bine", "Bine", "Suficient" şi "Insuficient". Vântu a primit la Scânteia numai calificativul "F.B". Iată ce spune fişa lui Vântu, din "77: "Tov. Vântu a adus o contribuţie substanţială la întreaga activitate a ziarului(...) a reuşit să asigure lărgirea şi îmbunătăţirea calitativă a rubricii de educaţie socialistă - în conformitate cu sarcinile izvorâte din programul ideologic al partidului..." etc, etc. Limbaj de lemn, editare standard. Mâine vom prezenta şi câteva fişe de apreciere atipice.

Nu rataţi!
Mâine, "Fişe de apreciere" atipice şi un nou personaj-surpriză de la Scânteia. Atenţie: foarte curând, dosarul cel mai aşteptat, dosarul celui mai faimos scânteist.